Noile amendamente ale OMS creează un regim global în numele sănătăţii

De la înfiinţarea sa, Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) şi-a asumat rolul de entitate consultativă în domeniul sănătăţii la nivel internaţional. Începând cu 2005, OMS a instituit Regulamentul Sanitar Internaţional (RSI) ca principal instrument de conformitate pentru a se asigura că urgenţele de sănătate publică vor fi tratate rapid. Pandemia COVID ilustrează perfect cât de puternică este deja OMS.

Cu toate acestea, la sfârşitul anului 2022 a fost publicat un nou set de amendamente (pdf) propus de statele membre ale OMS, care încearcă să sporească puterea OMS sub masca RSI. Acest lucru, în plus faţă de o nouă propunere de Organism Interguvernamental de Negociere (INB) (pdf) şi de adăugarea unei clauze de prevenire, pregătire şi răspuns la pandemii (pdf) în INB, ridică mai multe semnale de alarmă cu privire la schimbarea de paradigmă pe care OMS o întreprinde, de la rolul de organism consultativ internaţional în domeniul sănătăţii la cel de a deveni un regim global care acţionează în numele sănătăţii.

De la relaţia pacient-medic, la un puternic conglomerat în domeniul sănătăţii

De-a lungul istoriei, oamenii s-au bazat pe legăturile cu prietenii, familia şi vecinii pentru a-şi menţine o viaţă sociala sănătoasă. Acest lucru este important nu numai pentru starea de bine, ci şi pentru a construi încrederea care stă la baza relaţiilor. La fel cum este vitală în relaţiile cu familia şi prietenii, în ceea ce priveşte sănătatea, încrederea este vitală în relaţiile dintre pacient şi medic.

Medicii din multe ţări şi regiuni diverse au o multitudine de metode diferite pentru a trata ceva atât de simplu precum o răceală. Unii vă pot face o injecţie antigripală, alţii vă pot prescrie nişte medicamente de uz comun, iar alţii vă pot spune chiar să beţi supă fierbinte şi să vă odihniţi mult. De asemenea, s-ar putea să existe un remediu necunoscut din America Latină sau din Asia de Sud-Est care funcţionează la fel de bine ca ceva ce aţi putea lua dintr-o farmacie americană. Toate acestea pentru a spune că medicii bine pregătiţi ştiu ce fac având în vedere metodele pe care le au la dispoziţie.

Relaţia medic-pacient a fost în mod tradiţional o modalitate testată şi verificată de a stabili un sistem de sănătate în orice societate. Sfaturile oferite de Centrele pentru Controlul şi Prevenirea Bolilor (CDC) din SUA, de Administraţia pentru Alimente şi Medicamente (FDA) sau de alte agenţii de sănătate servesc drept recomandări neobligatorii pentru medici, care le dau dreptul de a lua propriile decizii pe baza cunoştinţelor lor despre pacient - chiar şi în cadrul medicinei bazate pe dovezi.

Oamenii iau singuri deciziile finale legate de sănătate; prin urmare, medicii au nevoie de consimţământul pacienţilor lor pentru tratamente sau intervenţii chirurgicale. Încrederea pe care oamenii o acordă medicilor lor este sacră şi cere ca medicii să practice o medicină întemeiată pe etică şi bazată pe cunoştinţe medicale autentice, abilităţi şi experienţă - lucruri pe care majoritatea medicilor încă le au.

În pofida a ceea ce a fost regulă timp de generaţii, progresul medicinei moderne şi al biotehnologiei a transformat domeniile sănătăţii şi medicinei în industrii uriaşe. Ca urmare, calitatea asistenţei medicale a devenit din ce în ce mai dependentă de alocarea resurselor şi de distribuirea bogăţiei.

Marile companii farmaceutice, agenţiile de sănătate puternice şi întreprinderile dominante de asigurări de sănătate sunt toate interconectate, formând un conglomerat imens de putere. În numele protejării oamenilor, această manifestare a puterii a atins un nivel fără precedent, care a fost afişat din plin în timpul pandemiei sub forma blocajelor, a mandatelor, a grabei cu care se fabrică medicamentele şi vaccinurile, a politicilor de asigurare care determină diagnosticul etc.

OMS: Un regim global în numele sănătăţii?

Apoi avem organizaţii internaţionale precum OMS, cu un rol pe care mulţi oameni îl consideră prea arbitrar pentru a-l considera un element primordial în viaţa lor. Aceasta a fost creată în cadrul Organizaţiei Naţiunilor Unite şi a jucat, din punct de vedere istoric, un rol de coordonare în ceea ce priveşte problemele şi resursele de sănătate la nivel mondial, ajutând la combaterea unor ameninţări la adresa sănătăţii publice precum poliomielita, SIDA şi COVID. Cu toate acestea, cea mai recentă reformă propusă de acest organism ridică o îngrijorare serioasă cu privire la faptul că OMS se transformă într-un cvasi-regim global.

Cele mai noi modificări pe care OMS le urmăreşte sunt amendamente la acordul privind Regulamentul Sanitar Internaţional. Adunarea Mondială a Sănătăţii a adoptat pentru prima dată RSI în 1969 pentru a acoperi şase boli, iar de atunci acesta a fost revizuit de mai multe ori. O versiune complet actualizată a fost pusă în aplicare în 2005, după epidemia de SARS din China din 2003, după ce Partidul Comunist Chinez (PCC) a refuzat să menţină transparenţa în timpul epidemiei. Această ediţie din 2005 a RSI se confruntă acum cu schimbări radicale.

RSI cere naţiunilor OMS să detecteze, să evalueze, să raporteze şi să răspundă în mod corespunzător în ceea ce priveşte urgenţele de sănătate publică ce se pot răspândi la scară internaţională. În timpul pandemiei COVID-19, în special în timpul debutului acesteia, China a demonstrat o aptitudine aparte de dezinformare şi o lipsă de transparenţă faţă de comunitatea internaţională în ceea ce priveşte schimbul de date, nepermiţând investigarea originii virusului şi aspectele legate de cea mai recentă creştere fără precedent a numărului de cazuri de infecţii şi de decese după ce ţara a ridicat restricţiile zero-COVID.

Nu fără legătură cu aceste incidente internaţionale, OMS a publicat o serie de amendamente la RSI care vor consolida considerabil puterea OMS în ceea ce priveşte urgenţele sanitare globale. De exemplu, OMS va avea puterea de a acţiona în cazul unor urgenţe potenţiale şi nu reale şi va permite directorului general al OMS să controleze producţia de medicamente care pot fi alocate după cum consideră necesar.

O preocupare este aceea că OMS va avea autoritatea de a anula deciziile privind măsurile de sănătate luate de fiecare naţiune în parte şi va acorda organizaţiei capacitatea de a cenzura ceea ce consideră a fi dezinformare, în cazul în care amendamentele vor fi adoptate. Aceasta este o ameninţare serioasă la adresa suveranităţii fiecărui membru al OMS.

O altă modificare surprinzătoare a fost eliminarea "respectului pentru demnitatea, drepturile omului şi libertăţile fundamentale ale persoanelor" din articolul 3 din RSI, înlocuit cu termenii "echitate" şi "incluziune".

În acelaşi timp, noile amendamente ale OMS schimbă natura consultativă a RSI în cea de lege, ceea ce înseamnă că organizaţia va deţine la fel de multă putere - dacă nu mai multă - în comparaţie cu un organism de guvernare cu jurisdicţie obligatorie din punct de vedere juridic şi capacităţi de aplicare a legii.

Modificările menţionate mai sus, şi multe altele, sunt îngrijorătoare, deoarece amendamentele sunt de natură vagă şi lasă mult loc de interpretare. De exemplu, amendamentele nu specifică suma de finanţare cu care ţările trebuie să contribuie, ceea ce ar putea duce la o escaladare a corupţiei în ţările subdezvoltate.

Un sistem global de certificate de sănătate cu riscuri multiple

În timpul pandemiei, au fost instituite mai multe sisteme de certificate de sănătate în unele părţi din America de Nord, Europa şi alte ţări, însă niciunul nu a fost atât de răspândit şi de puternic aplicat ca sistemul de sănătate cu coduri QR din China. Pe parcursul celor trei ani de măsuri extreme de zero-COVID din China, culoarea unui cod de pe telefon a decis dacă aveai voie să părăseşti incinta comunităţii, să mănânci în restaurante sau chiar să fii internată într-un spital pentru a naşte.

Sistemul de coduri QR a fost în măsură să vă urmărească mişcările şi a folosit un algoritm pentru a determina dacă eraţi considerat ca fiind în pericol de a fi infectat. Dacă exista acest risc, codul tău devenea galben şi autorităţile te trimiteau într-o tabără de carantină pe cheltuiala ta. Acest sistem de coduri QR a fost, de asemenea, ataşat la contul bancar personal, astfel încât carantina obligatorie într-un hotel să poată fi plătită înainte de a ajunge.

Implementate de un regim care nu prea ţine cont de drepturile omului, codurile ar fi devenit galbene sau chiar roşii (indicând infecţia) pentru cetăţenii care se plângeau de măsurile stricte împotriva pandemiei. Un astfel de sistem invaziv are un potenţial imens de suprimare a vieţii private şi a autodeterminării, forţând locuitorii să trăiască sub un regim orwellian.

Scopul de suprafaţă al sistemului de certificate de sănătate este unul binevoitor, dar ar putea fi un instrument convenabil pentru a conduce la crearea unui guvern global. Ar putea fi o componentă integrală în realizarea unei agende globaliste fără a necesita suportul maselor.

Certificatele de sănătate nu sunt singurele lucruri pe care OMS doreşte să le întroducă în programul guvernului mondial. Agenţia solicită, de asemenea, un Organism Internaţional de Negociere (INB), având incluse în atribuţiile sale competenţe de prevenire, pregătire şi răspuns la pandemii.

INB ar putea fi o altă scuză pentru control

Citând în preambulul său "eşecul catastrofal al comunităţii internaţionale în a da dovadă de solidaritate şi echitate ca răspuns la [...] pandemie", proiectul zero pentru INB iniţiat în 2022 şi revizuit în februarie 2023 solicită o organizaţie internaţională cu o autoritate care să depăşească unele, dacă nu chiar majoritatea guvernelor din întreaga lume şi care să fie capabilă să acţioneze ca răspuns la următoarea urgenţă de sănătate globală.

În acelaşi timp, INB include şi iniţiativa "One Health", în prezent un plan pe cinci ani menit să abordeze epidemiile zoonotice din întreaga lume. Se poate interpreta că INB ar fi instrumentul de acţiune al "superputerii" OMS, în timp ce RSI ar oferi baza juridică pentru guvernul arbitrar. Finanţarea pentru aceste măsuri, aşa cum a fost propusă, ar proveni de la Banca Mondială.

În timp ce OMS se pregăteşte să îşi consolideze puterea prin aceste amendamente, o întrebare necesită un răspuns: Au fost oamenii mulţumiţi de modul în care organizaţia a gestionat pandemia? Opinia publică mondială pare să fie divizată pe acest subiect. În timp ce naţiunile dezvoltate din Europa şi America de Nord par să susţină eforturile OMS, unele ţări asiatice, precum Japonia şi Coreea de Sud, îşi exprimă nemulţumirea.

Între timp, politicile pe care OMS încearcă să le pună în aplicare sunt, de asemenea, surse de puternice tensiuni şi diviziuni sociale. Unii par să fie pentru adoptarea unui paşaport de sănătate privat iar alţii pentru un paşaport de sănătate administrat de guvern, care poate fi folosit ca dovadă de vaccinare sau pentru cauze similare.

La fel ca orice guvern bun, cu mecanisme control şi echilibru, nu are nevoie şi OMS de o evaluare obiectivă post-COVID înainte ca amendamentele să fie adoptate? Acest lucru aduce în discuţie problemele legate de tipul de entitate de supraveghere de care aparţine OMS şi dacă există mecanisme legale pentru ca OMS să poată fi trasă la răspundere în cazul în care nu reuşeşte să gestioneze o criză gravă de sănătate publică. Aceste aspecte trebuie abordate înainte de adoptarea oricăror modificări.

Prin urmare, una dintre cele mai presante probleme în acest caz ar putea fi lipsa de transparenţă a OMS şi măsurile de responsabilizare propuse. Limbajul utilizat în documentul de modificare este extrem de vag şi lasă mult loc de interpretare. În acelaşi timp, pare să existe o lipsă îngrijorătoare de mecanisme de control şi echilibru în cadrul noii ordini propuse.

Toate cele 194 de naţiuni din cadrul OMS urmează să voteze amendamentele şi să finalizeze noul INB până în mai 2024, ceea ce ar putea aduce schimbări radicale în ceea ce priveşte mijloacele de trai ale generaţiilor viitoare. Au fost oamenii bine informaţi şi educaţi cu privire la aceste schimbări? Nu ar trebui să existe mai multe dezbateri publice şi deschise pentru o mai mare transparenţă, pentru a arăta ce urmează să se întâmple dacă amendamentele sunt adoptate? De ce nu se sesizează presa de masă în legătură cu acest subiect?