Obiecte care nu-şi găsesc locul în timp: Un disc antic, imposibil de creat în prezent, descrie evoluţia unui ovul fecundat

Oopart este un termen ce reprezintă relicve care nu pot fi identificate: zeci de obiecte preistorice descoperite peste tot prin lume, a căror creare implică un nivel avansat al tehnologiei, nepotrivit cu momentul în care se crede că au fost realizate.

Profesorul Jaime Gutierrez a colecţionat o serie de artefacte cu o vechime estimată la cel puţin 6.000 de ani de pe teritoriul Columbiei despre care se crede că au fost create în timpurile preistorice. Relicvele sunt create dintr-un material la fel de dur ca granitul, lidit, însă mult mai greu de prelucrat chiar şi cu tehnologia modernă, conform Project Avalon.

Cea mai importantă piesă din colecţia acestuia este aşa numitul Disc Genetic. Este un disc creat din lidit, o piatră cu o duritate foarte mare, care nu se poate găsi decât în cantităţi mici. Crearea instrumentelor cu asemenea precizie ar fi imposibilă în zilele noastre, spune Klaus Dona, un arheolog german.

Discul are un diametru de 27 de centimetri iar pe feţele sale se poate observa un proces natural pe care oamenii din perioada modernă l-au studiat abia recent, prin microscop.

De exemplu, una dintre feţele ”discului genetic” descrie, începând din partea stângă, un ovul uman fecundat şi unul simplu. În partea dreaptă, discul înfăţişează câţiva spermatozoizi şi câteva reprezentări pe care nu le putem explica prea bine, a adăugat arheologul.

Pe verso, se pot găsi mai multe reprezentări ale unor fetuşi care evoluează, surprinşi în etape diferite, până la stadiul în care este format fătul. La mijlocul discului se poate vedea un bărbat şi o femeie iar în continuarea ciclului se poate vedea un bărbat, o femeie şi un copil.

Totuşi, discul nu a fost singurul artefact deosebit din lidit descoperit de cercetători. Un cuţit considerat din acelaşi set cu discul, are un design destul de neobişnuit la prima vedere. Mânerul acestuia este modelat în forma unui cap de femeie, cu copil şi conţine desenul unui cordon ombilical înfăşurat pe gâtul copilului.

Asta înseamnă că acest cuţit era folosit pentru a tăia cordonul ombilical, salvând viaţa copilului, a precizat Dona.

Instrumentele au o suprafaţă foarte fină, iar modul acestora de folosire pare mai avansat decât al uneltelor moderne. O altă relicvă deţinută de Gutierrez se crede că ar fi fost folosită pentru a ajuta la naştere în cazul unor complicaţii.

”Poţi folosi instrumentul numai cu degetele - aşa că nu ai de ce să foloseşti forţa. Asta înseamnă că dacă ajuţi un copil să părăsească burta mamei, folosirea acestui instrument este mult mai sigură decât a instrumentelor folosite în zilele noastre - forcepsul modern poate vătăma capul copilului”, a explicat Dona.

Totuşi, multe instrumente din colecţia profesorului Gutierrez nu se ştie la ce folosesc.

Atunci când am făcut cercetările asupra materialului în Viena, unele dintre cele mai experimentate persoane din lume au venit să verifice aceste relicve. În primul rând, fiecare obiect este făcut din lidit, a adăugat arheologul geman.

"Nu poţi spune cum au fost făcute, sau cine le-a făcut. Singurul lucru pe care pot să-l spun cu siguranţă... este că din acelaşi material, în zilele noastre, noi nu putem să facem aceste instrumente", afirmă Dona, citându-i pe experţii care au studiat obiectele în Viena.