O anumită bacterie din urina dumneavoastră poate ajuta la protejarea împotriva pietrelor la rinichi

Microbiomul tractului urinar, cunoscut şi sub numele de urobiom, găzduieşte diverse microorganisme. Cercetătorii de la Universitatea Mahidol din Tailanda au descoperit că anumite bacterii din cadrul urobiomului joacă roluri cruciale în promovarea sau prevenirea formării pietrelor la rinichi.

Descoperirea aruncă o nouă lumină asupra acestei afecţiuni dureroase care afectează aproximativ 10 % din populaţia SUA.

Studiul, publicat în revista Microbiome, a arătat că Lactobacillus acidophilus (L. acidophilus) a contribuit la prevenirea formării cristalelor de calciu care provoacă calculi renali. În schimb, Escherichia coli (E. coli) a favorizat formarea pietrelor la rinichi.

„Se ştie că tractul urinar al persoanelor sănătoase adăposteşte mai multe genuri bacteriene”, au declarat autorii, citând Lactobacillus, «Alterări ale unei astfel de comunităţi bacteriene sau microbiom urinar au fost raportate în multe boli renale, inclusiv KSD [boala calculilor renali]».

Acţiuni contrastante ale două bacterii cheie

Cercetătorii au investigat modul în care L. acidophilus, care se găseşte în mod obişnuit în urina persoanelor sănătoase, ar putea preveni formarea calculilor renali. Ei au comparat efectele acesteia cu E. coli, cunoscută pentru faptul că favorizează apariţia pietrelor.

Studiul a examinat interacţiunile acestora cu cristalele de oxalat de calciu - o componentă comună a pietrelor la rinichi.

Oxalatul, care este obţinut prin alimentaţie, se leagă în mod obişnuit de calciu şi pleacă prin intestin. Cu toate acestea, oxalatul în exces poate fi absorbit în sânge, unde se leagă de calciu în urină, formând calculi renali de oxalat de calciu.

Rezultatele au evidenţiat efecte contrastante:

L. acidophilus:

• A redus formarea, creşterea şi aglomerarea cristalelor de oxalat de calciu
• A împiedicat cristalele să se lipească de celulele renale, ceea ce poate provoca mărirea cristalelor şi formarea de pietre la rinichi

E. coli:

• A crescut creşterea şi aglomerarea cristalelor

Niciuna dintre bacterii nu a degradat semnificativ cristalele. Acest lucru sugerează că efectele lor provin din capacitatea lor de a inhiba sau de a promova formarea cristalelor, mai degrabă decât de a le descompune.

Ambele bacterii se pot lipi de cristale datorită proteinelor adezive de pe suprafaţa lor exterioară, L. acidophilus având un procent mai mare de cristale legate de bacterii decât E coli. Atunci când aceste componente de suprafaţă au fost eliminate, bacteriile şi-au pierdut capacitatea de a afecta formarea cristalelor.

Oamenii pot face calculi renali de oxalat de calciu atunci când consumă alimente bogate în oxalat când dieta este săracă în calciu - provocând o cantitate inadecvată de mineral la care oxalatul să se lege în intestin atunci când persoana nu este hidratată corespunzător, ceea ce poate provoca concentrarea urinei şi posibila cristalizare.

Pietrele la rinichi: Legătura bacteriană

Microorganismele există în diferite locuri din organism, inclusiv în intestin, vagin şi vezică urinară - aceste zone sunt numite microbiomi. Deşi rolul bacteriilor din urină, sau urobiomul, nu este încă pe deplin înţeles, se crede că acestea funcţionează similar cu alte microbiomuri, în special în menţinerea echilibrului şi reglarea răspunsurilor imunitare.

Mai multe studii au asociat dezechilibrul comunităţii microbiene care locuieşte în tractul urinar cu diverse boli urologice, inclusiv calculi renali şi infecţii ale tractului urinar.

Persoanele cu pietre au mai multe bacterii „rele”, cum ar fi anumite tulpini de E. coli, în urină şi în pietre. În schimb, persoanele sănătoase au o comunitate bacteriană mai diversă, inclusiv anumite bacterii benefice care sunt mai puţin frecvente la cei care formează pietre.

De exemplu, femeile sănătoase au adesea mai multe specii de Lactobacillus precum L. acidophilus şi L. crispatus. Cu toate acestea, persoanele cu pietre au mai puţine bacterii utile, ceea ce sugerează că unele bacterii ar putea fi protectoare împotriva formării pietrelor la rinichi.

În timp ce multe studii emergente dezvăluie modul în care diferite bacterii afectează organismul, Dr. Sabine Hazan, gastroenterolog şi director executiv (CEO) al Progenabiome, a declarat că este important să înţelegem că indivizii sunt diferiţi.

„Ce este un microb bun pentru unul şi ce este de fapt un microb rău pentru altul”. Ea a mai precizat că determinarea faptului dacă o bacterie este benefică sau dăunătoare sau dacă joacă un rol semnificativ în procese rămâne o chestiune de cercetare viitoare.

Bacterii mai sănătoase pentru o mai bună sănătate a rinichilor

Există date limitate privind îmbunătăţirea urobiomului, dar ar putea exista modalităţi de îmbunătăţire a sănătăţii acestuia şi de prevenire a problemelor urinare.

Probioticele şi urobiomul

Probioticele orale pot călători prin tractul digestiv, pot coloniza vaginul şi pot influenţa compoziţia urobiomului. Deşi utile, acestea pot fi mai puţin eficiente asupra urobiomului în comparaţie cu cele administrate direct în vagin sau vezică prin intermediul unui cateter, care promovează mai eficient colonizarea vezicii urinare şi modifică pozitiv compoziţia microbiană.

Având în vedere comoditatea şi natură lor neinvazivă, probioticele orale pot contribui în continuare la îmbunătăţirea diversităţii urobiomului. Sursele bune de probiotice includ iaurtul, kimchi şi varza murată.

Rolul prebioticelor

Consumul de prebiotice este esenţial pentru a susţine creşterea microbiomului intestinal.

„Consumul de suficiente fibre (25-32 de grame pe zi), în special din surse de fibre prebiotice, este asociat cu modificări benefice ale microbiomului intestinal pentru sănătatea generală”, a declarat pentru The Epoch Times Melanie Betz, dietetician autorizat specializat în pietre la rinichi şi fondator şi CEO al The Kidney Dietitian din Chicago. Fibrele care susţin un microbiom intestinal sănătos sunt probabil motivul pentru care o dietă axată pe plante poate ajuta la prevenirea pietrelor la rinichi, a adăugat ea.

Probioticele şi prevenirea calculilor renali

În plus faţă de influenţarea urobiomului, anumite probiotice s-au dovedit promiţătoare în prevenirea directă a pietrelor la rinichi.

Un studiu in vitro, publicat în Journal of Food Science, a constatat că consumul de probiotice cu activitate de degradare a oxalatului a descompus oxalatul şi a redus inflamaţia cauzată de acumularea acestuia, sugerând potenţialul lor pentru prevenirea şi tratarea pietrelor la rinichi.

„Anumite tulpini de bacterii consumă oxalat pentru energie, ceea ce reduce absorbţia intestinală a oxalatului - reducând astfel calculii renali”, a spus Betz.

Alte modificări ale stilului de viaţă

În afară de probiotice, alte modificări ale stilului de viaţă pot ajuta, de asemenea, la prevenirea pietrelor la rinichi:

• Rămâneţi hidratat: Hidratarea adecvată ajută la prevenirea calculilor renali prin reducerea concentraţiei de oxalat şi calciu în urină. Urinarea rară şi deshidratarea sunt cauze cunoscute ale pietrelor la rinichi.

Ajustări dietetice:

• Consumaţi alimente bogate în oxalat - cum ar fi sfecla, cartofii şi cerealele - şi calciu - cum ar fi lactatele şi peştele - împreună într-o masă.
• Reduceţi consumul de sodiu şi oxalat.
• Limitaţi consumul de proteine animale.

Dr. Richard Amerling, nefrolog şi director academic al The Wellness Company, a explicat că, pe lângă excesul de oxalat, citratul urinar scăzut sau absent este un factor semnificativ în formarea calculilor renali.

„Citratul se leagă de calciul din urină şi previne formarea cristalelor de calciu. Deci, este un inhibitor al formării calculilor de calciu. Citratul dispare în urină atunci când dieta este foarte bogată în acid. Aşadar, modalitatea de a creşte citratul în urină este de a creşte aportul de baze sau alcali, cum ar fi bicarbonatul de sodiu”, a explicat acesta.

Pietrele de acid uric, un alt tip de calcul renal, sunt cauzate de excreţia excesivă de acid uric în urină. „Principalul factor care contribuie la producerea de acid uric în organism este de fapt fructoza care se găseşte în zahăr. Prin urmare, dacă doriţi să preveniţi calculii renali cu acid uric, staţi departe de zahăr”, a adăugat el.

„E. coli are un rol în digestie. Cu toate acestea, la un anumit nivel, aceasta devine patogenă”, a spus Hazan. Ea a adăugat că anumite alimente, cum ar fi legumele, fructele şi carnea, au mai multă E coli decât altele.

„Există o mulţime de contaminări ale produselor care ar putea avea - credem că luăm un produs natural, iar acesta ar putea avea unele contaminări care, practic, cresc nivelul de E. coli”, a spus Hazan. Ea a sfătuit că acest lucru ar putea fi atenuat dacă suntem atenţi de unde ne procurăm produsele.

Prin adoptarea acestor strategii şi menţinerea unui urobiom sănătos, oamenii îşi pot reduce riscul de calculi renali şi îşi pot îmbunătăţi sănătatea generală a tractului urinar.