Şapte motive pentru care Papa Francisc va constata că este greu să fie umil

'Părintele Jorge' este infailibil, este aproape un monarh şi are propria bancă - acestea sunt obstacolele care stau în calea mesajului său 'Mi-aş dori o Biserică săracă, pentru săraci', scrie Peter Stanford, fost editor al publicaţiei ''Catholic Herald'', semnatarul unui articol publicat de cotidianul britanic The Guardian.

Catolicismul este expert în simboluri iar Papa Francisc a transmis cu siguranţă acasă mesajul său de umilinţă din scurtul său Pontificat, prin obiceiul său, până acum nemaiauzit, de a da personal telefon, a respinge o mare parte din fastul şi ceremonia care înconjoară Pontificatul vechi de 2.000 de ani, iar acum decizia de renunţa la apartamentele papale mari în favoarea unei locuinţe mai modeste.

Poate fi un Papă cu adevărat umil?, se întreabă Standford. Credinţa mută munţii, te învaţă profesorii creştini, dar există şapte impedimente pe care 'Părintele Jorge' trebuie să le depăşească.

1. Titulatura sa

Titulatura sa completă este 'Episcop al Romei, Vicar al lui Iisus Histos, Succesor al Sfântului Petru, Prinţ al apostolilor, Suveran Pontif al Bisericii universale, Patriarh al Occidentului, Primat al Italiei, Arhiepiscop şi Mitropolit al provinciei romane, Suveran al statului Vatican'. E suficientă o poreclă arunci când vrei să le spui oamenilor că eşti în slujba lor.

2. Este infailibil

Umilinţa şi infailibilitatea nu fac casă bună, iar din 1870 Pontiful roman este infailibil în unele chestiuni de credinţă şi morală. Se presupune adesea că succesorii Sfântului Petru erau infailibili din start, deşi apostolul favorit a comis o mare greşeală, aşa cum se aminteşte în Săptămâna Sfântă, dezicându-se de Iisus de trei ori înainte de cântatul cocoşului, dar această capcană specială a fost o completare ulterioară. Papi ulteriori au apăsat butonul infailibil cu o ocazie - în 1950, pentru a declara Ridicarea la Ceruri cu trupul şi sufletul a Preasfintei drept ceva în care toţi credincioşii trebuie să creadă.

3. Este practic un monarh

Conducătorul Bisericii Catolice este practic ultimul monarh absolut al lumii - care îşi conduce turma de 1,2 miliarde de credincioşi, fără nici cel mai mic rabat făcut democraţiei şi guvernează 109 de acri ai statului secretos Vatican ca un dictator.

4. Îşi are propria bancă

Deşi unii au încercat neconvingător, în ultimii ani, să prezinte o faţă pură în faţa lumii, bancherii nu au tendinţa de a fi mari smeriţi, iar Papa este, de facto, preşedintele şi acţionarul şef al băncii Vaticanului, care tranzacţionează sub brandul înşelător de Institutul pentru Opere Religioase. Acesta a fost implicat într-un scandal în trecut şi se spune că se află din nou într-o confuzie financiară atotputernică ce rivalizează cu omologii ciprioţi.

5. ''Oficierea'' sa

Doar Papa poate oficia slujba la altarul din Bazilica Sfântul Petru, un palat mare din marmură, aur şi cu opere de artă nepreţuite. Îşi are chiar propriul coronament - sau baldachin - sub care să stea, proiectat de Gianlorenzo Bernini. Mesajul său ''Mi-aş dori o Biserică săracă, pentru săraci' pe care Papa Francisc este atât de dornic să-l promoveze poate suna un pic gol dacă îl predică de pe o astfel de platformă opulentă, dar el nu poate întoarce spatele bisericii-mamă a lumii catolicismului.

6. Nu va vinde posesiunile Vaticanului

O explozie de vânzări a comorilor Vaticanului poate suna foarte tentant, într-adevăr, pentru a demonstra, în fapte, ca şi în vorbe, că papalitatea este acum o instituţie umilă. Dar a răzui frescele din Capela Sixtină de pe perete, în scopul de a le vinde unui colecţionar privat din Beijing, Dubai sau Moscova s-ar putea dovedi dificil din punct de vedere tehnic, precum şi emoţional, iar dacă depozitul Muzeelor Vaticanului va fi golit şi veniturile generate de vizitatori vor scădea.

7. Îşi are propria gardă

Oare un Papă umil are într-adevăr nevoie de propria gardă de onoare? Tizul său, Francisc din Assisi, şi-a făcut-o cu păsări şi animale. Dar pentru a desfiinţa Garda Elveţiană în haine viu colorate, care a vegheat aproape fiecare titular al papalităţii, de la Iulius al II-lea (1503-1513) încoace, i-ar arunca pe gardieni la ''fierul vechi'' al şomajului. Nu există multe posturi vacante care să necesite familiarizarea cu armele medievale.