Patru scenarii de ieşire a Rusiei din criza politică, analizate de experţi

Situaţia creată în Rusia după alegerile parlamentare din decembrie 2011 este catalogată în mod univoc de experţi drept 'criză politică'. Centrul de Studii Strategice a analizat, la comanda Comitetului pentru iniţiative civile creat de fostul ministru al finanţelor Aleksei Kudrin, mai multe posibilităţi de ieşire a Rusiei din criză, propunând în acest sens patru posibile variante de evoluţie a evenimentelor: de la radical-reacţionare la blând evolutive. Totodată, experţii sunt convinşi că Rusia nu va mai fi niciodată ca înainte, informează Deutsche Welle.

Preşedintele Centrului, Mihail Dmitriev, este de părere că, în primul rând, puterea rusă poate alege calea reacţiei politice ca răspuns la manifestări radicale din partea protestatarilor. Ceva asemănător cu un astfel de scenariu a putut fi observat în data de 6 mai, în Piaţa Bolotnaia, când poliţia şi trupe OMON au reacţionat extrem de dur la provocările din rândul manifestanţilor şi chiar, potrivit unor analişti, şi-au depăşit cu mult atribuţiile.

Al doilea scenariu, cel al 'modernizării accelerate', este posibil în cazul menţinerii caracterului paşnic al protestelor şi începerii unui dialog între adepţii modernizării puterii şi mişcării de protest. Cu toate acestea, subliniază Dmitriev, în actualele condiţii această variantă de evoluţie a evenimentelor este puţin probabilă. 'Actuala escaladare a violenţei politice îngreunează revenirea protestelor pe un făgaş paşnic şi împiedică demararea unui dialog politic între putere şi opoziţie', explică expertul.

A treia variantă de evoluţie a evenimentelor a fost denumită 'transformare radicală'. În acest caz, este vorba despre schimbarea ordinii politico-economice din Rusia, însă nu ca urmare a apariţiei a două forţe concurente, ci pentru că există premize obiective, apărute încă în perioada Elţin. Mecanismul de lansare al acestui scenariu este, potrivit lui Dmitriev, al doilea val al crizei economice, al cărui început al putea accelera ieşirea Greciei din zona euro.

În sfârşit, a patra posibilă cale de ieşire a Rusiei din criză este cea mai blândă: stingerea treptată a protestelor politice. Criza îşi va încetini ritmul, deoarece în prim plan se vor plasa factorii pe termen mediu ai evoluţiei acesteia. În cazul unei asemenea desfăşurări a evenimentelor, finalul va fi, la fel ca în toate celelalte variante, unul singur: în Rusia se va impune o nouă ordine politică, sunt de părere experţii. Potrivit lui Dmitriev, 'o revenire la statu-quo-ul politic de dinaintea crizei nu va exista'.

Directorul Centrului de Politică Socială din cadrul Institutului de Economie de la Moscova, Evgheni Gontmaher, este de părere că toate cele patru scenarii ar putea fi realizate şi încă în mod consecutiv. Iniţial se va desfăşura etapa inerţială, care poate fi observată şi la această oră, apoi, peste o perioadă de timp, amplificarea problemelor sociale va stârni nemulţumiri în societate şi se va transforma într-o confruntare deschisă.

Ulterior, estimează Gontmaher, puterea va începe să pierdă foarte repede controlul asupra sitiuaţiei şi va avea loc o 'transformare radicală'. În cele din urmă, va începe procesul de modernizare, în urma căruia va apărea 'noua Rusie'. 'Puterea ar trebui să înţeleagă demult că societatea rusă, considerată din inerţie una tânără şi nepregătită pentru democraţie, s-a maturizat demult. Puterea, însă, nu înţelege acest lucru şi din acest motiv ruptura dintre putere şi societate a ajuns la un punct critic', este convins Evgheni Gontmaher.

Deocamdată, nu este foarte clar pe cine va urma societatea rusă. Pe de o parte, analiza realizată de Centrul de Studii Strategice a relevat că lider în Rusia poate fi oricine. Mai mult decât atât, un asemenea lider poate deveni şi un om deocamdată nu foarte cunoscut societăţii ruse. De exemplu, în cadrul studiului, care s-a desfăşurat şi sub forma unui vot convenţional, rezultate bune în 'alegerile prezidenţiale' au fost înregistrate de bloggerul Aleksei Navalnîi, dar şi de liderul puţin cunoscutei mişcări 'Razvitie' (Dezvoltarea).

Expertul Mihail Dmitriev trage următoarea concluzie din acest experiment: încrederea câştigată la nivel local trece destul de uşor la nivel politic panrusesc. Adică, apar un fel de 'lifturi' care fac ca lideri tineri ai unor noi formaţiuni politice să se pomenească în vârful popularităţii. În acelaşi timp, perceperea actualilor politicieni sau a înalţilor funcţionari din trecutul recent suferă în conştiinţa ruşilor o continuă transformare.

Fostul ministru al finanţelor Aleksei Kudrin este de părere că deocamdată în Rusia nu există un lider evident al opoziţiei - popular, experimentat şi care să se bucure de încrederea populaţiei. Totuşi, tocmai un lider ar trebui să prezinte cererile participanţilor la mişcările de protest şi să desfăşoare negocieri cu puterea, este de părere Kudrin. Faptul că asemenea negocieri sunt necesare nu este pus la îndoială de niciunul dintre experţi. În opinia lui Kudrin, ieşirea din această situaţie este simplă: trebuie ales nu un lider, ci un grup de persoane.

După cum consideră fostul ministru de finanţe al Rusiei, mişcarea protestatară a demonstrat odată că este capabilă să facă o alegere. Astfel, în timpul pregătirilor pentru mitingul de pe bulevardul Saharov, 'oratorii' erau aleşi prin vot prin reţelele de socializare. O procedură asemănătoare ar putea fi organizată şi acum, este de părere Kudrin. Trecut de partea opoziţiei, fostul membru al guvernului rus ar dori ca mişcarea protestatară din Rusia să fie reprezentată nu de politicieni, ci de scriitori şi jurnalişti.