Noul val de politicieni. Florina Presadă: „Vreau o legătură permanentă şi onestă cu oamenii!”

După ani de zile de-a lungul cărora, în calitate de angajată a Centrului de Resurse pentru Participare Publică (CeRe) a sprijinit grupurile de iniţiativă cetăţeneşti să-şi facă auzite vocile în relaţie cu autorităţile, Florina Presadă candidează pe listele USR la Senat pentru a face, spune ea, o altfel de politică. O politică a transparenţei şi implicării cetăţeanului în decizia publică, adică exact lucrurile pentru care a luptat, ca ong-ist.

Într-un interviu acordat Epoch Times, Presadă a vorbit atât despre priorităţile ei ca senator - dacă va fi aleasă - cât şi despre problemele cu care se confruntă societatea şi aparatul de stat, probleme de care s-a izbit atât ca exponent al societăţii civile cât şi, mai nou, ca politician. În viziunea candidatei la Senat, cea mai mare problemă la nivel de societate este sentimentul de neîncredere în faptul că se poate face ceva, în timp ce la nivel de autorităţi lipsa de transparenţă, dispreţul faţă de cetăţean şi insuficienta comunicare sunt lucruri care, cu certitudine, trebuie schimbate.

Motivaţia de a face pasul spre politică

Toate instituţiile îşi pasează autoritatea sau competenţele sau atribuţiile. Niciuna dintre ele nu e în măsură să-ţi rezolve problema şi te trimite la alte instituţii. Sunt situaţii în care, într-adevăr, e vorba de un cadru legislativ stufos şi neclar. Unul din aceste domenii e locuirea. Avem, de exemplu, cazul comunităţii din Vulturilor 50 (sector 3, Bucureşti) unde o serie de familii nu au găsit rezolvare pentru situaţia lor deşi au făcut demersuri atât către autorităţile de sector, cât şi către Primăria Generală. Deci acesta este un motiv pentru care am zis: Domnule, nu trebuie să mai perpetuăm, să lăsăm un cadru legislativ neclar astfel încât nimeni să nu-şi asume responsabilitatea pentru rezolvarea unei probleme.

Cea de a doua situaţie care m-a determinat să fac pasul către politică este aceea în care toţi decidenţii recunosc că avem o problemă dar nimeni nu se apucă să o rezolve. Avem situaţia programului Şcoală după Şcoală care ar fi trebuit să fie inclus în bugetul de stat pentru comunităţile defavorizate. Trei miniştri au recunoscut că lucrul acesta trebuie făcut (…) căci va reduce rata abandonului şcolar însă nimeni nu a făcut-o. Sau cazul violenţei domestice. Noi toţi suntem de acord, spunem: avem zeci de mii de femei bătute, este nevoie de ordin de protecţie emis în regim de urgenţă de poliţist şi nimeni nu o face, nimeni nu face lucrul acesta.

Lipsa de transparenţă şi comunicare publică, cele mai mari probleme ale societăţii

„Cea mai mare problemă a societăţii noastre este lipsa de transparenţă şi de comunicare publică. Oamenii nu au încredere că pot schimba, că pot ajunge mai sus de poarta instituţiei şi predomină acest sentiment de neputinţă. De asta cred că orice politician onest, orice decident dacă chiar îşi doreşte democraţie şi îşi doreşte implicarea cetăţenilor în decizia publică trebuie să facă efortul de a îi implica pe aceştia în decizia publică. Primul pas ar fi transparenţa: să comunice frecvent, să comunice onest, deschis, nu numai senzaţionalist cum vedem la televizor. Asta înseamnă să publici regulamente, legi din timp pe site-ul instituţiei, să te preocupe, să te consulţi cu toţi factorii implicaţi înainte de a lua o decizie sau de a o pune în discuţie. Deci avem această problemă care este sentimentul de neputinţă şi lipsa de transparenţă şi de implicare a publicului în procesul decizional. Dincolo de acestea, predomină un altul pe care cetăţenii îl reclamă, dispreţul, lipsa de respect pe care o primesc atunci când interacţionează cu diverse instituţii sau când au de a face cu sistemul public de sănătate sau de educaţie. Este foarte grav, pentru că în momentul ăsta oamenii nici nu ştiu de unde să o apuce ca să fie mai bine şi nici nu au încredere de multe ori că se mai poate face ceva. De asta mi se pare extrem de important ca organizaţiile, cetăţenii să arate că se poate, că putem face această schimbare

Ce mi se pare trist este că vedem, de multe ori, această lipsă de încredere mai ales în rândul celor tineri care sunt complet rupţi de politică. Şi e culmea să vezi că mama, sau vecina mamei care a trăit nu ştiu câte schimbări de regim tot ea e cea care crede şi are speranţa că putem face ceva.

Priorităţile, ca senator

În primul rând o să mă asigur că site-ul Senatului este mult mai prietenos şi mai transparent pentru cetăţeni. Felul în care arată acum pagina web a Senatului e o ruşine. E neprietenos, e greu de navigat pe el, e greu să găseşti informaţii şi aşa mai departe. Ar trebui ca votul senatorilor să fie consemnat nominal pe site pentru ca oamenii să vadă cum a votat pe un proiect de lege senatorul care îl interesează. Mă mai interesează ca activitatea în comisii să fie deschisă publicului şi raport de activitate pentru fiecare ales.

Programul Şcoală după Şcoală a fost una dintre cauzele pentru care am militat din societatea civilă şi acum a devenit una dintre măsurile de guvernare propuse şi anunţate de USR. Mă mai interesează o nouă lege a locuirii. Chiar avem o problemă, ea priveşte, în special, definiţia unei locuinţe publice, ce înseamnă o locuinţă socială şi armonizarea cadrului legislativ care vorbeşte de locuinţe de necesitate, locuinţe de urgenţă, locuinţe pentru evacuate şi aşa mai departe. Ce se întâmplă este că avem, iată, nu ştiu câte legi şi autorităţile care aleg să implementeze, sau să respecte parţial una dintre aceste legi. Este extrem de nedrept, vorbim de resurse publice care nu sunt gestionate în folosul celor mai vulnerabili, care chiar ar avea nevoie de aceste intervenţii ale statului.

La nivel macro, îmi propun ca parlamentar să văd că legile asupra cărora eu am avut un cuvânt de spus, pe care le-am votat, sau pe care le-am iniţiat, chiar aduc o schimbare în rândul atâtor oameni. Adică chiar aş vrea să cuantific felul în care legile afectează un anumit grup sau grupuri de oameni, fie că vorbim de educaţie, fie că vorbim de sănătate, fie că vorbim de legătura Parlamentului cu cetăţenii. Acesta este un al doilea lucru pe care mi-l propun să-l fac aşa cum spuneam la nivel de relaţionare, decident, sau om politic cu alegătorii, această legătură să fie permanentă, să fie onestă, ca oamenii să nu se mai simtă atât de departe de cei pe care i-au ales.

Cum va trece USR proiectele de Parlament, dacă nu va face alianţe cu alte partide?

Aşa cum am anunţat şi la alegerile locale, am preferat să discutăm şi să negociem cu partidele pe proiecte concrete. Am încredere că totuşi aparatul de suport al Parlamentului este un pic diferit de cel administrativ din primării, pentru că acolo se simte clar influenţa primarului şi dispoziţiile de primar şi ce vrea primarul, pe când la Parlament cred că lucrurile s-ar putea să fie puţin diferite. Va ajuta şi votul nominal, dacă se va reuşi implementarea acestuia.

Principalele probleme ridicate de oameni în timpul campaniei electorale

Dacă vorbim de oameni în vârstă, ei sunt în primul rând preocupaţi de pensia lor, de felul în care arată acum sistemul de pensie, cu destul de multe inechităţi între pensii speciale şi cele mai mici dintre pensii, şi apoi este vorba despre educaţie şi sănătătate.

În educaţie, părinţii reclamă că copiii lor sunt nefericiţi la şcoală, că nu le place şcoala, că nu ies de acolo pregătiţi pentru confruntările reale din viaţa de zi cu zi, că nu au abilităţi şamd. E greu de spus de unde începi să schimbi lucrul acesta. Multe lucruri ţin şi de felul în care sunt gestionate şcolile dar ţin şi de curiculă, ţin şi de salarizarea profesorilor de exemplu. Unele dintre ele pot fi într-adevăr reglate de la nivelul Parlamentului. Celelalte probleme ţin de sistemul de sănătate. Sigur, subvenţionăm cu tratamente şi aşa mai departe, însă ele nu se găsesc, sau ele nu sunt accesibile oamenilor. În mediul rural, oamenii chiar nu au acces la sistemul de sănătate pentru că în satul lor sau în comuna lor nu există o clinică, nu există un cabinet de medic, o farmacie. Oamenii ăştia ajung direct la spital în oraşul cel mai apropiat şi în felul acesta nu facem decât să aglomerăm sistemul public fără să oferim servicii adecvate tuturor cetăţenilor.

Reacţia oamenilor cărora li se cere să voteze un partid nou, după ce timp de decenii au fost minţiţi de politicieni

Reacţiile sunt împărţite. Sunt oameni care sunt deschişi, vor să îţi dea o şansă, să voteze oameni noi şi sunt oameni care nu mai cred în schimbare şi nu mai cred în puterea votului lor. Chiar astăzi discutam pe stradă cu oamenii, sunt foarte sceptici cu privire la ce mai poate însemna schimbarea pentru ei pentru că au fost generaţii de politicieni care i-au dezamăgit. Şi cred că avem o mare responsabilitate să facem în aşa fel încât să mai aducem un licăr de speranţă acestor oameni. Nu atât că le vom mări noi pensiile sau că nu ştiu ce, ci că vom fi acolo în mijlocul lor şi că-i vom asculta. Foarte mulţi oameni sunt miraţi că stăm de vorbă cu ei, pentru că am ajuns în locuri în care politicienii de obicei nu prea ajung.

Vot pozitiv sau negativ?

Cred că USR poate capitaliza de pe ambele fronturi. Oamenii vor da şi un vot negativ, sunt oameni care nu sunt neapărat mulţumiţi sută la sută de USR, dar avem şi alegători care chiar cred sută la sută în noi şi care ne vor vota cu inima împăcată.

De ce USR?

Am ales USR pentru că în momentul ăsta am impresia că este cel mai credibil partid atunci când vorbeşte de schimbare. Pentru că e format din oameni noi, din oameni oneşti, din oameni competenţi. Sunt oameni care şi-au dovedit deja profesional dar şi în viaţa lor, civic vorbind, bunele intenţii, sau capacitatea de a face proiecte care să aducă schimbări pozitive în comunităţile lor. Şi nu în ultimul rând, sunt oameni pe care îi cunosc, oameni cu care am şi lucrat deja aşa că USR îmi era cumva mult mai la îndemână decât orice alt partid.

Mesajul către alegători

Haideţi că se poate!