O altă ruşine a Comitetului Nobel: preşedintele Santos

Premiul Nobel pentru Pace a fost acordat în acest an preşedintelui columbian Juan Manuel Santos. Comitetul Nobel Norvegian a luat în considerare în acest an un număr record de 376 de nominalizări pentru acest premiu.

Santos împreună, cu liderul FARC Rodrigo “Timocenko” Londono Echeverri, au ajuns să încheie un acord între guvernul columbian şi cei mai rău famaţi rebeli comunişti ai Americii Latine - Forţele Armate Revoluţionare ale Columbiei, prin care propunea o amnistie totală pentru miliţiile criminale care au făcut zeci de mii de victime de-a lungul anilor.

FARC a luat fiinţă în timpul Războiului Rece, în deceniul '60, fiind în parte înarmat cu ajutorul Rusiei. Grupul s-a finanţat mai apoi, de-a lungul anilor, prin răpiri şi răscumpărări, atentate, minerit ilegal, comerţul cu cocaină şi altele, funcţionând la graniţa muntoasă dintre Columbia şi Ecuador sau Columbia şi Venezuela.

FARC a primit o lovitură grea în anul 2008, când fostul preşedinte columbian, Alvaro Uribe, al cărui tată a fost omorât de comunişti, a reuşit să-l omoare pe liderul FARC Raul Reyes (pe teritoriu ecuadorian) şi să captureze laptopul acestuia, pe care se aflau informaţii sensibile, inclusiv care implicau Rusia în livrarea de armament.

Ultimii prizonieri ţinuţi pentru răscumpărare au fost eliberaţi abia în 2012, când grupul a anunţat că renunţă la programul de răpiri.

Acordul încheiat de Santos şi Timoshenko a fost rejectat printr-un referendum de poporul columbian pentru că prevede imunitate pentru toţi membrii grupului criminal FARC, inclusiv pentru cei criminali.

Acordul este extrem de controversat, pentru că statul columbian propune - inclusiv în numele victimelor, pe care însă nu le-a consultat - o pace strâmbă. Procesul este asemănător cu cel din mai toate statele care au "beneficiat" de "binefacerile" comunismului: călăii sunt exoneraţi de orice vină, fiindu-le permis să trăiască laolaltă cu victimele.