"O cifră imensă care poate schimba absolut orice la vot" - 48% dintre cetăţeni sunt "floating voters, adică ei plutesc aşa între candidaţi"
Analistul politic Andrei Ţăranu a atras atenţia, într-o intervenţie la Euronews, că undeva la 48% dintre cetăţeni declară că, în acest moment, nu sunt hotărâţi cu cine să voteze. Practic, jumătate din electoratul României se află în ceea ce este numit de specialişti "sistemul de floating voters, adică ei plutesc aşa între candidaţi". Este o cifră imensă, e o cifră care poate schimba absolut orice la vot.
Jurnalistă: Am urmărit în ultima perioadă cum s-au poziţionat candidaţii la prezidenţiale pe diverse subiecte. Mi-a atras atenţia în mod special faptul că aproape nu e discurs al unui prezidenţiabil care să nu-l cuprindă şi pe Călin Georgescu. Am putea spune că este cel mai prezent absent de pe scena politică, pentru că el însuşi nu prea mai publică mesaje, nu a spus că susţine pe cineva anume, oficial. Cum ne explicăm şi dacă e o strategie anume care ar putea fi şi câştigătoare?
Andrei Ţăranu: Da, vedeţi, Călin Georgescu, în ciuda discursului la limita aberaţiei de cele mai multe ori, a avut un sens, hai să-i spunem, un sens în care el a atras înspre el un număr foarte mare de oameni nemulţumiţi de partidele politice mainstream, dar, în genere, de toate partidele politice şi, în egală măsură, a scos la suprafaţă o formă de naţionalism religios care până în acest moment era mai degrabă într-o stare de dormitare. Avea, să-i spunem, ceva succes la AUR, dar nu suficient.
Şi ce a făcut Călin Georgescu a fost să amestece, într-un mod pe care eu îl consider la limita raţionalităţii, lucruri vag adevărate cu minciuni sfruntate şi tot soiul de inepţii. Dar astea au avut, în dimensiunea discursului său, un efect pe care, dacă vreţi, o parte din media, gen Formula AS sau diverse alte magazine, îl pregătiseră deja pentru o parte din societatea românească şi lor probabil nu li s-a părut nimic anormal că domnul Călin Georgescu s-a întâlnit cu extratereştri, cu fiinţele nonumane, cu reptilieni şi aşa mai departe, l-au cauţionat.
Ceilalţi candidaţi care vin acum, evident, nu sunt în postura lui Călin Georgescu, nu au acelaşi discurs, dar ar vrea să preia o parte din acest electorat „trezit în conştiinţă”, acel electorat care, în acest moment, evident, nu are unde să se ducă, nu are, pentru că el de la început a fost împotriva partidelor – mă refer la electoratul ăsta. Şi aici vom vedea cum se va împărţi acest electorat.
Pe de altă parte, aici e un lucru pe care eu nu îl înţeleg la cei care sunt sau se consideră conducătorii spin doctors, cum se numesc campaignerii acestor candidaţi, pentru că toţi se înghesuie pe o nişă care nu e mai mare de 30 şi ceva la sută. În timp ce celelalte 60 până la 65% dintre procente sunt pur şi simplu lăsate la întâmplare şi aproape nimeni nu li se adresează. Sunt oamenii normali, dacă vreţi, oamenii care sunt, într-un fel, middle class-ul românesc. Sunt oamenii care sunt cu bun-simţ şi aşa mai departe.
Jurnalistă: Şi care ar fi temele pe care oamenii ăştia, cu ghilimelele de rigoare „normali” despre care vorbeaţi, ar vrea să le vadă pe tapet în această perioadă?
Andrei Ţăranu: De exemplu, problema păcii şi a raportului României cu Ucraina. Dacă măcar unul dintre aceşti candidaţi ar da o explicaţie foarte clară despre ce vrea el să facă în calitate de preşedinte pe acest dosar. E un subiect pe care toată lumea îl evită, dar care, iată, este prezent pe toate canalele de ştiri permanent. Până şi fostul general Zalujnîi, actualmente ambasador al Ucrainei la Londra, râdea de România, care nu spune nimic pe această temă, este de o obedienţă incredibilă.
Jurnalistă: Şi mai ales, domnule profesor, să subliniem, iertaţi-mă, că politica externă este unul dintre principalele prerogative ale preşedintelui. Este un motiv suplimentar pentru care ne aşteptam să vedem cam cum se poziţionează, nu?
Andrei Ţăranu: Sigur că da, la asta mă şi refer. În primul rând, preşedintele este pentru politică externă, nu pentru politică internă. Apoi, dimensiunea, dacă vreţi, legalistă. Preşedintele este mediatorul dintre instituţiile statului şi societate. Nimeni nu vorbeşte despre acest lucru.
Toată lumea vorbeşte despre tot soiul de minunăţii, cum să se ducă ei la Trump. În primul rând, Trump ar trebui să îi primească sau să îi invite. Nu te duci la om acasă, baţi la uşă şi spui: „Eu sunt preşedintele României, am venit să conversăm despre România.” Prea mult discurs despre elemente identitare, care chiar nu-şi au locul, în timp ce nimeni, practic, nu vorbeşte despre Uniunea Europeană, nu vorbeşte despre raporturile României cu Uniunea Europeană. Şi, în aceste condiţii, cred că avem o mare, mare, mare problemă.
De aici, dacă vreţi, incapacitatea multor cetăţeni de a găsi un candidat pe care să îl ţină în respect. Vedem lucrul ăsta din sondaje. Cât credem din aceste sondaje? Undeva la 48% dintre cetăţeni declară că, în acest moment, nu sunt hotărâţi cu cine să voteze. Practic, jumătate din electoratul României se află în ceea ce numim noi sistemul de floating voters, adică ei plutesc aşa între candidaţi. E o cifră imensă, e o cifră care poate schimba absolut orice la vot.
Adică, în clipa asta, nu poţi să faci niciun fel de predicţie dacă ai o cifră atât de mare de oameni care sunt nehotărâţi.
