Oraşele germane depun eforturi pentru gestionarea cazării persoanelor fără adăpost, printre care şi români(Spiegel)

Condiţiile din adăposturile de urgenţă din Germania pun în lumină reversul mărinimiei unei Europe deschise. Imigranţii din Est, printre care şi români şi bulgari, declanşează o luptă pentru supravieţuire la marginea societăţii între persoane care nu au aproape nimic. Asociaţia Germană a Oraşelor se plânge că primăriile sunt lăsate să se ocupe de consecinţele 'migraţiei sărăciei' din Europa de Est şi că oraşele nu dispun de resurse suficiente pentru a oferi cazare şi îngrijire medicală tuturor noilor sosiţi, se arată într-un amplu articol publicat de Der Spiegel.

'Imigraţia este o problemă care a fost în creştere ani de zile', şi totuşi factorii de decizie politică au păstrat tăcerea asupra ei mult timp, a declarat Thomas Specht, directorul Oficiului federal german privind persoanele fără adăpost (BAG). Potrivit datelor sale, în 2011, peste 15% dintre persoanele incluse în programele de asistenţă pentru cei fără adăpost au fost cetăţeni străini. Procentul actual de imigranţi incluşi în programele de asistenţă 'este probabil mai mare', spune Specht, mai ales în marile oraşe şi în cadrul programelor de asistenţă de urgenţă pe timp de iarnă - adăposturi suplimentare înfiinţate pentru a preveni ca persoanele fără adăpost să moară din cauza frigului în timpul lunilor reci, când adesea este nevoie de o capacitate suplimentară.

În contextul temperaturilor extrem de scăzute, structurile de urgenţă pentru germanii fără adăpost sunt de obicei pline în această perioadă a anului. Dar numărul tot mai mare de persoane provenite din alte state membre ale UE face să fie depăşite capacităţile acestora şi declanşează competiţie pentru paturile şi resursele lor limitate.

Programul adăpostului de urgenţă pe timp de iarnă din Hamburg, cu cazarea sa improvizată într-o fostă clădire de birouri de lângă gara centrală a oraşului, oferă 230 de paturi. Având în vedere că nu poate adăposti toţi solicitanţii în majoritatea nopţilor, unele persoane sunt obligate să doarmă pe mese şi scaune.

München, Köln, Stuttgart şi alte alte oraşe din Germania se confruntă cu o problemă similară: există mai multe persoane care caută ajutor decât spaţiu în adăposturile de urgenţă. Populaţia fără adăpost din Germania a crescut brusc în ultimii ani, în parte din cauza unui aflux tot mai mare de români şi bulgari săraci precum şi de alţi est-europenii, notează Der Spiegel. De la aderarea ţărilor lor la UE în 2007, bulgarii şi românii au putut veni în Germania fără viză sau permis de şedere, aminteşte publicaţia.

Unii dintre cei care au puţini bani sau nu sunt calificaţi, dar care doresc să stea mai mult de trei luni, înregistrează o afacere, de multe ori fictivă, iar apoi lucrează ilegal în construcţii pentru suma de doar 3 euro (4 dolari) pe oră. În 2011, numărul bulgarilor din Germania a crescut cu peste 22.000, în timp ce cel al românilor a crescut cu 36.000. Mii dintre noii imigranţi sunt absolvenţi de liceu, muncitori calificaţi sau studenţi, dar şi zilieri şi cerşetori. Cei mai săraci ajung în adăposturi fie pentru că nu au bani fie pentru că abuzează de acestea, considerându-le hoteluri gratuite.

Structurile suplimentare sunt adăposturi de urgenţă pe timp de noapte, în care experţii estimează că jumătate dintre cei care le frecventează sunt străini. În adăpostul de pe Spaldingstrasse din Hamburg, aproximativ două treimi provin din România, Bulgaria şi Polonia. S-a întâmplat ca un autocar din România să aducă în această clădire 12 muncitori zilieri. Atunci când oficiali vamali au verificat recent documentele unor persoane din adăpost, au descoperit că opt pretinşi oameni fără adăpost înregistraseră o afacere şi lucrau ca muncitori cu salarii mici.

Imigranţii economici 'abuzează de programul de urgenţă pe timp de iarnă şi iau spaţiul celor fără adăpost', spune Detlef Scheele, care răspunde de portofoliul social pentru oraşul-stat Hamburg.

La adăpostul din fostul cabinet veterinar de pe strada Eifelwall din Köln, limba vorbită cel mai frecvent printre cele 30 de persoane care aşteptau afară era româna. Structura, care s-a deschis în această iarnă, a fost înfiinţată pentru a găzdui persoanele care nu mai încăpeau în adăpostul obişnuit. Ea oferă lenjerie de pat, prosoape, duşuri cu apă caldă şi sandvişuri, ceea ce reprezintă mai mult decât au unele persoane fără adăpost în Europa de Est, unde în adăposturile de urgenţă, oamenii dorm pe paturi fără pernă şi nu li se furnizează hrană, dar cel puţin au căldură.

Spaţiile de cazare spartane reprezintă efortul depus de Köln pentru a gestiona acest aflux. În oraşul Dortmund din apropiere, administraţia oraşului a adoptat poziţia că persoanele fără adăpost provenite din alte ţări ale UE 'nu au fost fără adăpost în ţările lor de origine ci s-au declarat deliberat astfel călătorind ca cetăţeni ai UE', şi prin urmare nu ar avea dreptul să stea în adăposturile germane. Potrivit unui purtător de cuvânt al oraşului, cei care nu au încă un loc unde să stea după ora 10: 30 p.m, când se face foarte frig, pot petrece noaptea într-o zonă aeroportuară de tranzit.

Până anul trecut, Münchenul a încercat să cazeze persoane fără adăpost din Europa de Est prin programul său de asistenţă pe timp de iarnă. Ulterior, a adoptat o soluţie specială pentru persoanele 'fără drept de cazare', şi anume pentru imigranţi. Organizaţia Protestantă de Asistenţă din München gestionează două adăposturi de urgenţă în spaţiul fostei cazărmi militare Bayernkaserne, care oferă 176 de locuri în paturi supraetajate, într-o clădire, şi 39, în alta. Cu toate acestea, Bayernkaserne se deschide numai atunci când temperatura scade sub zero grade sau pe timp de viscol puternic.

Autorităţile din diverse oraşe nu doresc ca spaţiile lor de cazare pentru persoane fără adăpost să pară prea atractive, pentru ca oraşul să nu devină un magnet pentru un nou grup de oameni fără adăpost. Fondurile alocate sunt mai restrânse acum, în contextul în care tot mai mulţi săraci vin din Europa de Est.