Nimic nu o poate atinge pe Angela Merkel

Dezbaterea din Parlamentul german, de vinerea trecută, a fost un aperitiv al anului electoral 2013. Cancelarul Angela Merkel le-a cerut deputaţilor partidului său susţinerea unei legi privind subvenţionarea familiilor care nu îşi mai înscriu copii la grădiniţele de stat. Opoziţia şi mulţi lideri ai coaliţiei de centru-dreapta au criticat legea care spun ei încurajează mamele să renunţe la locul de muncă pentru a-şi creşte copii. Merkel nu a răspuns diatribelor lansate de rivalul său social-democrat, Peer Steinbrück (SPD), care au părut că nici măcar nu o ating, notează marţi ziarul El Pais.

Legea a trecut cu chiu cu vai, dar Merkel a fost recompensată de spectacolul din Bundestag care a aprobat în unanimitate suprimarea coplăţii în sistemul medical din întreaga Germaniei. O medalie pe care Merkel şi-o atârnă la gât cu zece luni înainte de alegeri. Televiziunea naţională a publicat un sondaj de popularitate şi intenţii de vot: CDU a ajuns la 40%, cel mai bun rezultat din 2007 cu zece puncte în faţa unui SPD consolidat, dar incapabil să reducă din distanţă. În timp ce reputaţia ei se prăbuşeşte în Europa, iar în vizitele sale în ţările aflate în criză, precum cea de luni în Portugalia, este primită cu proteste, Merkel şi ministrul său de finanţe, Wolfgang Schäuble, conduc în listele de popularitate din Germania.

Nici recenta cotitură politică privind prelungirea ajutoarelor acordate Greciei şi nici răcirea economică germană nu au atins-o pe şefa UDC. În sondajul realizat de televiziunea naţională, Merkel îl dublează ca puncte pe rivalul ei Steinbrück la capitolul 'credibilitate' şi îl triplează în ce priveşte 'capacitatea de leadership'. Slabă consolare găsesc cei de la SPD în rezultatele nefaste ale partenerilor de guvernare ai lui Merkel, liberalii din FDP, care nu ating pragul de 5%. Centru-dreapta CDU şi FDP însumează totuşi 44% de voturi, la egalitate cu tandemul SPD şi Verzii. Prin urmare, singurele guverne posibile ar fi azi o mare coaliţie între CDU şi SPD, sau un improbabil acord între democrat-creştini şi Verzi.

Lucrurile ar putea totuşi să se schimbe. Mai mulţi indicatori arată deja o răcire serioasă a economiei germane. Şeful Băncii Centrale Europene (BCE), Mario Draghi, a atras atenţia la o conferinţă de presă la Frankfurt că locomotiva germană începe să se gripeze ca urmare a crizei euro. Exporturile au scăzut cu 2,5% în septembrie faţă de luna trecută, în mare parte pentru că 40% din agita eurozonă este reprezentată de cererea străină de produse germane. Iar exporturile în ţările euro au scăzut cu 9,1% faţă de septembrie 2011. Aceste cifre îngrijorătoare nu se reflectă însă în PIB şi nici în piaţa muncii. Se preconizează o uşoară creştere a ratei şomajului în 2013, de la 6,8% actual, la 6,9%. Iar PIB va creşte cu 0,8% faţă de 1% cât a anunţat guvernul. Sunt cifre care îi vor permite lui Merkel să-şi prezinte gestionarea economică ca un succes.

În afară, covârşitoarea influenţă a Germaniei în negocierile europene nu poate fi contracarată de partenerul francez, de la plecarea lui Sarkozy şi venirea la putere a socialistului Hollande. Slăbiciunea franceză şi puterea germană lasă deschisă uşa unei dezbateri multipolare între cei 17 parteneri. Dar nici aceasta nu o poate atinge pe Angela Merkel. Multe decizii ale sale, considerate impracticabile pentru CDU, FDP şi jumătate din Germania, s-au dovedit până la urmă viabile. Posibilitatea unei a treia salvări a Greciei, cumpărarea masivă de datorie suverană de BCE, sau punerea în aplicare a unui mecanism de stabilitate permanent, MEDE au fost acceptate. Agenda lui Merkel s-a impus în Europa fără să-i fie ştirbită imaginea în interior. Strategia lui Merkel înainte de spinoasele alegeri de anul viitor este de a tergiversa punctele nevralgice şi a lăsa lucrurile să se aşeze de la sine. Aşa a câştigat alegerile în 2009.