Supravieţuitor al hantavirusului spune că boala a fost ca "iadul pe pământ"

Canadianul Lorne Warburton s-a infectat cu hantavirus acum trei ani şi spune că a avut noroc că a rămas în viaţă.

Warburton nu auzise niciodată de hantavirus până acum trei ani, când a fost dus la spital şi conectat la aparate pentru a-l ţine în viaţă, descriind boala drept „tortură” şi „iadul pe pământ”.

Canadianul a declarat pentru BBC că, în martie 2023, a început să se simtă rău, având „simptome de tip Covid, dureri în corp, o durere de cap cronică şi oboseală”.

Simptomele lui s-au agravat rapid şi spune că era „ud leoarcă de transpiraţie şi nu putea respira”.

După ce a fost conectat la un aparat de susţinere a vieţii, a fost diagnosticat cu hantavirus şi a petrecut aproximativ trei săptămâni în spital.

„Suferinţa şi boala prin care am trecut au fost un adevărat iad pe pământ, o adevărată tortură; să trec prin toate astea şi să reuşesc să-mi revin.”

În Germania, Christian Ege a povestit şi el că a avut simptome asemănătoare Covidului în mai 2019, spunând că a avut o gastroenterită trei zile, cu vărsături, ameţeli şi senzaţia unei „gripe ciudate”.

După ce a făcut o analiză de sânge la medic, a fost dus la spital, unde a fost diagnosticat cu insuficienţă renală şi septicemie, fiind internat la secţia de terapie intensivă pentru câteva zile, cu un cateter pentru dializă plasat la nivelul gâtului.

Christian a mai spus că septicemia a fost partea cea mai îngrijorătoare a bolii sale.

„Rinichii au revenit la normal, dar coincidenţa unei escaladări bacteriene şi virale în acelaşi timp a fost destul de îngrijorătoare timp de câteva zile, cu siguranţă.”

Christian Ege a avut insuficienţă renală şi septicemie când a fost internat în spital cu hantavirus şi a spus că a avut noroc că nu au existat „daune ulterioare”.

Lorne şi Christian se numără printre cei care au supravieţuit hantavirusului, unele tulpini ale acestuia având o rată a mortalităţii de 20% până la 40%.

Cei doi şi-au împărtăşit experienţele după ce o tulpină rară de hantavirus a fost descoperită la pacienţi legaţi de un focar mortal izbucnit pe o navă de croazieră olandeză.

Până acum, trei pasageri de pe MV Hondius au murit după ce vasul a plecat din Argentina în călătoria sa peste Oceanul Atlantic, în urmă cu aproximativ o lună.

Operatorul croazierei a confirmat că trei persoane — inclusiv un britanic — au fost evacuate miercuri de pe navă în Ţările de Jos pentru tratament.

Britanicul — pe care mai multe publicaţii media l-au identificat drept Martin Anstee, fost poliţist în vârstă de 56 de ani — se află într-o stare stabilă.

Soţia lui, Nicola, a declarat pentru Daily Telegraph că au fost „câteva zile foarte dramatice” şi că „a avut şi momente mai bune, şi mai rele”.

În altă ordine de idei, Agenţia pentru Securitate Sanitară din Regatul Unit (UKHSA) a confirmat miercuri că doi cetăţeni britanici se află în autoizolare la domiciliu în Regatul Unit, după ce ar fi fost expuşi la hantavirus.

MV Hondius navighează acum spre Insulele Canare ale Spaniei, după ce a rămas ancorată trei zile în apropiere de Capul Verde, stat-arhipelag aflat în largul coastei vestice a Africii.

Hantavirusurile, denumite după un râu din Coreea de Sud, reprezintă o familie de virusuri, nu o singură boală. Potrivit Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS), există peste 20 de specii virale. Virusul se răspândeşte, de obicei, de la rozătoare prin urină uscată şi excremente.

Acest lucru se întâmplă de obicei prin inhalarea virusului, de exemplu atunci când urina şi excrementele rozătoarelor care conţin hantavirus sunt răspândite în aer. Virusul poate fi contractat şi prin muşcătura unui rozător, cum ar fi un şobolan.

Lorne crede că s-a infectat cu hantavirus din excremente de şoarece, după ce a scuturat un covor în podul casei sale.

Christian, la fel ca Lorne, nu auzise niciodată de hantavirus, însă un biolog desemnat de autorităţi a găsit o probă pozitivă în grădina lui, iar fiul său găsise un şoarece mort în grădină cu câteva zile înainte.

Recuperare lungă

În prezent nu există niciun vaccin disponibil pe scară largă şi niciun tratament antiviral specific pentru infecţiile cu hantavirus.

Tratamentul este de susţinere şi se bazează pe simptome, precum îngrijirea în spital şi suportul respirator.

Lorne a fost lăsat să plece acasă după internare, însă spune că i-a luat un an şi jumătate să se recupereze şi să-şi recapete complet forţele, descriind procesul de recuperare drept „foarte lent”.

„Există paşi minusculi de recuperare în care fac doi paşi înainte şi patru înapoi”, a spus el.

„Am avut şi alte probleme; după ce am venit acasă din spital am făcut o capsulită la nivelul umărului ceea ce a fost extrem de dureros, aşa că încercam să mă reconstruiesc, dar mai întâi a trebuit să-mi refac umărul înainte să pot începe să lucrez la alte lucruri.”

Christian a spus că era „perfect sănătos” şi fără „daune ulterioare” după cele patru luni de recuperare, dar că şi el a găsit dificil faptul că recuperarea a durat mai mult decât se aştepta şi ca procesul de dializă prin care a trecut a fost „foarte greu pentru întregul corp”.

„Cele mai mici detalii”

Deşi Lorne spune că se simte bine, suferă de o tulburare de ritm cardiac numită fibrilaţie atrială şi are nevoie zilnic de medicamente pentru inimă.

„Inima mea nu se sincronizează, camerele nu se sincronizează corect. Aşa că, atunci când mi-au repornit inima, am o inimă puternică, dar nu are ritmul corect.”

Lorne a spus că este recunoscător echipei medicale care l-a ajutat să se recupereze şi că ajută la strângerea de fonduri pentru achiziţionarea de echipamente medicale şi renovări medicale pentru fundaţia locală de sănătate.

Christian şi-a descris experienţa drept una care l-a făcut mai umil, spunând: „A fost o perioadă grea, zile grele, dar foarte mulţi oameni suferă mai mult decât mine.”

El a declarat că, după recuperare şi având mai mult timp, încearcă să citească o carte în fiecare săptămână.

În ciuda recuperării îndelungate, Lorne a spus că „revine la viaţa normală”, că s-a întors la muncă şi îşi creşte copiii.

„Nu mai iei lucrurile de-a gata atât de mult. Apreciez chiar şi cele mai mici detalii pe care majoritatea oamenilor nici măcar nu le-ar observa sau recunoaşte în viaţa de zi cu zi. Nu am băut lichide timp de două săptămâni cât am fost la terapie intensivă şi îmi amintesc doar că acea înghiţitură de apă curată şi proaspătă a fost cel mai bun lucru pe care l-am gustat vreodată în viaţa mea”, a spus el.