Pepe Imaz, antrenor al lui Novak Djokovic: „Plictiseala nu e plăcută, dar este utilă”

Fostul tenismen spaniol Pepe Imaz, cunoscut mai ales ca antrenor mental al campionului mondial Novak Djokovic, a vorbit într-un interviu amplu realizat de jurnalistul David Jimenez despre faptul că plictiseala şi liniştea interioară sunt eficiente într-o lume dominată de zgomot, tehnologie şi suprasolicitare emoţională.

Într-un dialog difuzat pe canalul El Director, Imaz a explicat că plictiseala, deşi inconfortabilă, este o experienţă necesară pentru autocunoaştere şi echilibru personal. „Plictiseala este sănătoasă. Nu e plăcută, dar datorită ei pot să mă observ şi să înţeleg ce mi se întâmplă”, a spus spaniolul, care de mai bine de un deceniu colaborează cu Djokovic la nivel emoţional şi mental.

Pepe Imaz (49 de ani) a fost jucător profesionist de tenis în anii ’90, însă şi-a găsit adevărata vocaţie în antrenamentul în plan mental. După retragerea din circuit, a fondat centrul Amor y Paz („Iubire şi Pace”) în Marbella, unde promovează metode de dezvoltare personală bazate pe afecţiune, ascultare, meditaţie şi autoacceptare. În 2012, l-a cunoscut pe Novak Djokovic, care traversa o perioadă dificilă mental, marcând începutul unei colaborări îndelungate şi controversate în lumea tenisului profesionist.

Imaz este considerat arhitectul unei părţi din transformarea spirituală a lui Djokovic, ajutându-l să introducă în rutina sa zilnică meditaţia, yoga şi reflecţia personală. În jurul anului 2016, presa sârbă şi spaniolă a relatat că sportivul a petrecut mai multe zile în centrul lui Imaz, implicându-se în exerciţii de „vindecare emoţională”.

Plictiseala ca formă de vindecare

În interviul pentru El Director, Imaz avertizează că civilizaţia actuală a transformat plictiseala într-un inamic, înlocuind orice moment de linişte cu stimulare continuă – reţele sociale, muncă excesivă sau divertisment constant. „Trăim într-o lume care nu tolerează golul interior. Căutăm mereu ceva care să ne distragă, ceea ce duce la anxietate şi dependenţă de stimulare”, a declarat el.

Pentru Imaz, plictiseala este un spaţiu de reconectare. „Atunci când nu fugi de ea, îţi oferă un loc unde să te întâlneşti cu tine însuţi. Poate că nu e confortabil, dar este profund vindecător”, subliniază Imaz.

O cultură a hiperconectivităţii

Antrenorul iberic avertizează că cei mai expuşi fenomenului de hiperconectivitate sunt adolescenţii: „Tinerii nu suportă ideea de a fi singuri. Când se plictisesc, recurg imediat la telefon. Dar nu pentru că au nevoie de el, ci pentru că se tem de golul interior. În realitate, rădăcina este aceeaşi la toate vârstele – nu căutăm liniştea”.

El susţine că educaţia ar trebui să includă învăţarea acceptării liniştii interioare, la fel cum copiilor li se explică efectele focului sau ale zahărului în exces. „Când înţelegi ce este plictiseala, nu o mai vezi ca pe o problemă, ci ca pe o parte firească a vieţii”, afirmă Imaz.

Disciplina emoţională, la fel de importantă ca cea fizică

Pepe Imaz consideră că aşa cum sportivii îşi antrenează corpul, trebuie să-şi cultive şi disciplina mentală şi emoţională, fără a evita disconfortul. „Ni se oferă totul de-a gata, iar asta ne face moi, incapabili. De aceea e esenţial să lucrăm la disciplină – la fel ca în alimentaţie sau la antrenament”, a concluzionat acesta.

Un mesaj actual şi contra curent

Într-o perioadă în care tehnologia, reţelele sociale şi chiar inteligenţa artificială tind să înlocuiască reflecţia personală, mesajul lui Pepe Imaz pare să sune ca un avertisment: abia în momentele de aparentă inactivitate ne putem asculta cu adevărat. Pentru Djokovic, această filozofie a însemnat o parte esenţială din echilibrul care l-a menţinut ani la rând în fruntea tenisului mondial – nu doar prin forţă fizică, ci prin claritate mentală.