Oamenii de ştiinţă au înregistrat activitatea cerebrală în timpul experienţelor extracorporale. A apărut un model ciudat

.. (Imagine generată cu IA - ChatGPT)
Redacţia
16.11.2026
.. (Imagine generată cu IA - ChatGPT)
Redacţia
16.11.2026

Spaţiul liminal dintre somn şi veghe ar putea fi locul în care creierul uman dă naştere la ceea ce este straniu.

Tocmai acolo, într-o stare care este cumva ambele sau niciuna dintre ele, creierul adormit îşi poate întinde tentaculele spre conştiinţă, ori mintea trează poate tulbura inconfortabil graniţele somnului, potrivit ScienceAlert.

Cercetătorii au descoperit acum ca o astfel de suprapunere ar putea sta la baza unora dintre cele mai ciudate experienţe raportate de oameni, de la teroarea paraliziei din somn până la aparenta capacitate de a-şi trimite mintea departe de corp şi de a rătăci fără acesta.

Şi, la rândul său, acest lucru ne-ar putea spune ceva despre însăşi natura modului în care trăim experienţa de a exista în corpurile noastre.

Nu tot ceea ce trăim este uşor de explicat. Înţelegem, de exemplu, mâncărimea, foamea şi gelozia; însă unele persoane relatează senzaţii sau experienţe care nu se potrivesc cu ceea ce ştim că poate face corpul.

Unii oameni, de exemplu, povestesc despre senzaţii de plutire sau de zbor; alţii povestesc despre o teamă intensă şi prezenţe monstruoase; în timp ce alţii povestesc despre senzaţia stranie de a-şi părăsi propriile corpuri pentru a rătăci prin spaţii fizice sau spirituale.

Oamenii de ştiinţă se referă la aceste distorsiuni ciudate ale percepţiei corporale ca la experienţe corporale neobişnuite (UBEs). Acestea pot apărea în timpul paraliziei din somn, al viselor lucide şi chiar în timp ce o persoană este trează. Şi nimeni nu ştie cu adevărat de ce se întâmplă.

Dar, întrucât par să se întâmple atât de des la graniţa dintre somn şi starea de veghe, cercetătoarea în neuroştiinţe Teresa Campillo-Ferrer de la Universitatea Radboud din Olanda şi colegii ei au conceput un plan ingenios pentru a aduna mai multe informaţii.

Au recrutat 35 de persoane care aveau o oarecare experienţă cu tărâmurile mai ciudate ale conştiinţei prin visul lucid sau meditaţie şi le-au înregistrat activitatea cerebrală în timp ce se aventurau în zonele de graniţă neclare dintre somn şi starea de veghe – în timpul meditaţiei, în timp ce adormeau şi chiar în timp ce visau.

Echipamentul lor era ceva mai puţin misterios: căşti EEG prevăzute cu zeci de electrozi pentru a înregistra activitatea electrică a creierului.

Odată ce şi-au pus căştile, călătorii au fost trimişi în călătoria lor supranaturală. Fiecare participant a fost ghidat prin exerciţii de meditaţie menite să-l ajute să se relaxeze şi să se concentreze asupra senzaţiilor corporale. Cercetătorii au folosit, de asemenea, flashuri de lumină pentru a stimula experienţe neobişnuite pe măsură ce participanţii alunecau în somn.

Dar a existat o mică problemă. Cum îi spui unui om de ştiinţă că ai o experienţă extracorporală atunci când eşti adormit?

Cercetătorii au găsit o soluţie ingenioasă: i-au instruit pe participanţi să-şi mişte ochii într-o secvenţă deliberată stânga-dreapta-stânga-dreapta ori de câte ori trăiau ceva neobişnuit.

Deoarece mişcările ochilor pot fi detectate chiar şi în timpul somnului, acest lucru a oferit echipei o modalitate de a identifica cu precizie momentul în care aveau loc experienţele în înregistrările EEG.

Ulterior, i-au intervievat pe participanţi în detaliu despre ceea ce simţiseră, văzuseră şi trăiseră, ceea ce le-a permis cercetătorilor să coreleze relatările lor subiective cu activitatea electrică înregistrată în creierele lor.

Dintre cei 35 de participanţi, 20 au raportat în total 36 de UBE – cel mai mare număr în timpul meditaţiei, dar şi altele în timpul somnului REM, al somnului non-REM şi al trezirilor din somn – scurte perioade de trecere de la somn la starea de veghe.

Unii participanţi au simţit că plutesc, cad sau se învârt, chiar dacă corpurile lor rămâneau perfect nemişcate. Alţii au simţit vibraţii ciudate, presiune sau senzaţia de a fi atinşi de ceva ce nu era acolo.

Unii şi-au pierdut simţul locului în care se termina corpul lor sau chiar al formei pe care o aveau. Alţii au experimentat paralizie, uneori însoţită de halucinaţii înspăimântătoare. În 10 cazuri, participanţii au raportat senzaţia de a se afla în afara corpului fizic său, într-un fel, de a fi ridicaţi deasupra acestuia.

Iar în activitatea cerebrală asociată acestor experienţe a apărut un model intrigant.

În comparaţie cu activitatea cerebrală normală a participanţilor în timpul somnului sau al meditaţiei, experienţele UBE au fost asociate cu o scădere a undelor cerebrale mai lente, numite unde delta şi theta, şi cu o creştere a undelor beta şi gamma, mai rapide.

Schimbările au fost deosebit de pronunţate în jurul regiunilor temporale ale creierului, care ajută la procesarea informaţiilor senzoriale şi contribuie la percepţia propriului corp.

Aici modelul devine interesant. Activitatea undelor cerebrale mai lente părea să se situeze undeva între modelele observate de obicei în timpul somnului şi al stării de veghe, în timp ce activitatea mai rapidă semăna mai mult cu cea a unui creier treaz.

Pe scurt, activitatea cerebrală asociată cu aceste experienţe ciudate părea să combine trăsături atât ale somnului, cât şi ale stării de veghe, indiferent dacă participanţii erau, din punct de vedere tehnic, adormiţi sau treji.

Cercetătorii consideră că acest lucru s-ar putea datora faptului că creierul implicat are graniţe neclare. Pentru un creier treaz, aceasta înseamnă că creierul adormit îi invadează teritoriul; iar pentru un creier adormit, starea de veghe se strecoară pe margini.

O suprapunere similară a fost de mult timp asociată cu paralizia din somn – conştiinţa revine în timp ce corpul rămâne temporar paralizat de somn – dar rolul acesteia în alte experienţe corporale ciudate este mai puţin bine înţeles.

"În ansamblu, descoperirile noastre sugerează că experienţele din afara conştiinţei (UBE) s-ar putea să nu depindă de o etapă specifică a somnului sau de starea de veghe, ci mai degrabă de o stare de conştiinţă care estompează graniţele dintre acestea", au scris cercetătorii.

"Acest lucru ar putea explica de ce UBE-urile integrează uneori elemente ale experienţelor asemănătoare viselor cu mediul extern în care se află participanţii, cum ar fi vederea propriului dormitor în timp ce se confrunta cu halucinaţii înfricoşătoare în timpul episoadelor de paralizie în somn".

Există încă mistere de dezlegat. Înregistrările EEG nu pot dezvălui dacă creierul în ansamblu intră într-o stare intermediară sau dacă diferite regiuni ale sale sunt implicate simultan în activităţi de somn şi de veghe.

Sunt necesare cercetări suplimentare pentru a investiga aceste posibilităţi şi a determina exact modul în care creierul construieşte senzaţii iluzorii care par atât de reale.

Însă descoperirile ar putea oferi indicii cu privire la ceva şi mai fundamental – modul în care creierul stabileşte, în primul rând, sentimentul nostru de a fi ancoraţi adânc în interiorul corpului.

Cercetarea a fost publicată în revista Consciousness and Cognition.

România are nevoie de o presă neaservită politic şi integră, care să-i asigure viitorul. Vă invităm să ne sprijiniţi prin donaţii:
prin transfer bancar direct în contul (lei) RO56 BTRL RONC RT03 0493 9101 deschis la Banca Transilvania pe numele Asociația Timpuri Epocale
prin transfer bancar direct în contul (euro) RO06 BTRL EURC RT03 0493 9101, SWIFT CODE BTRLRO22 deschis la Banca Transilvania pe numele Asociația Timpuri Epocale
folosind Paypal, apăsând butonul de mai jos