Nicuşor Dan retrimite la Parlament o lege prin care statul român pierde 500 de hectare de teren
Preşedintele Nicuşor Dan a trimis miercuri la Parlament pentru reexaminare o lege prin care statul român pierde 500 de hectare de teren, date gratuit Universităţii de Ştiinţele Vieţii din Timişoara, informează Administraţia Prezidenţială.
Legea retrimisă de preşedinte spre reexaminare a fost iniţiată de Sorin Cîmpeanu, senator PNL şi rector al unei universităţi din Bucureşti, şi de alţi parlamentari din PSD, PNL, USR şi AUR. Actul normativ a primit undă verde de la CCR după o amânare de peste un an, deşi CCR a respins în trecut iniţiative similare, scrie G4Media.
Preşedintele Nicuşor Dan a arătat în cererea de reexaminare că ”este neclară fundamentarea actului normativ şi motivul pentru care este nevoie de instituirea unui drept de proprietate al Universităţii de Ştiinţele Vieţii Regele Mihai I, respectiv motivul pentru care obiectivele enunţate nu pot fi realizate prin exercitarea unui drept de administrare asupra acestora. Dată fiind dimensiunea terenurilor vizate de lege şi potenţialul că valoarea acestora să se aprecieze în timp, transferul presupune o diminuare semnificativă a patrimoniului statului”.
În 1 iulie, Curtea Constituţională respinsese o sesizare de neconstituţionalitate depusă de fostul preşedinte Klaus Iohannis privind legea care vizează cedarea gratuită de către statul român a peste 500 de hectare de teren Universităţii de Ştiinţele Vieţii „Regele Mihai I” din Timişoara, potrivit unui comunicat al Curţii. Preşedintele Iohannis a atacat legea la Curtea Constituţională încă din 10 ianuarie 2024. CCR, instituţie condusă de Marian Enache, a amânat decizia în repetate rânduri, deşi în alte situaţii similare a decis ca legile respective sunt neconstituţionale.
Preşedintele Iohannis a făcut o sesizare asupra Legii privind transmiterea unor terenuri cu construcţiile aferente, din domeniul public şi privat al statului în proprietatea Universităţii de Ştiinţele Vieţii „Regele Mihai I” din Timişoara.
Preşedintele a arătat că CCR s-a pronunţat deja în cauze similare (Decizia nr. 600/2005, Decizia nr. 970/2007, Decizia nr. 494/2013 şi Decizia nr. 574/2014).
Trei profesori de la Universitatea de Ştiinţele Vieţii din Timişoara, printre care prodecanul Facultăţii de Inginerie şi Tehnologii Aplicate, Mariana Moatăr, sunt vizaţi din iunie 2024 de o anchetă DNA de luare de mită.
Redăm integral cererea de reexaminare transmisă de preşedintele Nicuşor Dan:
La data de 27 decembrie 2023, Parlamentul a transmis Preşedintelui României, în vederea promulgării, Legea privind transmiterea bunurilor imobile – teren cu construcţiile aferente din domeniul public al statului şi din administrarea Universităţii de Ştiinţele Vieţii „Regele Mihai I” din Timişoara în domeniul privat al statului şi succesiv în proprietatea Universităţii de Ştiinţele Vieţii „Regele Mihai I” din Timişoara, judeţul Timiş şi transmiterea unui bun imobil – teren din domeniul privat al statului în proprietatea Universităţii de Ştiinţele Vieţii „Regele Mihai I” din Timişoara (PL-x nr. 504/2023).
Legea supusă reexaminării are ca obiect de reglementare transmiterea a 35 de terenuri în suprafaţă totală de 501,4208 ha şi a construcţiilor aferente din domeniul public al statului, în domeniul privat al acestuia şi, succesiv, transmiterea acestor terenuri împreună cu construcţiile aferente, împreună cu alte două terenuri în suprafaţă de 44,3154 ha din domeniul privat al statului în proprietatea privată a Universităţii de Ştiinţele Vieţii „Regele Mihai I”.
La data de 10 ianuarie 2024, Preşedintele României a formulat o obiecţie de neconstituţionalitate cu privire la această lege, în motivarea acesteia arătând că au fost încălcate o serie de norme şi principii constituţionale referitoare la modalitatea de adoptare a legii, protejarea proprietăţii publice şi private a statului, garanţiile necesare şi suficiente stabilite de Curtea Constituţională în situaţia transmiterii cu titlu gratuit a unor bunuri din domeniul privat al statului, lipsa clarităţii obiectivelor pentru care se realizează transferul, respectiv insuficienta individualizare a terenurilor în discuţie. Prin Decizia nr. 352 din data de 1 iulie 2025, Curtea Constituţională a respins obiecţia de neconstituţionalitate, în raport cu criticile formulate.
Cu toate acestea, având în vedere conţinutul normativ al legii transmise la promulgare, apreciem că se impune reanalizarea soluţiei legislative de către Parlament, pentru motivele dezvoltate în cele ce urmează.
Oportunitatea transmiterii cu titlu gratuit a unui număr de 35 de terenuri în suprafaţă de aproximativ 545 de ha din domeniul public al statului
Legea supusă reexaminării are ca obiect de reglementare transmiterea a 35 de terenuri în suprafaţă totală de 501,4208 ha şi a construcţiilor aferente, într-o primă etapă din domeniul public al statului, în domeniul privat al acestuia şi, ulterior, în cea de-a doua etapă, transmiterea acestor terenuri împreună cu construcţiile aferente, împreună cu alte două terenuri în suprafaţă de 44,3154 ha din domeniul privat al statului în proprietatea privată a Universităţii de Ştiinţele Vieţii „Regele Mihai I”.
Dreptul de proprietate publică aparţine statului sau unităţilor administrativ-teritoriale asupra bunurilor care, fie prin natura lor, fie printr-o dispoziţie specială a legii, sunt de uz şi de utilitate publică, cu condiţiile ca acestea să fie dobândite prin unul din modurile prevăzute de lege. Bunurile proprietate publică formează o parte din patrimoniul statului şi al unităţilor administrativ-teritoriale, cu scopul direct al realizării atribuţiilor acestora şi, indirect, al realizării intereselor generale ale societăţii.
Distinct de transferul unui bun din domeniul public în cel privat al statului, transmiterea dreptului de proprietate privată a statului se poate realiza cu titlu oneros sau cu titlu gratuit. În situaţia transmiterii bunurilor cu titlu oneros, procedura este reglementată de prevederile Codului administrativ. Potrivit acestui act normativ, Guvernul poate realiza operaţiunile de transmitere cu titlu oneros a dreptului de proprietate, dar nu are competenţa legală de transmitere a proprietăţii cu titlu gratuit.
În ceea ce priveşte transmiterea unui bun cu titlu gratuit în proprietaea unei entităţi, Curtea Constituţională a reţinut că aceasta „este un act de dispoziţie şi de putere, astfel că, prin definiţie, îi revine Parlamentului decizia de oportunitate, în virtutea competenţei sale generale de legiferare, prevăzută în art. 61 din Constituţie. În acelaşi sens, numai organul reprezentativ al poporului, respectiv Parlamentul, îşi poate asuma decizia transmiterii gratuite a terenurilor din sfera proprietăţii private a statului în scopul unor investiţii privind dezvoltarea economică a unui segment determinat sau realizarea unor obiective de dezvoltare naţională, în temeiul legitimării sale democratice.” (Decizia nr. 352/2025, par. 50).
De asemenea, în par. 59 al aceleiaşi decizii, Curtea precizează că „în condiţiile constatării conformităţii legii criticate cu dispoziţiile constituţionale invocate, oportunitatea soluţiei legislative conţinute de legea în discuţie nu poate fi supusă cenzurii instanţei de contencios constituţional, ţinând de opţiunea exclusivă şi suverană a Parlamentului”. Astfel, în ceea ce priveşte a doua etapă vizată de legea supusă reexaminării, transferul gratuit al bunurilor proprietate privată a statului se poate realiza prin lege ca act al Parlamentului, în condiţiile art. 44, art. 47 şi art. 135 din Constituţie, având în vedere obligaţia constituţională a statului de a lua măsurile de dezvoltare economică şi de creare a cadrului favorabil valorificării factorilor de producţie.
Deşi statul este liber să dispună de proprietatea sa privată, inclusiv prin transmiterea cu titlu gratuit ca orice alt titular al dreptului de proprietate privată, exercitarea prerogativelor dreptului de proprietate privată a statului impune din partea autorităţilor ce deţin prerogativa dispoziţiei cu privire la acest drept, o diligenţă sporită faţă de cea a unui proprietar de drept privat obişnuit.
În conformitate cu art. 135 alin. (2) din Constituţie, în realizarea obligaţiei constituţionale de a asigura protejarea intereselor sale naţionale în activitatea economică, valorificarea patrimoniului statului şi creşterea eficienţei utilizării acestuia reprezintă obiective constituţionale subsumate protejării proprietăţii publice a statului. În luarea oricărei măsuri de dezvoltare economică şi de creare a cadrului favorabil valorificării factorilor de producţie, autoritatea legiuitoare nu poate face abstracţie de protejarea intereselor sale naţionale în activitatea economică.
În cazul de faţă, legea supusă reexaminării cuprinde un act de dispoziţie asupra unor bunuri determinate din domeniul public al statului şi, ulterior, asupra unor bunuri din domeniul privat, respectiv asupra unui număr de 35 de terenuri în suprafaţă de aprox. 545 de ha din proprietatea statului. Luarea oricărei decizii cu privire la aceste transferuri trebuie să se realizeze cu diligenţa necesară unui bun proprietar şi cu reprezentarea faptului că această suprafaţă reprezintă o valoare considerabilă în cadrul oricărui activ patrimonial.
Mai mult, în analiza asupra oportunităţii nu trebuie exclusă nici posibilitatea valorificării acestor factori de producţie în vederea realizării obiectivului privind activitatea de învăţământ superior şi dual în domeniul agricol, cercetare, producţie, extensie universitară şi a strategiilor de dezvoltare instituţională – prin păstrarea regimului juridic şi rămânerea în continuare în administrarea Universităţii de Ştiinţele Vieţii „Regele Mihai I” şi în proprietatea publică a statului. De altfel, potrivit expunerii de motive, universitatea „exercită, din anul 2004, dreptul de administrare directă cu privire la bunurile imobile ce fac obiectul actului normativ propus”.
Din expunerea de motive care dezvoltă intenţia iniţiatorilor şi din conţinutul normativ al legii, este neclară fundamentarea actului normativ şi motivul pentru care este nevoie de instituirea unui drept de proprietate al Universităţii de Ştiinţele Vieţii „Regele Mihai I”, respectiv motivul pentru care obiectivele enunţate nu pot fi realizate prin exercitarea unui drept de administrare asupra acestora. Dată fiind dimensiunea terenurilor vizate de lege şi potenţialul ca valoarea acestora să se aprecieze în timp, transferul presupune o diminuare semnificativă a patrimoniului statului.
Într-un context economic dificil, statul român are obligaţia valorificării eficiente a patrimoniului său şi a bunurilor proprietate publică şi privată. Statul poate valorifica bunurile sale inclusiv prin schimbarea destinaţiei terenurilor în cauză sau schimbarea titularului dreptului de administrare, închirierea, concesionarea sau stabilirea unor drepturi de folosinţă în favoarea unor alţi titulari, în măsura în care circumstanţele sau priorităţile de valorificare a acestor terenuri se schimbă, având în vedere obiectivele pe care statul român trebuie să le realizeze, în conformitate cu art. 135 alin. (2) din Constituţie. În acelaşi timp, regimul proprietăţii publice a statului conferă garanţii împotriva unei utilizări neadecvate.
Din această perspectivă, considerăm necesară reevaluarea oportunităţii celor două operaţiuni dispuse de lege şi anume (1) trecerea din domeniul public în domeniul privat al statului a terenurilor în cauză, respectiv (2) transmiterea cu titlu gratuit a unui număr de 35 de terenuri în suprafaţă totală de aproximativ 545 de ha, situate în localităţile Timişoara, Lugoj, Sânnicolau Mare, V.V. Delamarina, respectiv Păltiniş din judeţele Timiş şi Caraş Severin, inclusiv din perspectiva caracterului inalienabil al bunurilor proprietate publică.
***
În subsidiar, în situaţia menţinerii oportunităţii transferului în discuţie, considerăm necesară reevaluarea soluţiilor legislative din perspectiva (1) actului prin care se realizează astfel de operaţiuni; (2) clarificării scopului urmărit; (3) stabilirii de garanţii necesare şi adecvate pentru îndeplinirea acestui scop, respectiv (4) identificării complete a terenurilor în cauză.
1. Legea supusă reexaminării realizează transferul bunurilor din patrimoniul statului, în patrimoniul Universităţii de Ştiinţele Vieţii „Regele Mihai I” din Timişoara în două etape, respectiv un transfer din domeniul public în cel privat al statului, iar ulterior transmiterea terenurilor, împreună cu construcţiile aferente, alături de alte două terenuri, în suprafaţă de 44,3154 ha, din domeniul privat al statului în proprietatea privată a Universităţii de Ştiinţele Vieţii „Regele Mihai I”.
În ceea ce priveşte prima etapă, regula în materie este stabilită de dispoziţiile art. 361 din Codul administrativ potrivit cărora, „(1) Trecerea unui bun din domeniul public al statului în domeniul privat al acestuia se face prin hotărâre a Guvernului, dacă prin lege nu se dispune altfel”.
În cazul legii supuse reexaminării, Curtea Constituţională a statuat că transmiterea se poate realiza prin lege ca act al Parlamentului. În acest sens, au fost aduse ca argument prevederile art. 46 alin. (1) din Legea nr. 45/2009 privind organizarea şi funcţionarea Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice „Gheorghe Ionescu-Şişeşti” şi a sistemului de cercetare-dezvoltare din domeniile agriculturii, silviculturii şi industriei alimentare, potrivit cărora: „Terenurile aflate în administrarea unităţilor şi instituţiilor de cercetare-dezvoltare din domeniul agricol şi cele aflate în administrarea instituţiilor de învăţământ superior de stat rămân în continuare în administrarea acestora şi nu pot fi scoase din proprietatea publică şi din administrare decât prin lege, cu excepţia terenurilor retrocedate potrivit legii”.
Aceste prevederi din Legea nr. 45/2009 (anterioară atât Codului civil, cât şi Codului administrativ) se referă numai la „scoaterea din proprietatea publică şi din administrarea” instituţiilor de învăţământ superior, prin lege, instituind o regulă specială în acest sens.
Însă, potrivit art. 152 alin. (6) din Legea învăţământului superior nr.199/2023 (ulterioară Legii nr. 45/2009): „Bunurile din domeniul public al statului pot fi trecute în domeniul privat al statului şi transmise în proprietatea instituţiilor de învăţământ superior de stat, potrivit prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019, cu modificările şi completările ulterioare”, respectiv printr-un act administrativ de reglementare secundară. Legea învăţământului superior reglementează în mod expres ipoteza aplicabilă şi bunurilor în discuţie, în situaţia transferului unor bunuri din domeniul public al statului în cel privat şi, ulterior, transmiterii acestora în proprietatea unor instituţii de învăţământ superior.
În acest sens, potrivit art. 292 alin. (2) din Codul administrativ, în situaţia trecerii unui bun din domeniul public al statului în domeniul public al unei unităţi administrativ-teritoriale, instrumentul de prezentare şi motivare al hotărârii de Guvern cuprinde „în mod obligatoriu, justificarea temeinică a încetării uzului sau interesului public naţional”. Totodată, potrivit art. 361 din Codul administrativ: „(1) Trecerea unui bun din domeniul public al statului în domeniul privat al acestuia se face prin hotărâre a Guvernului, dacă prin lege nu se dispune altfel”.
Din această perspectivă, dincolo de cele statuate prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 352/2025, apreciem oportună reevaluarea actului prin care o astfel de operaţiune este posibilă. Această necesitate este susţinută, pe de o parte, de contradictorialitatea celor două norme anterior menţionate (art. 46 alin. (1) din Legea nr. 45/2009 şi art. 152 alin. (6) din Legea nr.199/2023), iar, pe de altă parte, de faptul că ambele instituie reguli speciale în acest domeniu, însă Legea nr. 199/2023 este una ulterioară Legii nr. 45/2009.
În privinţa celei de-a doua etape, apreciem că şi în cazul acesteia se impune reanalizarea soluţiei legislative de către autoritatea legiuitoare.
Legea supusă reexaminării nu precizează expres dacă transmiterea imobilelor din proprietatea privată a statului în proprietatea privată a Universităţii de Ştiinţele Vieţii „Regele Mihai I” din Timişoara se realizează cu titlu oneros sau cu titlu gratuit, de această precizare depinzând, încă o dată însăşi tipul actului prin care, în mod legal, ar trebui să se producă această operaţiune juridică (hotărâre de Guvern sau lege, ca act al Parlamentului).
Transmiterea dreptului de proprietate privată a statului cu titlu oneros, prin vânzare este reglementată de prevederile Codului administrativ. Potrivit acestui act normativ, Guvernul poate realiza operaţiunile de transmitere, cu titlu oneros, a dreptului de proprietate, dar nu are competenţa legală de transmitere a proprietăţii cu titlu gratuit.
Potrivit jurisprudenţei constituţionale, transmiterea unui bun imobil din domeniul privat al statului, cu titlu gratuit în proprietatea unei entităţi este un act de dispoziţie şi de putere, astfel că, prin definiţie, îi revine Parlamentului decizia de oportunitate, în virtutea competenţei sale generale de legiferare, prevăzută în art. 61 din Constituţie. În acelaşi sens, numai organul reprezentativ al poporului, respectiv Parlamentul, îşi poate asuma decizia transmiterii gratuite a terenurilor din sfera proprietăţii private a statului în scopul unor investiţii privind dezvoltarea economică a unui segment determinat sau realizarea unor obiective de dezvoltare naţională, în temeiul legitimării sale democratice.
Din această perspectivă, dincolo de cele statuate prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 352/2025, apreciem oportună reevaluarea actului prin care o cea de-a doua operaţiune de transfer este posibilă. Necesitatea precizării exprese a caracterului oneros sau gratuit a celei de-a doua transmiteri este susţinută, pe de o parte de procedura din Codul administrativ referitoare la transmiterea cu titlu oneros a bunurilor ce alcătuiesc dreptul de proprietate privată a statului, iar pe de altă parte, de jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materia transmiterii cu titlu gratuit a bunurilor ce alcătuiesc dreptul de proprietate privată a statului.
Astfel, dacă intenţia legiuitorului a fost fără echivoc, aceea a transmiterii cu titlu gratuit a unui număr de 35 de terenuri în suprafaţă de aproximativ 545 de ha din domeniul public al statului, apreciem acest transfer ca fiind lipsit de oportunitate, pentru motivele expuse anterior.
2. Potrivit legii supuse reexaminării, transferul terenurilor se face „în vederea realizării obiectivului privind activitatea de învăţământ superior şi dual în domeniul agricol, cercetare, producţie, extensie universitară şi a strategiilor de dezvoltare instituţională”. În situaţia menţinerii opţiunii legiuitorului de transmitere a acestor terenuri cu titlu gratuit, dată fiind necesitatea asigurării unei protecţii adecvate proprietăţii publice şi private a statului, apreciem necesară clarificarea scopului şi a obiectivelor pentru care un astfel de transfer este oportun sau pentru care, pentru aceste terenuri, încetează uzul sau interesul public naţional.
Astfel, apreciem că „realizarea obiectivului privind activitatea de învăţământ superior şi dual în domeniul agricol, cercetare, producţie, extensie universitară şi a strategiilor de dezvoltare instituţională” reprezintă un obiectiv vag, nedefinit, fără indicatori, obiective de investiţii sau termene în care acestea trebuie să fie realizate. În măsura existenţei unor motive de ordin economic, comercial, obiective pentru care desfăşurarea activităţii universităţii necesită un drept de proprietate asupra acestor terenuri, precum obţinerea de garanţii pentru finanţări nerambursabile, investiţii private prin parteneriate pe baza proprietăţii funciare, generarea de venituri proprii prin valorificarea comercială, investiţii pe termen lung cu parteneri privaţi sau eliminarea birocraţiei pentru aceste tipuri de activităţi, acestea trebuie să fie menţionate explicit astfel încât legea să prevadă obligaţii şi garanţii prin care statul să se asigure că aceste activităţi de natură comercială servesc interesului public şi valorifică, în mod corespunzător, proprietatea publică a statului.
3. Potrivit art. 136 din Constituţie, proprietatea publică este garantată şi ocrotită de lege, iar acest aspect implică reglementarea unor proceduri şi garanţii adecvate.
În practica sa, Curtea Constituţională a evaluat constituţionalitatea unor prevederi legale inclusiv prin prisma existenţei unor garanţii pentru ducerea la îndeplinire a finalităţii urmărite prin transferul realizat cu privire la bunurile aflate în proprietatea statului (Decizia nr. 563/2020, par. 28, Decizia nr. 139/2021, par. 120). Numai prin instituirea unor garanţii adecvate şi necesare se asigură respectarea cerinţei păstrării unui just echilibru între scopul urmărit şi mijloacele folosite, impus de realizarea interesului general al societăţii în apărarea şi garantarea dreptului de proprietate publică a statului, şi se dă eficienţă principiilor specifice dreptului de proprietate publică, consacrate de art. 285 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019, şi anume: prioritatea interesului public, protecţia şi conservarea, gestiunea eficientă, transparenţa şi publicitatea (Decizia nr. 285/2023).
În cazul de faţă, dată fiind importanţa domeniului reglementat, analizată din perspectiva regimului juridic al suprafeţelor de teren vizate şi a afectaţiunii acestora, apreciem că se impune stabilirea cu claritate a condiţiilor referitoare la transferul interdomenial, inclusiv a celor referitoare la justificarea temeinică a încetării uzului sau interesului public naţional, şi a garanţiilor necesare şi suficiente pentru ducerea la îndeplinire a scopului urmărit, similar celor reţinute în jurisprudenţa instanţei constituţionale (Decizia nr. 285/2023, par. 54).
Potrivit dispoziţiilor art. 136 alin. (2) şi (4) din Constituţie, proprietatea publică beneficiază de un regim de protecţie specială menit să asigure ocrotirea şi garantarea sa efectivă, precum şi eficienţa în valorificarea sa. Din această perspectivă, transmiterea suprafeţelor de teren în discuţie din domeniul public al statului în domeniul privat al statului şi, ulterior, în proprietatea universităţii nu îşi găsesc fundamentul în reglementări precise şi previzibile, care să corespundă standardului constituţional de protecţie a proprietăţii publice şi care să respecte obligaţia constituţională a statului de a asigura protejarea intereselor naţionale în activitatea economică, stimularea cercetării ştiinţifice, exploatarea resurselor naturale în concordanţă cu interesul naţional, obligaţie consacrată de art. 135 alin. (2) lit. b), c) şi d) din Constituţie.
Dreptul de proprietate publică şi privată al statului trebuie exercitat în acord cu principiile constituţionale de bază care călăuzesc însăşi existenţa statului, între care se află şi principiul protejării intereselor naţionale în activitatea economică. În acest sens, apreciem că legiuitorul are obligaţia de a reglementa garanţii suficiente cu privire la rezultatele urmărite, cu atât mai mult cu cât nu este prevăzută o contraprestaţie din partea universităţii. Astfel, distinct de enunţarea în mod clar a modalităţii de valorificare a terenurilor şi a unor categorii de investiţii posibile enumerate în mod exhaustiv, pot fi instituite termene de realizare a acestora, cu specificarea clară a fiecărui teren vizat de fiecare investiţie, pot fi instituite interdicţii de schimbare a destinaţiei terenurilor respective sau sancţiuni în caz de nerealizare a acestor obiective, precum reîntoarcerea terenurilor în proprietatea statului.
Necesitatea instituirii unor astfel de garanţii a fost statuată în mod clar în jurisprudenţa Curţii Constituţionale, care prin Decizia nr. 139/2021 par. 120 a stabilit că „transferul gratuit al bunurilor proprietate privată a statului se poate realiza prin lege, în condiţiile art. 44, 47 şi 135 din Constituţie, având în vedere obligaţia constituţională a statului de a lua măsurile de dezvoltare economică şi de creare a cadrului favorabil valorificării factorilor de producţie, sub condiţia reglementării unor garanţii necesare şi suficiente pentru ducerea la îndeplinire a scopului urmărit”.
Deşi la art. 4-5 din legea supusă reexaminării se prevede că „Înstrăinarea terenurilor prevăzute la art. 2 este interzisă şi se sancţionează potrivit legislaţiei în vigoare”, respectiv „În situaţia încălcării prevederilor art. 4, bunurile prevăzute la art. 2 trec de drept în proprietatea publică a statului”, aceste reglementări vizează păstrarea în patrimoniul universităţii a bunurilor primite şi nu reprezintă nicidecum garanţii pentru aducerea la îndeplinire a finalităţii urmărite, prin diminuarea proprietăţii statului cu o suprafaţă de teren de 501,4208 ha plus 44,3154 ha. Interdicţia de înstrăinare a bunurilor nu este de natură a garanta că aceste terenuri vor fi folosite exclusiv pentru activitatea de învăţământ superior şi dual.
4. Nu în ultimul rând, menţionăm că terenurile şi construcţiile aferente acestora nu se regăsesc în nicio altă lege şi nici nu sunt descrise şi identificate în mod clar, în acord cu jurisprudenţa instanţei constituţionale. Din analiza anexelor, se poate observa că doar o parte a terenurilor au menţionate actele prin care s-a constituit un drept de administrare în beneficiul universităţii, iar suprafeţele totale au fost modificate în Camera decizională prin adăugarea în Anexa nr. 1 a unor suprafeţe de terenuri cu privire la care calitatea de administrator nu este lămurită. Astfel, suprafaţa totală de teren vizată de art. 1 din legea supusă reexaminării a fost majorată de la 416,9667 ha la 501,4208 ha, fiind modificat în mod corespunzător şi conţinutul Anexei nr. 1. În aceste condiţii, este necesară identificarea completă a acestor imobile.
Apreciem că doar astfel – prin identificarea titularului dreptului de administrare care trebuie în mod necesar să aibă calitatea de instituţie de învăţământ superior de stat cu privire la toate terenurile respective – este înlăturat orice dubiu cu privire la transferul interdomenial prin lege, ca act al Parlamentului.
Faţă de argumentele expuse mai sus, şi având în vedere competenţa legislativă exclusivă a Parlamentului, vă solicităm reexaminarea Legii privind transmiterea bunurilor imobile – teren cu construcţiile aferente din domeniul public al statului şi din administrarea Universităţii de Ştiinţele Vieţii „Regele Mihai I” din Timişoara în domeniul privat al statului şi succesiv în proprietatea Universităţii de Ştiinţele Vieţii „Regele Mihai I” din Timişoara, judeţul Timiş, şi transmiterea unui bun imobil – teren din domeniul privat al statului în proprietatea Universităţii de Ştiinţele Vieţii „Regele Mihai I” din Timişoara.
