Oamenii de ştiinţă au descoperit originea mirosului parfumului reginei din Saba

O echipă de cercetători de la Institutul de Chimie din Nisa (CNRS / UNS - acronimul francez), condusă de Nicolas Baldovini, a descoperit care sunt componentele parfumului folosit de Regina din Saba: două molecule care se găsesc în natură, numite "acizi olibanici", care dau mirosul de tămâie. Rezultatele acestei lucrări au fost publicate în revista Angewandte Chemie Internaţional Edition.

Tămâia (numită, de asemenea, oliban, termen derivat din limba arabă Al-Luban - "lapte" -, făcând referire la substanţa lăptoasă extrasă din copac), este răşina unor specii de arbuşti din specia Boswellia din Africa de Nord, Somalia şi Arabia de sud (Oman), care - prin încălzire - emană un miros plăcut de balsam. Se obţine din scoarţa arbuştilor prin crestare şi solidificare sub forma unor boabe neregulate de culoare roşiatică sau gălbuie, care dau naştere unuia dintre cele mai vechi parfumuri din lume, folosit de peste 6.000 de ani în toate civilizaţiile din Mesopotamia până în prezent.

În ciuda istoriei sale lungi, până în prezent a fost necunoscută natura exactă a moleculelor care dau tămâii acest parfum caracteristic.

Baldovini şi echipa sa au fost capabili să identifice doar o parte din substanţele odorante prezente în parfum, având dificultăţi să le găsească pe cele aflate în cantităţi foarte mici.

Cercetătorii au folosit trei kilograme de ulei esenţial de tămâie din Somalia, izolând o probă purificată de aproximativ un miligram din două componente odorante printr-o serie de distilări, extracţie şi cromatografie. Ulterior, la studiu au participat mai mulţi cercetători instruiţi să recunoască mirosul caracteristic de tămâie, deoarece numai nasul uman este suficient de sensibil pentru a detecta aceste componente în cantităţi mici dintr-un amestec.

Apoi, a fost necesar să se determine structura moleculară a acestor compuşi prin rezonanţă magnetică nucleară. Moleculele care dau mirosul special de tămâie au fost identificate ca acizii cis şi trans -2-octylcyclopropan-1-carboxilic.

În continuare, echipa a sintetizat fiecare dintre aceşti doi compuşi (acizi olibanici) şi au demonstrat că erau identici cu componentele naturale. Cu această descoperire, parfumierii au acum posibilitatea să producă aceste molecule în mod artificial.