Papa Francisc caută colaboratori pentru a reînnoi Biserica

Prin simpla sa ieşire în balcon în acea noapte ploioasă din 13 martie, când a fost ales, papa Francisc a început cu notă bună pontificatul şi şi-a atras complicitatea credincioşilor. Îl aşteaptă însă provocarea cea mai dificilă: să aleagă cu mână sigură, fără marjă de eroare, colaboratorii cei mai apropiaţi, mai ales pe noul secretar de stat al Vaticanului, notează vineri ziarul El Pais.

Deşi primele 15 zile de pontificat l-au obligat la o expunere publică continuă, amplificată de ceremoniile din Săptămâna Mare, papa Francisc a început să-i reunească zilele acestea pe cardinali, pe şefii Dicasterelor (ministerele Vaticanului) şi pe reprezentanţii comunităţilor religioase - iezuiţi, salezieni şi Opus Dei - pentru a-şi configura 'echipa de guvernare', care să-l ajute să promoveze biserica către 'periferiile' lumii, într-un mod fără echivoc, fără intrigi de palat şi egocentrisme moştenite. 'Trebuie să mergem la periferie', le-a spus sacerdoţilor cu prilejul Misei Crismale din bazilica Sf Petru. 'Este nevoie de noi acolo unde există suferinţă, sânge vărsat, orbire care are nevoie de lumină, unde există captivi ai atâtor rele'.

De fapt decizia papei Francisc de a rămâne la reşedinţa din Santa Marta şi de a nu se muta în apartamentul pontifical este mai mult decât un gest de simplitate. La Santa Marta, Bergoglio are posibilitatea de a lua parte la slujbe şi de a împărţi masa cu membrii Curiei şi clericii din întreaga lume găzduiţi la Vatican, în timp ce în apartamentul apostolic i-ar fi fost mult mai greu să afle ce se 'coace' într-un Vatican bulversat de venirea sa.

În ultimii ani, fostul papă Benedict al XVI-lea a trăit practic izolat, dedicat scrisului şi rugăciunii, înconjurat de secretari şi supus - cum s-a aflat din documentele filtrate în Vatileaks - dezaprobării continue din partea foştilor săi colaboratori. Dacă acest lucru i s-a întâmplat lui Joseph Ratzinger, care înainte de a deveni papă a fost 24 de ani prefect al Congregaţiei pentru Doctrina Credinţei, nu i se poate întâmpla şi lui Bergoglio, care cât timp a fost cardinal a vizitat Roma doar când a fost nevoie, a fugit de cinele oficiale şi a preferat compania prietenilor, mai degrabă decât a personajelor ilustre.

Pe de altă parte, omiliile adresate prelaţilor, precum cea de joi, dau o idee despre intenţiile sale: 'Preotul care iese puţin din parohie se transformă treptat într-un intermediar, în administrator. Ştim care este diferenţa: intermediarul şi administratorul sunt plătiţi, de aceea nu îşi pun în joc nici pielea, nici inima şi nu primesc acea pornire sinceră care vine din suflet. Ajung să fie un fel de colecţionari de antichităţi sau de noutăţi, în loc să fie păstori cu miros de oaie, păstori ai turmei lor şi pescuitori de păcate'. Papa Francisc va trebui să-şi aleagă colaboratorii în funcţie de discursurile şi liturghiile sale. 'Nu administratori', ci instigatori, agitatori, preoţi dispuşi să schimbe centrul istoric confortabil cu periferia suburbiilor. 'Acolo unde poporul nostru cel mai credincios ne aşteaptă şi ne preţuieşte', spune el.

Mai există cineva cu acest profil în Biserică? Va putea papa să-l găsească? Îi va permite oare Vaticanul? întrebările sunt multe şi pasionante, dar va trebui să aşteptăm răspunsurile. Deja există pronosticuri despre cine va fi, de exemplu, viitorul secretar de stat, dar deocamdată e mai bine să aşteptăm. Între timp, papa Francisc face băi de mulţime, căutând căldura pe care Benedict al XVI-lea nici nu a căutat-o, nici nu a primit-o. Joi el a vizitat un centru de detenţie pentru minori din Roma pentru a oficia slujba din Joia Mare, în loc să o ţină tradiţional la bazilica San Giovanni in Laterano, unde a spălat picioarele a 12 deţinuţi. Întâlnirea papei cu deţinuţii de la care nu au fost difuzate imagini în direct s-a încheiat cu un mesaj de încurajare: 'Mergeţi mai departe, nu lăsaţi să vi se fure speranţa'.