Ce va avea de înfruntat Uniunea economică şi monetară în 2013
alte articole
Specialişti români în afaceri economice şi financiare şi-au prezentat astăzi în cadrul unei conferinţe organizate de Reprezentanţa Comisiei Europene la Bucureşti previziunile pentru zona euro şi România în 2013. Majoritatea experţilor au subliniat deficienţele instituţionale ale zonei euro, au prognozat continuarea crizei şi s-au arătat pesimişti în legătură cu creşterea economică.
Daniel Dăianu, profesor de economie şi fost ministru de Finanţe, a trecut în categoria veşti bune faptul că intervenţia Băncii Centrale Europene (BCE), prin cumpărarea masivă de bonduri ale statelor puternic îndatorate din zona euro, a fost eficientă, reuşind să slăbească presiunea pieţelor asupra acestor ţări şi să reducă dobânzile la împrumuturile de pe pieţele financiare ale Italiei sau Spaniei. În ceea ce priveşte arhitectura instituţională a eurozonei, Dăianu a apreciat că ”proiectul uniunii bancare avansează, dar chestiunea fiscală este în continuare înceţoşată. Trebuie să ai resurse financiare puse în comun la lucru”. Fostul europarlamentar se întreabă retoric cine va plăti şi dacă se va ajunge la un buget comun al zonei euro.
O altă ştire bună este, în opinia sa, că grupurile bancare sunt mai bine capitalizate, dar ”schelete în dulap” precum banca Monte Paschi di Siena rămân problematice.
Pentru 2013, Dăianu vede o continuare a recesiunii în Europa şi mai ales în zona euro. O altă problemă mare ar putea fi instabilitatea Italiei. După ce din alegerile recente a rezultat un fel de blocaj între stânga şi dreapta şi Mişcarea de cinci stele a lui Beppe Grillo, mulţi lideri şi analişti din Europa se întreabă ce se va întâmpla cu eurozona dacă Italia nu va putea fi guvernată, şi dacă pe fondul instabilităţii vor creşte din nou dobânzile la creditele contractate de pe pieţele financiare. Mai departe, pe lângă Italia, şi alte ţări mari au probleme care se vor accentua. Franţa de exemplu suferă de pe urma pierderii competitivităţii economice.
Pe plan politic şi social, din cauza nemulţumirilor şi respingerii austerităţii şi a reformelor cerute de UE, apar formaţiuni noi precum cea a lui Beppe Grillo în Italia. Ca urmare, Dăianu se întreabă retoric: ”Cum aplici programe de reformă structurală dacă oamenii se opun prin manifestaţii violente în stradă?”.
În opinia sa, soluţia este More Europe (o integrare mai profundă până la federalizare), dar economistul se întreabă pe de altă parte cum se vorbeşte de mai multă Europa, dar în acelaşi timp ”negocierea bugetului UE pentru 2014-2020 s-a făcut ca la piaţă, în funcţie de interese strict naţionale”. Ca soluţie pe termen scurt pentru întărirea sau menţinerea uniunii monetare, Dăianu consideră că ”raportul Monti How to complete the single market aduce un mesaj cheie: există diferenţe atât de mari în materie de performanţă între statele din zona euro încât ele nu pot fi eliminate repede iar cum uniformizarea este imposibilă, trebuie să acceptăm transferurile fiscale în interiorul Uniunii”, la care state precum Germania se opun în prezent.
Deocamdată însă, în opinia sa, uniunea bancară nu este decât pe hârtie pentru că ”ea presupune şi înseamnă federalizare, nu doar disciplină fiscală”. În ce priveşte single currency area ”aceasta nu este o uniune monetară autentică, ci un mănunchi de ţări diferite cu o monedă comună”.
Europa va rămâne suferindă în 2013, mai ales că 2012 a fost un an dezamăgitor din punct de vedere al creşterii economice din PIB. Mai mult, la începutul lui 2013 economia europeană este cu 3% sub nivelul anterior crizei iar unele ţări s-au întors la nivelul anului 2000 după contracţia cu 6-8% a economiei. Potrivit estimărilor, va dura un deceniu până la revenirea PIB-ului la nivelul din 2008.
Perspectivele UE pentru 2013 sunt departe de a fi roz, după cum au arătat-o şi protestele izbucnite în Bulgaria, care au dus la demisia guvernului. În opinia lui Dăianu, liberalizarea tarifelor la energie în ţări sărace a devenit o problemă din cauza abuzului de poziţie dominantă pe piaţă al firmelor de utilităţi. Acesta ar putea fi contracarat printr-o Cartă de conduită promovată de europarlamentari şi de reprezentanţii în Consiliu.
În încheiere, Dăianu a anunţat şi câteva premise favorabile pentru România în 2013: o creştere a ratei de absorbţie a fondurilor UE, un an agricol considerabil mai bun şi o diplomaţie economică agresivă, care este deja în curs. Premisele europene vor rămâne însă nefavorabile.
La rândul său, Aurelian Dochia, fost director BRD şi fost consultant pentru Banca Mondială, s-a arătat şi el îngrijorat de ”o dinamică periculoasă la nivel european”. În opinia sa, chiar dacă riscurile unei crize imediate sunt reduse, supravieţuirea monedei euro nu este asigurată deoarece ”criza se extinde într-o spirală care trece din zona economică către cea socială, politică şi a construcţiei instituţionale”. La fel ca şi Dăianu, Dochia crede că intervenţia BCE a avut un efect miraculos asupra pieţelor financiare. Costurile de împrumut ale Greciei au scăzut la 946 de puncte de bază peste obligaţiunile germane (faţă de 4680 în martie 2012). Pe fond însă, Europa va rămâne suferindă în 2013, mai ales că 2012 a fost un an dezamăgitor din punct de vedere al creşterii economice din PIB, avertizează economistul. Mai mult, la începutul lui 2013 economia europeană este cu 3% sub nivelul anterior crizei iar unele ţări s-au întors la nivelul anului 2000 după contracţia cu 6-8% a economiei. Potrivit estimărilor, va dura un deceniu până la revenirea PIB-ului din 2008. Şi ultimul Eurobarometru arată că românii au una dintre cele mai mici rate de încredere din Europa în ce priveşte evoluţia situaţiei economice.
Dochia atrage atenţia că mixul dintre şomajul persistent la nivel record din zona euro şi din UE în general, veniturile în declin sau stagnante, inegalităţile în creştere şi gradul ridicat de îndatorare al familiilor duce la o spirală de sărăcie, extremism şi violenţă, care reprezintă un adevărat pericol. Pe acest fundal de criză, curentele naţionaliste, xenofobe, extremiste capătă amploare iar euroscepticismul devine dominant în multe ţări, Bruxelles-ul devenind un ţap ispăşitor pentru toate relele.
În opinia lui Dochia, Uniunea economică şi monetară se află în prezent la o răscruce deoarece ”criza a scos la iveală deficienţe ale mecanismului decizional la nivelul UEM şi anume un deficit de putere decizională şi legitimitate democratică a instituţiilor europene, dependenţa excesivă de câţiva lideri naţionali (termenul Merkozy pentru tandemul care lua aproape toate deciziile importante în numele UE) şi prevalenţa intereselor naţionale după cum s-a văzut la discuţiile despre cadrul financiar multianual”. Economistul recunoaşte că s-au făcut progrese în combaterea unor crize viitoare, dar există o deficienţă în punerea în practică a acestor măsuri. ”Problema în momentul de faţă, în opinia mea, este că UE e încremenită în proiect, nefiind capabilă să ia deciziile fundamentale pentru a merge mai departe. Ea are două căi în faţă – întărirea integrării în direcţia uniunii bancare, fiscale, a unei noi arhitecturi politice prin modificarea tratatelor, dar care este impopulară şi cu care nimeni nu îndrăzneşte să vină în faţă şi o a doua alternativă de revenire la o construcţie europeană mai puţin ambiţioasă de tipul limitării la o piaţă comună, soluţie pentru care a tot pledat Marea Britanie. Personal cred că frica este în prezent principalul factor care ţine Europa laolaltă”, concluzionează Aurelian Dochia.
