O Uniune Europeană pe trei niveluri expune riscului piaţa unică (FT)

Criza euro schimbă forma UE. Pe măsură ce ţările din zona euro încearcă să o întărească prin centralizarea politicii economice, se conturează trei niveluri în cadrul uniunii. Ţările angajate spre integrarea în continuare pot înfiinţa noi instituţii. Dacă vor face acest lucru, piaţa unică ar putea avea de suferit - făcând UE mai puţin atractivă pentru britanici, este de părere Charles Grant, directorul ''Centre for European Reform'', care semnează un articol în Financial Times pe această temă.

În nucleul noii structuri, cele 17 ţări din zona euro vor prezenta bugete naţionale şi unele politici economice pentru controlul instituţiilor UE. Acest prim nivel, va avea probabil - aşa cum propun Franţa şi Germania - propriul buget, separat de bugetul UE, pentru a ajuta ţările care suferă şocuri economice sau introduc reforme structurale dureroase. Zona euro va fi condusă de întâlniri periodice ale miniştrilor de finanţe şi şefi de guvern. Un nou organism format din parlamentari europeni din ţările zonei euro şi parlamentari naţionali din aceste state este probabil să tragă la răspundere liderii.

Un al doilea nivel, alcătuit din ţările care aspiră să adere la euro, este deja cunoscut sub numele de 'zona euro-plus'. Acest grup, care include Polonia, va accepta o mare parte din aceeaşi supervizare a politicii bugetare şi economice ca primul nivel. Va reuni, de asemenea, membri ai zonei euro în uniunea bancară, care va începe supervizarea centralizată iar mai târziu se va extinde la garanţia depozitelor şi regimurile de rezoluţie.

Al treilea nivel va consta din Marea Britanie şi alte câteva ţări care nu doresc să cedeze mai multă suveranitate economică. Ele vor dori însă să rămână implicate în piaţa unică, politica comercială, politica agricolă, politica externă de cooperare.

O întrebare-cheie este dacă zona euro şi probabil ţările din zona euro-plus dezvoltă instituţii care sunt distincte de cele ale UE. Dacă ei cred că interesele lor sunt diferite de cele ale celui de-al treilea nivel, o pot face. Dacă zona euro dezvoltă secretariate speciale sau parlamente cu puteri legislative, va putea adopta norme care să intre în conflict cu cele ale UE, fracturând piaţa unică.

Având în vedere că multe dintre ţările UE cele mai liberale din punct de vedere economic - printre care Marea Britanie, Suedia şi Polonia - se află în afara zonei euro, primul nivel poate fi predispus să promoveze politici care aduc atingere pieţei unice. De exemplu, ar putea introduce politici care fac dificil pentru companiile financiare din ţări nemembre în UE cu sediul în Marea Britanie să facă afaceri pe întreg teritoriul UE, prejudiciind City of London.

Este posibil ca ţările din primul şi al doilea nivel să se integreze în continuare, fără a stabili noi instituţii. Recent ratificatul compact fiscal, care acoperă 25 din cele 27 de ţări ale UE, nu este un tratat UE, dar va fi controlat de Comisia Europeană şi Curtea de Justiţie. Utilizarea instituţiilor existente este mai simplă pentru toată lumea. Comisia, Curtea şi Parlamentul European au toate interesul de a se opune fragmentării iar dacă supervizează primul şi al doilea nivel, piaţa unică este mai probabil să rămână intactă.

Marea Britanie doreşte să protejeze şi să întărească piaţa unică. Dar politicile guvernului său condus de conservatori pot ajunge să facă exact invers. După alegerile europene din 2014, liderii UE sunt susceptibili să elaboreze un nou tratat pentru a permite integrarea mai profundă a zonei euro. Mulţi conservatori doresc să obţină un preţ pentru semnătura britanică: clauze de exceptare (opt-out) de la mai multe zone ale politicii UE.

Dar este puţin probabil ca liderii UE să ofere un astfel de acord special pentru Marea Britanie, pentru ca nu cumva şi alte guverne să ceară un tratament similar. Dacă Marea Britanie va bloca un nou tratat al UE, rezultatul va fi, probabil, un alt tratat non-UE - la fel ca şi compactul fiscal. De data aceasta, însă, tratatul ar putea aduce noi instituţii pentru coordonarea politicilor economice ale semnatarilor săi. Acest lucru va creşte riscul de divergenţă de reglementare pe întreaga piaţă, lezând interesele britanice.

Într-o UE cu mai multe niveluri, Marea Britanie va trebui să lucreze din greu pentru a menţine rolul central al Comisiei şi Curţii de Justiţie. Acest lucru va fi dificil pentru unii conservatori britanici, care critică predilecţia acestor instituţii pentru o integrare în continuare. Cu toate acestea, UE are nevoie de instituţii puternice pentru a proteja atât piaţa cât şi drepturile ţărilor din cel de-al treilea nivel.

Viaţa în cel de-al treilea nivel nu ar trebui să fie incomodă pentru Marea Britanie. Dacă aceasta va face un efort pentru a câştiga prieteni şi aliaţi în rândul partenerilor săi, inclusiv cei din zona euro, va avea o voce influentă în procesul decizional al UE. Cu toate acestea, guvernele britanice succesive au făcut prea puţin pentru a crea alianţe cu ţări - cum ar fi din Europa centrală, ţările nordice şi Olanda - care tind să gândească la fel ca britanicii în unele probleme-cheie.

Multe state membre vor saluta leadership-ul britanic, de exemplu în politica externă, schimbările climatice sau piaţa unică. Niciuna dintre ele nu doreşte ca Marea Britanie să alunece într-un al patrulea nivel - care este ocupat de Elveţia, Norvegia şi Islanda - de asociere laxă cu UE. Mulţi se tem însă că se îndreaptă în această direcţie.