Personalităţi ale opoziţiei apar în instanţă la Minsk

Doi lideri ai opoziţiei din Bielorusia au apărut marţi în instanţă, după o noapte petrecută în închisoare, guvernul desfăşurând o represiune împotriva celor câtorva personalităţi ale dizidenţei încă în libertate, din cauza organizării mai multor manifestaţii masive împotriva preşedintelui Alexander Lukaşenko.

Cu toate că majoritatea personalităţilor opoziţiei se află în închisoare sau în exil, Lukaşenko nu a reuşit până acum să dilueze protestele împotriva guvernării sale, care durează de 26 de ani, chiar dacă alegerile contestate au avut loc în urmă cu două săptămâni.

Zeci de mii de oameni au ieşit în stradă în weekend şi s-au dispersat paşnic.

Lukaşenko a negat orice fraudă electorală, numind protestatarii „şobolani” şi afirmând - fără dovezi - că sunt finanţaţi din străinătate.

Olga Kovalkova, principala reprezentantă, care mai este în Bielorusia, a candidatei la preşedinţie din partea opoziţiei, Svetlana Tihanovskaia, a apărut în instanţă, precum şi Serghei Dilevski, care a condus greve la Fabrica de Tractoare Minsk, una dintre cele mai mari fabrici din ţară. Ambii au fost arestaţi luni.

Cei doi sunt lideri ai Consiliului de Coordonare al opoziţiei, înfiinţat săptămâna trecută cu scopul declarat de a deschide negocieri cu guvernul. Lukaşenko a numit Consiliul o tentativă ilegală de confiscare a puterii, iar procurorii au iniţiat un dosar penal împotriva membrilor organizaţiei.

Consiliul cuprinde zeci de personalităţi reprezentând un număr mare de societăţi, printre care autoarea Svetlana Alexievici, câştigătoare a Premiului Nobel pentru literatură, care a fost şi ea chemată la interogatoriu miercuri.

Mass-media din Bielorusia a lansat fotografii cu Dilevski aflat în instanţă într-o cuşcă metalică. Fotografiile cu Kovalkova în instanţă nu sunt disponibile.

Marţi seara, profesorii bieloruşi intenţionează să organizeze o demonstraţie. Lukaşenko a ameninţat că concediază profesorii care nu susţin guvernul.

„Intimidarea nu va funcţiona. Nu vom ceda”, a afirmat Tihanovskaia într-un link video cu Parlamentul European. „Solicităm eliberarea tuturor prizonierilor politic. Cerem să oprim violenţa şi intimidarea din partea autorităţilor.”

Tihanovskaia, în vârstă de 37 de ani, a fugit în Lituania după alegeri, acuzând presiuni şi şantaje.

Susţinătorii ei spun că aceasta a câştigat scrutinul, în ciuda cifrelor publicate de Comisia Electorală, care a declarat că 80% din voturi sunt pentru Lukaşenko şi aproape 11% pentru contracandidata din partea opoziţiei.

Novice în politică, ea a apărut ca favorită după ce li s-a interzis mai multor personalităţi cunoscute să participe la scrutin, inclusiv soţului ei, care a fost închis pentru criticile adresate regimului.

Bielorusia este cel mai apropiat aliat al Rusiei dintre toate fostele republici sovietice, iar soarta lui Lukaşenko este considerată de mulţi ca fiind în mâinile Kremlinului, care trebuie să decidă dacă va rămâne cu el, pe măsură ce autoritatea sa dispare.

Există semne că Moscova îl sprijină. Rusia a trimis jurnaliştii la televiziunea de stat din Bielorusia, după ce angajaţii de acolo au renunţat, în semn de protest, "să difuzeze propagandă", după cum au afirmat aceştia. Dar Lukaşenko este considerat la Moscova un aliat schimbător, având o relaţie personală tensionată cu preşedintele Vladimir Putin.

Occidentul a trebuit să echilibreze simpatia pentru mişcarea pro-democraţie din Bielorusia din cauza temerilor că un sprijin prea puternic ar putea declanşa o represiune din partea Minskului susţinut de ruşi.

Secretarul de stat adjunct al Statelor Unite, Stephen Biegun, urma să discute marţi în Moscova, după întâlnirea avută luni cu Tihanovskaia în Lituania.

Criza politică de la Minsk ameninţă să lovească finanţele unei ţări cu rezerve limitate în valută. Rubla bielorusă a scăzut la un nou nivel faţă de moneda euro şi au existat cozi la casele de schimb, în timp ce bieloruşii încearcă să cumpere monedă în care să se refugieze.

Un membru al consiliului de administraţie al băncii centrale a declarat pentru Reuters că lipsa monedei este o problemă tehnică şi nu este o indicaţie a problemelor de lichidităţi la bănci.