"Nu vreau să mor din cauza incompetenţei voastre"- Tânăr renunţă la uniforma de poliţist. Apar primele reacţii oficiale
Mulţi copii visează ca atunci când ajung mari să devină poliţişti. Să poarte uniforma şi să prindă hoţi şi alţi răufăcători. Acesta a fost şi visul tânărului George Boran care, deşi şi-a trăit practic copilăria şi adolescenţa în Spania, odată major s-a întors în România pentru a deveni poliţist.
Visul său frumos s-a transformat însă curând într-un coşmar. Astfel, tânărul acuză, într-o lungă postare pe Facebook, că a avut parte atât în scoală - Şcoala de Agenţi de Poliţie "Septimiu Mureşan" Cluj - Napoca -, cât şi la angajare, doar de bătaie de joc şi incompetenţă.
"M-am lovit de bătăile de joc excesive venite din partea cadrelor, de uniforma ruptă şi pantalonii cu găuri în loc de buzunare, care mi-au fost oferiţi", povesteşte George Boran despre prima lui interacţiune cu şcoala, o şcoală unde, potrivit spuselor sale, elevii nu doar că erau umiliţi dar li se cereau şi tot felul de sume pentru veselă, pentru ţinte la poligon ba chiar şi pentru parcarea maşinii SMURD.
După ce a strâns din dinţi să facă şcoala, George Boran s-a văzut şi poliţist. A rezistat însă doar 20 de zile după care a renunţat la meseria pe care visa să o îmbrăţişeze când era copil. Motivul? Şi-a dat seama că nu poate profesa în condiţiile date: "Nu vreau să mor din cauza indiferenţei şi incompetenţei voastre", le transmite tânărul George Boran celor din MAI.
Redăm integral postarea în care tânărul povesteşte prin ce-a trecut la şcoală şi la încadrare:
"AM FOST POLIŢIST 20 DE ZILE! MI-AM DAT DEMISIA! NU VREAU SĂ MOR, DIN CAUZA INDIFERENŢEI ŞI INCOMPETENŢEI VOASTRE!"
"Mă numesc 'agent' Boran George şi sunt un băiat din Caraş-Severin care a fost plecat în Spania, împreună cu familia, timp de 15 ani, adică de la vârstă de trei ani.
La vârsta de 18 ani am decis să fac 'minunatul pas' de a mă întoarce în România.
Deoarece visul meu din copilărie a fost să devin poliţist, am zis că cea mai adecvată opţiune este cea de a da admitere la Şcoala de Agenţi de Poliţie "Septimiu Mureşan" Cluj - Napoca.
Întrucât eu nu făcusem nicio clasă în România, timp de aproximativ şase luni am fost nevoit să iau intensiv ore de gramatică, limba română şi engleză, iar odată pregătit, am susţinut examenul de admitere, unde am obţinut 74 de puncte. Îmi amintesc că în momentul în care am văzut la avizier că punctajul meu, care reprezenta media ultimului admis, a fost obţinut de mai mulţi concurenţi, am fost convins că n-am nicio şansă să fiu declarat admis din moment ce eu făcusem studiile în Spania, iar media mea de "BAC" era irelevantă. Asta e, mi-am zis, am picat.
Am ieşit din şcoală şi am plecat spre casă, având 250 de km de parcurs, cu gândul că voi da un nou examen de admitere în anul următor.
A doua zi însă am avut parte de o surpriză. Am primit un telefon de la Şcoala de Agenţi de Poliţie "Septimiu Mureşan" Cluj - Napoca şi mi s-a comunicat că s-au eliberat nişte locuri şi am fost şi eu admis. Bucuros de vestea primită, m-am urcat din nou în maşină şi am plecat la Cluj, pentru a mi se lua măsuri pentru uniformă.
Totul a fost bine până când am intrat în şcoala de agenţi de poliţie şi m-am lovit de bătăile de joc excesive venite din partea cadrelor, de uniforma ruptă şi pantalonii cu găuri în loc de buzunare, care mi-au fost oferiţi.
În prima lună în care am ajuns în Şcoala de Agenţi de Poliţie ni s-a cerut să intrăm în IPA obligatoriu fiind nevoiţi să plătim o sumă de aproximativ 60 de lei. De mai multe ori ne-au fost ceruţi banii pentru a cumpăra veselă la cantină şi pentru a repara defectele complexului şcolar care pot spune cu certitudine că nici până acum nu au fost remediate. De exemplu, în sala de sport poate să îţi 'pice' din 'întâmplare' o bucată de tencuială în cap, deoarece o şcoală 'EUROPEANĂ' prevede lucrul astă, din câte se pare.
Totodată, pentru a susţine tragerile în poligon am fost nevoiţi să achiziţionăm fiecare clasă etichete pentru a lipi ţintele, adică mai 25 de lei/clasă. Ne-a fost cerută şi suma de 13 lei, pentru a susţine proba sportivă de absolvire şi 5 lei pentru 'Locul de parcare' al echipajului SMURD, care a supravegheat întreaga activitate, plus copierea xerox a cursurilor care a fost peste 100 lei de persoană.
Având în vedere că eram 300 de elevi ţin să cred că suma pe şcoala depăşeşte un total de 70.000 de lei. Bani pentru care nici în zi de azi nu avem siguranţa că au mers unde trebuia, deoarece nu ni s-a oferit niciodată o factura său o chitanţă pe sumele cotizate.
Ţin să spun că ingredientele folosite în mâncarea pe care o serveam la cantină erau de cea mai penibilă calitate posibilă, în aşa hal încât mai bine de jumătate dintre elevi nu mâncau la cantină, deci peste 100 de kilograme de mâncare erau aruncate zilnic.
Totodată, precizez că nu caut să fac rău nimănui şi nu pun la îndoială profesionalismul bucătarilor şi a personalului angajat la cantină, deoarece ei s-au ocupat de gătit cu produsele pe care le-au avut şi vreau să clarific faptul că nu încerc să îi atac pe ei, ci doar doresc să scot în evidenţă faptul că din norma de hrană, care era folosită la achiziţionarea produselor, probabil pentru a face economie, conducerea şcolii cumpăra cele mai proaste produse când vorbim de calitate.
Cea mai gravă problemă a mea a apărut atunci când m-am întors din practică, timp în care mi-am făcut un tatuaj pe picior cu o semnificaţie personală, de suflet. Tatuajul constă într-o aripă cu diferite culori, aripa pe care, cu o săptămână înainte de a susţine examenul de absolvire, în momentul în care elevii ne-am prezentat la examinarea medicală, doctorul mi-a observat-o şi l-a chemat pe domnul director al Şcolii de Agenţi de Poliţie 'Septimiu Mureşan', pentru a decide ce măsură se va lua împotriva mea.
Acesta, când a văzut tatuajul mi-a spus că în niciun caz nu mai pot să susţin examenul de absolvire şi că va trebui să mi-l scot cu şedinţe laser şi de-abia atunci îmi va da şansa să susţin examenul, cu următoarea serie de elevi ai şcolii de poliţie, adică peste două luni, în noiembrie 2019.
Când m-am văzut în acea incredibilă ipostază şi am realizat că toată munca şi eforturile mele timp de un an, în şcoala de poliţie, riscă să fie în zadar, am fost nevoit să apelez la domnul Marius Bărbulescu lider al Sindicatului Poliţiştilor 'Mihai Viteazul', pentru a-i cere sprijin. Acesta a fost dispus să mă ajute din primul moment şi urmăndu-i sfaturile am redactat o adresă către conducerea Şcolii de Agenţi de Poliţie 'Septimiu Mureşan' Cluj - Napoca, pe care am depus-o la secretariatul unităţii, cu număr de înregistrare. A doua zi am fost chemat de directorul şcolii, în biroul acestuia, iar în prezenţa dirigintelui meu, mi-a comunicat că a analizat cererea mea, nu mai e nicio problemă cu tatuajul, iar eu pot să susţin examenul de absolvire. Probabil a realizat penibilul situaţiei în momentul în care şi-a dat seama că nu există bază legală pentru a-mi interzice dreptul meu de a susţine examenul de absolvire.
Pentru a se răzbuna pe mine şi a-mi taxa îndrăzneala de a apela la liderul de sindicat, domnul director, om 'ambiţios', fiind într-o ipostază negativă, a decis să mă trimită la o examinare psihologică, pe motiv că modul în care am scris adresa, i s-a părut a fi unul 'agresiv' iar dânsul s-a gândit 'citez': 'George, tu trebuie să te examinezi psihologic, deoarece eu ţie nu pot să îţi dau pistol, fiindcă eşti o persoană agresivă şi mâine - poimâine mă împuşti'.
Până la urmă nu am avut ce să fac şi a trebuit să mă prezint la psihologul şcolii ca să fiu puţin "examinat" de către acesta, pentru liniştea domnului director. Mare mi-a fost mirarea atunci când tot de la el am aflat că pe director l-a deranjat foarte tare faptul că eu am apelat la Sindicatul "Mihai Viteazul" şi nu felul în care m-am adresat în adresa pe care i-am înaintat-o, deoarece în nici un moment nu am fost agresiv.
Desigur, până la urmă era unicul lucru pe care îl mai puteau face împotriva mea, deoarece excluderea mea din examen nu era un lucru legal. Totuşi am decis să tac şi să trec peste toată bătaia de joc.
Odată ce am terminat cu examenele şi am absolvit şcoala, am primit o pereche de pantaloni care nu erau de talia mea şi nu intrau pe mine, o cămaşă cu însemne, o pereche de pantofi şi câteva geci de poliţie cu care urma să mă descurc următoarele săptămâni pe teren.
Am absolvit şcoala pe 20 septembrie 2019 iar pe 1 octombrie 2019 a trebuit să mă deplasez la IPJ Prahova unde eu, împreună cu zeci de proaspeţi absolvenţi, a trebuit să ne căutăm cazare în Ploieşti deoarece ne-au plimbat o săptămână până să ştim unde am fost repartizaţi.
Mai concret, vreau să spun că în 5 zile am cheltuit peste 800 de lei pe cazare, mâncare şi transport, deoarece demersurile au fost făcute cu calm şi nepăsare, fără a se ţine cont de problemele şi de situaţia noastră de tineri şi proaspeţi absolvenţi.
Scârbit fiind din şcoală, când am ajuns la IPJ Prahova, unde am observat lipsurile logistice cât şi multe "drepturi" care figurau doar în scris, am decis să îmi dau demisia.
Din momentul acela au început bătăile de joc şi "miştourile" din partea unor colegi cu funcţii înalte. De exemplu: "Sper să ai frigiderul destul de mare acasă fiindcă ţi-l vor umple cei de la conducere".
Odată depusă demisia aveam nevoie de semnătura Inspectorului Şef, pe care l-am aşteptat de mai multe ori câte 8 ore pe zi, timp în care am ajutat un coleg să facă arhivă.. măcar ca să nu pierd timpul...
Au trecut câteva ore bune şi am cerut Şefului de la Resurse Umane dacă îl poate ruga frumos pe Şeful de Inspectorat să aibă o discuţie cu mine ca să îi explic personal de ce am nevoie să renunţ la perioada de preaviz, iar răspunsul lui a fost că: "Şeful de Inspectorat nu are timp să vorbească cu oricine", moment în care am rămas "mut" şi am evitat să mai fac comentarii. Poate dacă aş fi fost un semizeu m-ar fii băgat în seamă, dar cum sunt un simplu agent a trebuit să aştept ca să văd răspunsul la cererea de preaviz din raportul de demisie.
Văzând că se repetă acelaşi lucru zile în şir am decis să îmi amân demisia şi să încerc totuşi viaţa de pe teren, adică adevărata muncă de poliţist.
A cincea zi de umblat pe la inspectorat am aflat unde am fost repartizat, adică la Secţia 11 de Poliţie Drajna, Postul de Poliţie Ceraşu.
Odată ajuns pe teren m-am trezit într-o secţie în care nu aveam căldură, toaletă şi nici apă curentă unde să ne spălăm pe mâini. Adică, dacă mergeam la un caz de înjunghiere şi mă pătam cu sânge nu puteam să beneficiez de o igienă normală pe care o găseşti în orice ţară civilizată. Pe scurt, dacă prin absurd eram eu mai "prost" şi peste 2 ore uitam că m-am pătat cu sânge şi nu am avut cu ce să mă spăl şi îmi rodeam unghiile mai luăm şi o hepatită cadou.
Să nu mai spun că în 20 de zile nu ni s-a oferit nicio dotare, nici tomfa, nici cătuşe, nici spray iritant-lacrimogen, nici pistol, etc... dar să avem în vedere că am avut apeluri "112" cu scandaluri destul de grave, cu peste 5 persoane nervoase implicate, la care eu am fost nevoit să merg cu mâinile în buzunar şi coada între picioare rugându-mă să nu fie recalcitranţi făptuitorii că poate îmi iau şi bătaie. Deci nimeni nu a fost interesat că nu aveam echipament şi dotare corespunzătoare şi pur şi simplu eram "carne de tun" .
Autospecialele cu care ne deplasam la aceste apeluri nu sunt mai presus de condiţile "optime" oferite de Minister. Acestea nu sunt dotate nici măcar cu sistem de cuplare pentru centurile de siguranţă din spate. Deci dacă ai "norocul" să fii al treilea funcţionar cu "STATUT SPECIAL" şi să fii nevoit să stai pe bancheta din spate la un apel "112" s-ar putea să primeşti gratuit cursuri de "zbor" din partea MAI.
Rămân cu amintirea că am purtat haina de poliţist pe care am îmbrăcat-o cu mândrie şi anexez o poză cu mine în uniformă atunci când încă eram fericit, din păcate acum sunt scârbit şi nu mai pot spune lucrul acesta.
Vă mulţumesc că nu mi-aţi dat altceva de ales decât să mă întorc în ţara de unde am venit. Totodată anexez nişte poze cu stadiu "singurei toalete" de la Secţie cât şi cu interiorul "autospecialei".
Deja m-am lungit prea mult, dar sincer, după 20 de zile în Poliţia Română îmi este de ajuns şi unicul lucru pe care îl iau cu mine este ajutorul pe care mi l-a dat Sindicatul "Mihai Viteazul" şi ajutorul pe care mi l-a oferit domnul Marius Bărbulescu, care până la capăt m-a susţinut şi m-a ajutat şi nu m-a văzut ca pe unul care vrea să îşi dea demisia pur şi simplu, ci ca pe o persoană căreia nu i s-au oferit drepturile legale de care trebuia să beneficieze.
Vă rog frumos pe toţi să distribuiţi mesajul meu, ca să ajungă cât mai departe, să ajungă poate chiar la Minister pentru a-i întreba: PÂNĂ CÂND? Până când trebuie umiliţi poliţiştii? Până când să se iese în străzi cu pieptul dezvelit şi cu centura goală pentru că "nu sunt" bani de echipament? Doresc să văd măcar pentru colegii care au rămas în "afacerea voastră" o schimbare în bine, fiindcă pentru mine nu va fi, pe mine de astăzi m-aţi pierdut... nu am de gând să mai îmi risc viaţa pentru voi...", scrie pe Facebook George Boran.
Ulterior, tânărul a precizat pentru Digi24 că se va întoarce în ţara sa adoptivă, Spania, şi va încerca să-şi ia cetăţenia şi să devină acolo poliţist.
De partea sa, şcoala la care a învăţat George Boran susţine că va verifica acuzaţiile şi încearcă să transmită ideea ca tânărul Boran este un caz singular, fiind singurul din cei 3200 de absolvenţi ai promoţiei 2019.
"Conducerea Şcolii de Agenţi de Poliţie "Septimiu Mureşan" din Cluj Napoca a dispus efectuarea de verificări în referire la toate aspectele semnalate urmând ca, în funcţie de finalitatea acestora, să se stabilească veridicitatea celor afirmate.
Conştienţi de pierderea pe care o reprezintă pentru sistemul de ordine şi siguranţă publică abandonarea profesiei de poliţist încă din etapa tutelei profesionale, chiar şi de către unul singur din cei 3200 de absolvenţi din anul 2019 ai şcolilor de agenţi de Poliţie din Poliţia Română (care au jurat în mod solemn credinţă patriei şi au suportat cu stoicism privaţiunile unui sistem de învăţământ menit să asigure formarea competenţelor necesare îndeplinirii onorabilei misiuni la care s-au angajat - cea de apărător al drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor), nu putem decât să ne exprimăm regretul că semnalarea presupuselor abateri de la normele legate de coordonarea, echiparea şi hrănirea efectivelor de elevi nu s-a făcut prin oricare din mijloacele aflate la dispoziţia acestora", se precizează într-un comuniat de presă transmis de şcoală agenţiei Mediafax.
Redacţia Epoch Times a contactat atât şcoala, cât şi MAI, şi Inspectoratul General de Poliţiei şi IPJ Prahova pentru a solicita o poziţie oficială asupra aspectelor semnalate de George Boran. Întrebările noastre legate atât de neregulile punctate de fostul poliţist, de cele vizând modul în care ar trebui echipaţi, dotaţi poliţiştii, starea secţiilor de poliţie din ţară etc. cât şi, evident, tratamentul de care au parte elevii în şcoală nu au primit încă răspuns. Doar IPJ Prahova a precizat că au fost demarate verificăriŞ
IPJ Prahova a transmis doar că "demisia agentului de poliţie, acest lucru e un act unilateral, cu toate că au fost purtate discuţii în acest sens cu lucrătorul."
"Demisia depusă de către agentul de poliţie în cauză reprezintă un act unilateral de voinţă, cu toate că s-au purtat discuţii cu acesta în vederea identificării eventualelor neajunsuri şi soluţionarea acestora în timp util, în limitele legii. În plan judeţean, conducerea unităţii a dispus efectuarea de verificări, prin Biroul de Control Intern. În funcţie de rezultatul acestora vor fi luate măsuri în consecinţă.
Cu privire la celelalte informaţii solicitate de dvs (...) acestea vor fi furnizate centralizat, potrivit competenţelor." a răspuns IPJ Prahova solicitării Epoch Times.
Vom reveni cu restul răspunsurilor instituţiilor în momentul în care acestea ne vor parveni.
