Noul port al Chinei în Peru - O ameninţare strategică la adresa securităţii SUA
Noul port controlat de China în Peru face parte din strategia liderului chinez Xi Jinping de a depăşi Statele Unite prin stabilirea unui coridor maritim şi terestru care să lege China de America Latină.
Pe măsură ce administraţia Biden se apropie de sfârşit, Partidul Comunist Chinez (PCC) îşi extinde agresiv influenţa în America de Sud. La 14 noiembrie, Xi Jinping şi preşedintele peruan Dina Boluarte au inaugurat un port în valoare de 3,6 miliarde USD în Chancay, Peru, marcând un alt pas important în afilierea economică a Chinei în regiune.
La începutul acestui an, Boluarte a călătorit la Beijing pentru a consolida legăturile sino-peruviene, consolidând poziţia Peru ca al doilea cel mai mare beneficiar al investiţiilor străine directe chineze în America Latină. Aceasta include în special achiziţionarea de către China Southern Power Grid a distribuţiei de electricitate din Peru, plasând 100% din această infrastructură critică sub controlul Partidului Comunist Chinez.
În contrast puternic, Casa Albă nu a reuşit să o implice pe Boluarte în timpul vizitei sale din 2023 la Washington, ratând o ocazie cheie de a contracara influenţa tot mai mare a Beijingului. Inaugurarea portului a coincis cu summitul Cooperării Economice Asia-Pacific (APEC) de la Lima, unde s-au reunit preşedintele american Joe Biden şi liderii din 21 de economii membre. Momentul subliniază o realitate crudă: în timp ce Statele Unite priveau de pe margine, Partidul Comunist Chinez atrăgea în mod activ America Latină pe orbita sa, transmiţând Statelor Unite un mesaj clar şi umilitor cu privire la influenţa sa în scădere în regiune.
Gigantul chinez COSCO deţine o participaţie de 60 % în portul Chancay din Peru, care va servi drept nod critic în cadrul iniţiativei chineze 'Centura şi Drumul' şi primul său centru logistic din America. Poziţionat strategic, portul oferă Chinei acces la rezervele abundente de cupru ale Peru - esenţiale pentru dominarea pieţelor globale de vehicule electrice şi centre de date. Echipat cu tehnologie de ultimă oră, inclusiv macarale automate şi camioane electrice fără şofer, amploarea portului şi proximitatea faţă de Statele Unite au stârnit îngrijorări serioase cu privire la o potenţială utilizare militară de către Marina chineză de eliberare a poporului.
Generalul Laura J. Richardson, pe atunci comandant al Comandamentului de Sud al SUA, a avertizat Congresul că, deşi portul este desemnat oficial pentru scopuri comerciale, dimensiunea şi capacităţile sale ar putea găzdui active militare, inclusiv nave de luptă. Ea a subliniat că China, în calitate de concurent strategic, subminează normele internaţionale şi valorile democratice în America Latină şi Caraibe. Prin corupţie, dezinformare, criminalitate informatică şi încălcări ale drepturilor omului, Partidul Comunist Chinez sprijină regimurile autoritare din ţări precum Cuba, Nicaragua şi Venezuela pentru a-şi promova agenda geopolitică.
În timp ce China îşi consolidează poziţia regională, Statele Unite au exercitat presiuni asupra lui Boluarte în ceea ce priveşte abuzurile împotriva drepturilor omului şi încălcările democraţiei, în contrast cu abordarea nepăsătoare a Beijingului. Beijingul l-a sprijinit în mod deschis pe venezueleanul Nicolas Maduro după victoria sa contestată în alegerile din iulie, în ciuda acuzaţiilor generalizate de fraudă ale observatorilor internaţionali. Alegerile frauduloase au declanşat proteste masive în Venezuela, care au fost întâmpinate cu o represiune violentă din partea regimului lui Maduro. Forţele de securitate au folosit gaze lacrimogene, gloanţe de cauciuc şi muniţie reală pentru a reprima disidenţa, provocând cel puţin 23 de decese şi peste 2.200 de arestări. Suprimarea brutală a atras condamnarea internaţională, izolând şi mai mult regimul lui Maduro, însă sprijinul Chinei a consolidat alinierea sa la liderii autoritari din regiune.
Investiţiile Chinei în infrastructura cu dublă utilizare, cum ar fi porturile, telecomunicaţiile şi instalaţiile spaţiale, depăşesc cu mult scopurile comerciale. Porturile de mare adâncime, precum instalaţiile maritime propuse în Argentina, ar putea servi ca viitoare puncte de acces naval pentru Armata Populară de Eliberare. Aceste instalaţii strategice, inclusiv proiectele din apropierea Canalului Panama şi a Antarcticii, creează puncte de blocaj care sporesc capacităţile de proiecţie a puterii globale a Beijingului.
Aceste porturi permit, de asemenea, Partidului Comunist Chinez să monitorizeze navele militare şi comerciale americane, cu posibilitatea de a restricţiona accesul acestora la căile navigabile vitale. În plus, întreprinderi de stat chineze precum Nuctech şi ZPMC, care operează în Chancay şi în alte porturi din America Latină şi Caraibe, ar putea utiliza echipamente de scanare portuară şi macarale de marfă pentru a colecta date comerciale sensibile de la aliaţi şi adversari deopotrivă. Îngrijorări similare au fost ridicate în legătură cu porturile construite de China în Africa, Orientul Mijlociu şi Asia de Sud-Est, subliniind riscurile mai largi ale reţelei de infrastructură în expansiune a Chinei.
În emisfera vestică, companiile chineze de stat au finanţat, construit sau operează în prezent mai multe porturi cheie de-a lungul căilor navigabile strategice, inclusiv Canalul Panama şi Marea Caraibelor. În Argentina, China a încercat recent să dezvolte o bază navală în apropierea Strâmtorii Magellan şi a Antarcticii, însă preşedintele Javier Milei a optat în aprilie pentru un parteneriat cu Statele Unite pentru acest proiect.
Aceste porturi controlate de China reprezintă provocări semnificative pentru operaţiunile militare americane. În cazul unui conflict potenţial, cum ar fi cel din Strâmtoarea Taiwan sau din Marea Chinei de Sud, marina americană ar putea fi nevoită să deplaseze rapid nave între Atlantic şi Pacific prin puncte critice precum Canalul Panama sau Strâmtoarea Magellan. Companiile chineze care gestionează aceste infrastructuri ar putea întârzia sau obstrucţiona deplasările SUA.
Marile companii chineze de transport maritim şi de gestionare a porturilor, inclusiv COSCO, funcţionează sub influenţa puternică a Partidului Comunist Chinez. Având în vedere că mulţi dintre directorii de top sunt membri ai Partidului Comunist Chinez şi că Legea securităţii naţionale din China din 2017 cere companiilor să acorde prioritate intereselor de securitate naţională, Partidul Comunist Chinez exercită un control semnificativ asupra acestor operaţiuni. Acest lucru permite Beijingului să exploateze strategic aceste active pentru a-şi sprijini obiectivele geopolitice.
Telecomunicaţiile reprezintă un alt domeniu-cheie în care China şi-a stabilit un punct forte în America Latină. Companii precum Huawei şi ZTE au implementat infrastructuri de reţea în aproape fiecare ţară din regiune, ceea ce ridică probleme serioase de securitate cibernetică. Între timp, China şi-a extins, de asemenea, prezenţa în spaţiu, construind cel puţin 10 instalaţii în America Latină - cea mai mare concentrare din afara continentului. Aceste instalaţii consolidează capacităţile militare şi de supraveghere globală ale Armatei Populare de Eliberare, reprezentând o ameninţare directă la adresa securităţii Statelor Unite.
Numeroşi republicani, inclusiv fostul candidat la preşedinţie Vivek Ramaswamy, guvernatorul Floridei, Ron DeSantis, şi senatorul republican Jim Risch, au subliniat necesitatea urgentă de a revigora Doctrina Monroe - o politică americană stabilită în 1823 pentru a se opune interferenţei străine în emisfera vestică - ca răspuns la ameninţările tot mai mari din partea Partidului Comunist Chinez. Aceştia avertizează că regimul chinez îşi extinde agresiv influenţa în America Latină, susţinând regimuri autoritare, infiltrându-se pe pieţe şi subminând suveranitatea regională, reprezentând o provocare directă la adresa securităţii SUA.
Risch a făcut apel la Casa Albă să recunoască miza, deoarece lipsa de acţiune va lăsa Statele Unite din ce în ce mai vulnerabile. În opinia sa, revigorarea Doctrinei Monroe nu este doar istorică - este esenţială pentru securitatea modernă.
Opiniile exprimate în acest articol aparţin autorului şi nu reflectă în mod necesar punctul de vedere al The Epoch Times.
