Paris: Prinţ saudit, închiriez nouă camere într-un spital public francez
alte articole
Pentru a fi internat într-un spital public, un membru al familiei regale saudite a plătit Sistemului Naţional de Sănătate din Franţa, în avans, suma de 270.000 de mii de euro. Cu el au locuit atât familia cât şi gărzile sale. Controversa: "Paturile de spital sunt destinate celor care plătesc impozitele".
Spitalul public Ambroise Pare din Boulogne, în apropiere de Paris, a îngrijit un membru al familiei regale saudite: atât lui cât şi anturajului său i-a fost rezervat un întreg etaj, numărul şapte. Cum pacientului nu îi plăcea mâncarea de la cantina spitalului i-a fost aprobat ca mâncarea să-i fie adusă cu una din limuzinele care îl aşteptau în parcare. În plus, emirul a reînnoit mobilierul, luând cu el însă noile piese, la plecarea din spital. Operaţia a fost efectuată de către profesorul Philippe Hardy, medic ortoped de renume internaţional iar spitalizarea a durat din 8 până pe 13 mai, fiind ocupate nouă camere de spital, pentru un preţ total de 270.000 de euro, bani plătiţi în avans Sistemului Naţional de Sănătate francez, relatează joi Corriere.
"Eu susţin această latură de Robin Hood", a declarat într-un interviu pentru ziarul Journal du Dimanche şeful Assistance Publique-Hôpitaux din Paris, Martin Hirsch. "În momentul în care avem nevoie de toate resursele posibile pentru a-i trata pe cei mai săraci, recuperarea banilor prin pacienţii mai bogaţi nu mă deranjează deloc". Dar nu este atât de simplu. Aceste camere ar fi fost necesare, probabil, pentru a primi alţi pacienţi, decât pe cei din anturajul prinţului saudit.
Responsabilii spitalului susţin că în acele zile au fost doar câteva cereri de internare şi nimeni nu a fost refuzat: în loc să lăsăm camerele goale, a fost găsit un mod foarte profitabil de a le umple. Acestea sunt vremuri dificile pentru sectorul public şi de îngrijire a sănătăţii, chiar şi în Franţa. Pe de o parte există excelenţa ştiinţifică incontestabilă iar pe de altă parte necesitatea de a limita costurile.
Iată deci de unde vine nevoia de a primi mii de pacienţi din Asia, Africa, Europa de Est şi în special din Orientul Mijlociu pentru tratament în Franţa: poate reprezenta o resursă importantă şi un avantaj pentru spitalele publice mai mult decât pentru clinicile private.
Potrivit cercetării efectuate de Figaro, Franţa ar trebui să primească aproximativ 3.000 de pacienţi străini în 2014, cărora li se va aplica o majorare de 30 la sută a notei de plată. În total, este de aşteptat să intre în vistieria statului opt milioane de euro. Dar există teama că această grabă de a accepta pacienţi din străinătate, care sunt gata să plătească zeci de mii de euro - în competiţie cu alte ţări, cum ar fi Germania sau Elveţia – va ajunge să penalizeze cetăţenii francezi care au plătit deja, prin taxe.
Principiul fundamental al serviciului public - "grijă egală pentru toţi" - pare a fi şovăitor. "În timp ce Assistance Publique-Hôpitaux din Paris îndeplineşte dorinţele emirului saudit – scrie, pentru publicaţia Figaro, medicul Gerald Kierzek, preşedintele asociaţiei „Spital pentru toată lumea” - alţi pacienţi sunt înghesuiţi în condiţii inumane în sălile de aşteptare sau pe coridoarele sălilor de urgenţă. Sănătatea Publică speră să îşi reducă deficitul datorită acestor pacienţi VIP, dar neagă realitatea: că un spital are nevoie de paturi atât de mult încât pentru toţi ceilalţi pacienţi obişnuiţi se acordă prioritate intervenţiilor chirurgicale în ambulatoriu şi spitalizării la domiciliu".
Hirsch, şeful spitalelor pariziene, spune că prin acest sistem se vor obţine suficiente resurse pentru a avea grijă de "pacienţii precari", persoanele fără adăpost şi cei care nu sunt în regulă cu contribuţiile. Profesorul André Grimaldi susţine că sănătatea publică nu trebuie să funcţioneze în acord cu caritatea ci cu egalitatea.
