Ordoliberalismul: filosofia care influenţează politica lui Merkel în zona euro (II)/Modelul economiei sociale de piaţă

Ideea ordoliberalismului este strâns legată de noţiunea de răspundere proprie. Ceea ce le cere şi Germania statelor cu datorii mari din zona euro, explică Dr. Jan Vosswinkel, cercetător la Fundaţia pentru ordoliberalism din Freiburg, într-un interviu pentru Epoch Times.

Cum este influenţată abordarea germană a crizei euro de către Ordoliberalism?

Accentul pus pe stabilitatea cursului monetar, pe indepedenţa Băncii Centrale Europene şi pe finanţele publice sustenabile este fără îndoială o reflectare a principiilor ordoliberale. Ideea ordoliberalismului este strâns legată de noţiunea de răspundere proprie. Traducerea acestui principiu în politică duce la angajamentul pe care Germania îl cere statelor eurozonei faţă de finanţe publice stabile şi faţă de o politică economică competitivă. În acelaşi timp abordarea germană în criza euro este pragmatică: pentru că se varsă mari sume de bani pentru statele puternic îndatorate, este important ca aceste ajutoare să nu fie acordate decât dacă aceste state lucrează la schimbarea condiţiilor astfel încât acest ajutor să nu mai fie necesar în viitor.

Care este rolul statului în paradigma economiei sociale de piaţă?

Statul trebuie să traseze condiţiile-cadru, astfel încât concurenţa pe pieţe să rămână neatinsă. Acţiunea statului este de dorit acolo unde pieţele nu obţin rezultatele dorite: de exemplu siguranţa produselor, igiena alimentelor şi protecţia mediului. Schimburile pe pieţe sunt flancate de un stat social. În interiorul paradigmei „economiei de piaţă sociale” există concepţii diferite în legătură cu cât de departe trebuie să meargă protecţia prin statul social. Dar toate aceste concepţii au în comun ideea că sărăcia trebuie combătută eficient şi că trebuie să existe o solidaritate la combaterea loviturilor sorţii precum boala şi şomajul.

Care sunt, în opinia Dvs., diferenţele importante între ordoliberalism şi (neo)liberalismul de tip anglo-saxon?

Principiul „Bundesbank“ cu un accent puternic pus pe stabilitatea monetară este foarte „deutsch“. Sistemul anglo-saxon este fondat însă pe credinţa că politica monetară poate soluţiona problemele. În plus, în SUA statului social i se dă o cu totul altă însemnătate – mai redusă decât în sistemul german al economiei de piaţă sociale. Să ne gândim doar la confruntarea politică din SUA legată de introducerea unei asigurări de sănătate obligatorii („Obamacare“).

Accentul pus de Angela Merkel pe stabilitatea cursului monetar, pe indepedenţa Băncii Centrale Europene şi pe finanţele publice sustenabile este fără îndoială o reflectare a principiilor ordoliberale.

Unii critici susţin că ordoliberalismul este o teorie economică aplicabilă doar într-un context german particular şi care nu poate rezolva situaţia ţărilor europene puternic îndatorate care au o competitivitate redusă şi o creştere economică modestă. Credeţi că acesta poate fi replicat şi de alte ţări europene cu acelaşi succes ca în Germania?

Desigur. Una dintre condiţiile fundamentale ale economiei de piaţă sociale este combaterea corupţiei şi un sistem bazat pe un stat de drept funcţional. Este vorba despre un sistem care-i capacitează pe oameni în sensul unei planificări independente a vieţii lor. Se poate filozofa mult pe tema: ce condiţii culturale prealabile au condus la succesul acestui sistem în Germania. Dar cred că ţări care se împrietenesc cu ideea statului de drept şi a concurenţei pot să aplice şi principiile economiei sociale de piaţă acasă.

Totuşi nu ar trebui să credem că un sistem care funcţionează într-un stat poate fi pur si simplu transferat în alt stat. În funcţionalitatea unui asemenea regim, istoria şi experienţele culturale joacă un rol important. Până la urmă chiar şi în Germania nu toţi înţeleg acelaşi lucru prin „economie socială de piaţă”. Dar fiecare stat poate adera la principiile de bază ale economiei de piaţă sociale (monedă stabilă, pieţe deschise, proprietate privată, libertate contractuală, responsabilitate, reguli de competiţie).

Dr. Jan Vosswinkel este cercetător la Centrum fur Europäische Politik (CEP), afiliat Fundaţiei pentru Ordoliberalism.