Parlamentul iranian aprobă proiectul de lege privind suspendarea cooperării cu AIEA

Parlamentul iranian a decis în unanimitate să suspende orice cooperare cu AIEA, agenţia de inspecţie nucleară a ONU, îngreunând astfel realizarea unei evaluări independente a gravităţii daunelor provocate celor trei instalaţii nucleare cheie ale Iranului în urma bombardamentelor comune ale SUA şi Israelului, scrie Guardian.

De asemenea, va fi mai dificil să se afle locaţia oricărui lot de uraniu puternic îmbogăţit. Votul este un semn că Iranul doreşte să-şi întărească poziţia de negociere privind cooperarea cu Occidentul, în urma celor 12 zile de atacuri lansate de Israel şi SUA, dar sprijinite de guvernele europene doar cu un entuziasm variabil.

Decizia de suspendare a cooperării cu AIEA va fi probabil supusă aprobării finale a Consiliului Gardienilor, un organism împuternicit să controleze legislaţia.

Sfidarea este doar o parte a unei dezbateri interne din Iran cu privire la lecţiile care trebuie învăţate din ultimele două săptămâni. Unii analişti se tem că uşurarea guvernului pentru supravieţuire şi absenţa oricărei revolte populare se vor transforma într-un triumfalism care îi va orbi pe liderii săi faţă de slăbiciunea strategică a ţării şi de necesitatea de a face concesii.

Esmail Baghaei, purtător de cuvânt al ministerului iranian de Externe, a recunoscut că instalaţiile nucleare ale Iranului au fost grav avariate, fiind primul politician iranian care a făcut o astfel de declaraţie.

Nu a fost stabilită încă o dată pentru reluarea negocierilor diplomatice între trimisul special al SUA, Steve Witkoff, şi ministrul iranian de externe, Abbas Araghchi, dar Witkoff a declarat că se fac demersuri în acest sens, iar Donald Trump a afirmat că săptămâna viitoare va avea loc o întâlnire.

A şasea rundă de negocieri, care trebuia să aibă loc pe 15 iunie, a fost anulată de Iran cu două zile înainte, când a fost supus unui atac pe care l-a considerat sponsorizat de SUA şi Israel.

O evaluare internă provizorie a guvernului SUA arată că programul nuclear iranian a fost întârziat cu doar câteva luni, dar Trump a insistat că a fost distrus.

Decizia parlamentului de a suspenda cooperarea cu AIEA a fost adoptată fără voturi împotrivă. Mohammad Bagher Ghalibaf, preşedintele parlamentului, a declarat că AIEA „nu şi-a îndeplinit îndatoririle şi a devenit un instrument politic”. Reluarea cooperării va depinde de un raport al Autorităţii Iraniene pentru Energie Atomică şi al comitetului pentru securitate naţională şi politică externă. Vor fi necesare garanţii cu privire la siguranţa instalaţiilor nucleare iraniene.

Comisia pentru securitate naţională a recomandat marţi suspendarea cooperării, după ce a calificat recentul raport al AIEA, care critica lipsa de cooperare a Iranului cu agenţia, drept fals şi pretext pentru un atac asupra Iranului. Deputaţii au strigat „Jos cu SUA şi jos cu Israelul” după adoptarea moţiunii.

Qalibaf a declarat că programul nuclear civil al Iranului va continua „în ritm rapid”, contrazicând afirmaţia lui Trump că Iranul „nu ar dori să se apropie” de un alt program nuclear sau de îmbogăţirea uraniului pe plan intern.

Moţiunea preciza că activităţi precum „instalarea camerelor de supraveghere, inspecţiile şi raportarea către agenţie vor fi suspendate până când nu va fi garantată securitatea viitoare a instalaţiilor nucleare iraniene”.

AIEA a criticat Iranul în ultimul său raport pentru lipsa de cooperare cu inspectoratul, ceea ce a dus la adoptarea, luna trecută, a unei moţiuni de cenzură de către majoritatea statelor membre ale consiliului AIEA. Moţiunea de cenzură declanşează o serie de evenimente care ar putea duce la reinstituirea sancţiunilor ONU în luna octombrie.

Parlamentul a auzit, de asemenea, apeluri pentru ca Rafael Grossi, directorul general al AIEA, să fie dat în judecată pentru furnizarea de rapoarte false şi pentru faptul că personalul său a spionat instalaţiile nucleare în numele Mossad, agenţia de informaţii israeliană.

Comunitatea internaţională nu poate accepta încetarea cooperării Iranului în ceea ce priveşte instalaţiile sale nucleare a declarat Grossi. El a recunoscut că AIEA nu poate cunoaşte locaţia stocurilor de uraniu puternic îmbogăţit ale Iranului.

Kremlinul a atacat credibilitatea pierdută a AIEA şi a declarat că decizia Iranului este un motiv de îngrijorare. Ministrul adjunct de externe al Rusiei, Serghei Riabkov, a declarat că şansele de reluare a negocierilor privind un nou acord nuclear s-au redus.

Deja se dezbate dacă guvernul ar trebui să facă următorul pas şi să se retragă din tratatul de neproliferare nucleară, o mişcare care ar semnala intenţia Iranului de a se elibera de constrângerile tratatului şi de a construi, la fel ca Israelul, o forţă de descurajare nucleară.

Iranul a insistat întotdeauna că bomba nucleară este neislamică. Este posibil ca Iranul să încerce să rămână într-o stare de ambiguitate cu privire la intenţiile sale nucleare, în încercarea de a respinge noi atacuri din partea Israelului.

Naraţiunea generală în cercurile guvernamentale este că Iranul a rezistat cu îndârjire atacurilor SUA şi Israelului, determinând o nouă unitate în întreaga societate iraniană, pe care preşedintele ţârii, Masoud Pezeshkian, dorea de mult să o cultive.

Criticii spun însă că acest nou consens este rezultatul furiei faţă de Israel, şi nu al încrederii în guvern. Este în curs o campanie de represiune împotriva disidenţilor, adesea sub pretextul urmăririi unei reţele de agenţi Mossad.

Politicienii centrişti îndeamnă la prudenţă în ceea ce priveşte afirmaţiile privind o victorie istorică. Fostul preşedinte iranian Hassan Rouhani a scris: „Trebuie să fim pregătiţi nu pentru război, ci pentru o pace durabilă şi puternică, care are un cost şi se realizează prin raţionalitate, descurajare şi urmărirea unei profunzimi strategice în inimile şi minţile iranienilor, nu prin dorinţe deşarte şi nechibzuite”.

Experţii discută deja despre modul în care apărarea aeriană a Iranului a fost atât de expusă şi despre rolul Rusiei în neîndeplinirea contractului din 2023 privind livrarea avioanelor Sukhoi-35.

Alţii susţin că sosirea refugiaţilor, în special din Afganistan şi din regiunea Kurdistanului irakian, a dus la slăbirea securităţii ţării, care trebuie revizuită în perioada de reconstrucţie postbelică.