Partidul "ND" pe model Macron. Analist: N-aş exclude varianta în preajma parlamentarelor din 2028
Jurnalistul Sebastian Zachmann, realizatorul emisiunii "Insider Politic" şi redactor-şef al publicaţiei Cotidianul, a vorbit, într-o interviu acordat jurnaliştilor Matei Udrea şi Petrişor Obae de la "Pagina de Media", despre profilul uman şi politic al preşedintelui Nicuşor Dan, despre radicalizarea discursului public şi despre echilibrul fragil al puterii în România.
Redăm mai jos dezbaterea.
Matei Udrea: Cum îl vezi tu pe Nicuşor Dan dincolo de sticla asta care se interpune între el şi populaţie? Ce fel de om e Nicuşor Dan? Ce impresie ţi-a lăsat ţie?
Sebastian Zachmann: E un om foarte echilibrat, foarte moderat şi care a învăţat foarte multă politică în ultimii ani.
Matei Udrea: E prost cum îl prezintă propaganda asta? Am publicat ieri ceva pe Facebook şi cred că au intrat vreo 20 de inşi să spună mucuşor, handicapat.
Sebastian Zachmann: Asta arată limitele celor care îl critică, nu limitele preşedintelui.
Matei Udrea: Aşa este, dar ştim că în momentul ăsta, o însemnată parte a populaţiei României a marşat la ideea asta. Spune-ne, tu cum îl vezi?
Sebastian Zachmann: Tocmai asta nu vreau să fac la Cotidianul – să încurajez o asemenea formă de violenţă latentă, poate că e mult spus violenţă, dar la asta se va ajunge. Pentru că asemenea reacţii, când se vor înnoda, din ele se va crea un lanţ din acesta sau un bici atât de puternic social, care va lovi peste faţă şi oameni de bună credinţă şi nu vreau să duc lucrurile în zona asta. (...) Există acest pericol al radicalizării şi de partea unei tabere, dar şi de partea cealaltă a aspectului politic.
Petrişor Obae: Cum se manifestă de partea cealaltă?
Sebastian Zachmann: Se manifestă foarte concret în bulele lor. Tocmai pentru că noi nu avem acces în tabăra cealaltă sau în discuţii cu oameni radicalizaţi, dar opuşi nouă, opuşi crezurilor noastre, ni se pare că unii sunt mai molcomi, mai domoli, dar nu e deloc aşa. Radicalizarea asta este la cote imense şi de o parte şi de cealaltă parte.
Şi faptul că acum mai avem totuşi un echilibru de putere politic – vedem un preşedinte la Palatul Cotroceni, dar care nu are un partid puternic în spate, un preşedinte care sigur a fost ales pe un val de emoţie foarte puternic, dar care trebuie să coabiteze cu partidele tradiţionale, care au fost măturate la ultimele alegeri. De aici vine echilibrul de putere în România. Însă peste 3 ani sau peste 5 ani, s-ar putea să avem un preşedinte şi cu un partid care au împreună majoritate şi în Parlament, să aibă şi putere executivă, să fie şi la Palatul Cotroceni, să aibă în pix şi numiri la Curtea Constituţională şi numiri în Justiţie, să aibă în definitiv toată puterea.
Cred că ar trebui să calculăm foarte bine cum ne gestionăm şi vorbele, şi acţiunile, astfel încât să nu împingem România într-o zonă de putere maximă oferită unui lider politic.
Aici mă întorc la Nicuşor Dan. Eu i-am urmărit evoluţia din 2012, când era independent la Primăria Capitalei. Sorin Oprescu era susţinut de marele USL, bunicul USL-ului de astăzi, PSD plus PNL, cu Crin Antonescu şi Victor Ponta la butoane, şi atunci Nicuşor Dan a candidat ca independent. A fost o prezenţă aparte. Da, a luat un procent important. Problema e că cei care l-au votat atunci pe Nicuşor Dan pentru Primăria Capitalei nu l-au votat şi pentru Consiliul General şi a ratat la câteva zeci-sute de voturi intrarea în Consiliul General. (...)
Însă lumea a fost în 2016 de partea lui Nicuşor Dan, un ONG-ist care avea Asociaţia Salvaţi Bucureştiul. Şi timp de patru ani de zile, imaginea lui Nicuşor Dan, aura sa de luptător împotriva rechinilor imobiliari, de salvator al Bucureştiului, pe scurt, a crescut până în 2016, când a candidat din nou la alegerile pentru Primăria Capitalei, însă din partea unui partid, care se numea atunci Uniunea Salvaţi Bucureştiul – USB. Cu un scor foarte bun a luat Nicuşor Dan atunci undeva peste 20% şi a fost încurcat de Cătălin Predoiu, candidatul PNL.
Şi asta e o lecţie pe care politicienii şi votanţii ar trebui să o aibă în vedere şi astăzi, că urmează alegerile pentru Primăria Capitalei. Divizarea dreptei şi stânga, care rămâne singură pe acel culoar, sau cel puţin aşa a rămas în 2016, şi Primăria Capitalei a fost câştigată atunci de Gabriela Firea.
Dar Nicuşor Dan şi-a făcut atunci intrarea în politică mare în 2016 printr-o înfrângere. Aceea de la Primăria Capitalei. În noaptea aceea a anunţat că USB se transformă în partid naţional – USR. USR a candidat la alegerile parlamentare din 2016. Ştiţi toată povestea ulterior. Deşi Nicuşor Dan a intrat într-un cont de umbră, el în 2020 a fost scos la lumină de Ludovic Orban. Şi aşa a reuşit să ajungă primar al Capitalei de două ori şi să fie o trambulină, Primăria Capitalei, pentru alegerile prezidenţiale.
În toată această perioadă 2012-2025 eu am urmărit foarte atent evoluţia lui Nicuşor Dan. (...)
Eu n-am văzut o schimbare radicală. Am cunoscut mulţi politicieni în aceşti ani de presă şi n-am văzut o schimbare radicală la Nicuşor Dan. Preşedintele de astăzi, Nicuşor Dan, seamănă foarte mult, uman vorbind, cu independentul Nicuşor Dan din urmă cu 13 ani. Atenţie: omul. Politicianul este total schimbat. În urmă cu 10 ani, poate chiar 5 ani, Nicuşor Dan era mai degrabă un idealist politic, încerca să-şi impună ideile, era mai degrabă din zona lui Ilie Bolojan, mult mai orgolios, asculta şi atunci pe toată lumea, însă pleca cu o idee deja la drum şi încerca să o pună în practică.
Ulterior aş spune că viaţa politică l-a transformat în politicianul de astăzi, pentru că în cei 5 ani de mandat la Primăria Capitalei a trebuit să-şi negocieze majorităţi şi a învăţat, de fapt, s-a pregătit la Primăria Capitalei pentru rolul de astăzi, în care, vedem, îi adună adesea la masa pe liderii politici, coaliţia de guvernare, magistraţi, încearcă să asculte toate vocile societăţii şi să imprime o direcţie în politică ţării.
Matei Udrea: Îşi va face un partid politic?
Sebastian Zachmann: A ratat acest moment. Ar fi trebuit să facă, sau cel puţin logica mea asta spune, că dacă avea în gând să facă un partid prezidenţial, ar fi trebuit să-l anunţe imediat după alegeri, când s-a instalat într-o funcţie publică, tocmai ca să arate un proiect de viitor, să le dea oamenilor o perspectivă politică personală, cam ce a făcut Emmanuel Macron acum 8 ani în Franţa.
Însă nu e timpul pierdut. Nu văd acum de ce ar mai lansa un partid politic, însă după alegerile sau în preajma alegerilor parlamentare din 2028 n-aş exclude o asemenea variantă. Pentru că noi vedem astăzi o Românie, trăim într-o realitate, coabităm cu politicieni, cu jurnalişti, societate civilă şi aşa mai departe, dar după alegerile locale, după rotativa guvernamentală din primăvara anului 2027 şi după alegerile locale din 2028 e posibil să se schimbe total perspectiva de astăzi. De ce spun asta? Pentru că va veni PSD la guvernare – dacă va veni PSD la guvernare, eu cred că va veni – pentru că Nicuşor Dan riscă suspendarea în cazul în care refuză să numească un premier de la PSD.
Deci el e strâns cumva într-o menghină. Pe de o parte, dacă îl desemnează premier pe Grindeanu, îşi pierde o parte din electoratul fidel, cel puţin din marile oraşe şi în special din Bucureşti – bucureştenii n-au uitat cum ieşeau în stradă în ianuarie 2017 să protesteze faţă de Sorin Grindeanu şi de Ordonanţa 13. Pe de altă parte, dacă îşi ostilizează PSD, Nicuşor Dan riscă suspendarea şi nu e foarte popular.
Prin urmare, suspendarea de astăzi nu ar semăna absolut deloc cu suspendarea lui Traian Băsescu nici din 2012, nici din 2007. Atunci era un prag de 50% la referendum, astăzi e un prag de 30% la referendum. Şi chiar dacă ar trebui să se mobilizeze jumătate plus unul din votanţi, Nicuşor Dan n-a plecat în acest mandat cu cota de încredere pe care o aveau Traian Băsescu sau Klaus Iohannis, care intrau în forţă la Cotroceni, cu 70% încredere în spate. Nicuşor Dan e undeva peste 50%, dar acolo între 50% şi 60%, şi procentele acestea se erodează foarte uşor în politică românească, mai ales când nu ai un partid puternic în spate, trebuie să coabitezi cu PSD, cu PNL, chiar şi cu USR, care au interese total divergente. E o coaliţie eterogenă în acest moment în fruntea României, care intră în conflict de multe ori cu interesul politic al preşedintelui Nicuşor Dan.
Prin urmare, cred că trebuie să aşteptăm cu foarte multă atenţie şi îngrijorare momentul rotativei şi apoi al alegerilor locale, pentru că alegerile locale ne vor arăta care e, de fapt, forţa PSD după aceşti ani. PSD are 1.500 de primari şi dacă îi va păstra, va intra în forţă la alegerile pentru Parlamentul României din decembrie 2028. Ne vor arăta alegerile locale şi câţi primari, de fapt, sunt cu valijoara făcută pentru a trece la AUR, pentru că simt că acolo e valul şi acolo e viitorul lor politic; cât de mult se canibalizează PNL în interior, pentru că acolo sunt nişte găşti care se luptă pentru putere; şi vom vedea cât viitor mai are Ilie Bolojan în fruntea partidului şi în ce măsură livrează USR cu cei câţiva miniştri, patru miniştri pe care îi are acum în acest guvern.
Pentru că USR de asta va trebui să se agaţe: de rezultatele pe care le va avea la guvernare. E un partid care deja devine mainstream. E un partid care a trecut prin trei rânduri de alegeri. Nu se mai poate prezenta în faţa oamenilor ca fiind nou, ca fiind împotriva sistemului. Trebuie să vină cu rezultate, şi în funcţie de aceste rezultate va depinde şi rezultatul şi procentul lor şi la locale, şi la alegerile parlamentare.
Deci ne aşteaptă vremuri complicate, nu dificile, dar foarte efervescente. Şi aici viclenia lui Nicuşor Dan va rezolva anumite oprelişti şi anumite blocaje în interiorul coaliţiei de guvernare, dar desigur cu nişte costuri.
