Iulian Fota: România nu şi-a înţeles trecutul comunist. Fără o analiză serioasă a comunismului nu poţi înţelege postcomunismul

România nu şi-a înţeles trecutul comunist, iar postcomunismul, din care au beneficiat mulţi, a fost protejat în mod conştient, a declarat fostul secretar de stat şi expert în securitate naţională Iulian Fota, într-un interviu acordat joi la Digi24.

Potrivit acestuia, fără o analiză serioasă a comunismului „nu poţi înţelege postcomunismul”.

"Pentru că unii au trăit bine din postcomunism, şi atunci au protejat postcomunismul cât au putut, pentru că asta i-a avantajat", a adăugat Fota.

Jurnalist: În mijlocul verii, un sondaj care îl îngrijorează şi pe preşedintele Nicuşor Dan ne arată că românii au o amintire bună a comunismului şi îl preţuiesc pe Nicolae Ceauşescu. Un sondaj realizat de INSCOP la începutul lunii iulie, care spune că 55% dintre români spun că regimul comunist a fost mai degrabă bun. 44,8% spun că înainte se trăia mai bine. Nicolae Ceauşescu, un lider bun, 66,2%, vedeţi pe ecran. E foarte interesant felul în care a fost adresată întrebarea la răspunsul cu Ceauşescu: Din ce cunoaşteţi sau aţi auzit Nicolae Ceauşescu a fost mai degrabă un lider bun, un lider rău? Aţi văzut rezultatele.

În mesajul lui, preşedintele Nicuşor Dan atrage atenţia că această imagine falsă este şi rezultatul unor campanii de dezinformare. Cu alte cuvinte, cineva vrea ca în România, mare parte din populaţie să fie nostalgică după comunism şi după Ceauşescu. De ce vrea cineva să fim nostalgici după comunism? Cred că putem să ne gândim la Rusia.

Liliana Ruse (jurnalist): Vrea să fim nostalgici după comunism în primul rând pentru că Rusia este interesată profund de debalansarea, de dezbinarea societăţi. Oricând transformarea României într-un stat cu o formă de conducere autoritară ar fi pe placul Rusiei. Apropo de dezinformare, îmi amintesc că am văzut în campania electorală, erau nişte filmuleţe pe TikTok, în care era imaginea unei coji de pâine cu zahăr pe ea, imaginea era foarte atrăgătoare văzută ca atare, dar de fapt pâinea era udată ca să prindă zahărul, era o pâine udă cu apă, în cazul în care găseai pâine, şi pâinea era îngrozitor de acră, iar rezultatul era ceva absolut odios. Iar noi mâncam asta ca desert, sau de multe ori ţinea loc de o masă.

Când tu ascunzi, când tu prezinţi doar o imagine romanţată a unei nenorociri, impactul public este uriaş. Absolut uriaş şi sunt motive de îngrijorare foarte mari, pentru că aici s-a interpretat foarte mult în cheia necunoştinţei. Oamenii nu ştiu ce a fost în comunism.

Jurnalist: Funcţionează propaganda rusă în România, domnule Fota?

Iulian Fota: Nu ştim. Pentru că, acum să vă spun, eu văd lucrurile un pic altfel. Vedeţi, dacă iei manualul ăla de măsuri active şi te uiţi, prima condiţie a succesului unei astfel de politici e să găseşti o falie în societate. E find the crack, am spus de mai multe ori pe Facebook cei şapte paşi ai măsurilor active. Uită-te, identifică o falie în societate.

Societatea românească nu a prezentat până în noiembrie anul trecut o falie atât de evidentă, atât de vizibilă, atât de mare şi de periculoasă cum e asta pe care o vedem acum. Eu am cel puţin 3, 4, 5 articole, în 2018, 2019, exact pe tema asta. Adică, momentul ăsta eu l-am intuit, şi e adevărat că n-am văzut momentul exact. Dar tendinţa era clară. Am un articol se numeşte "Lupta dacilor cu România Occidentală". Deci, cele două tabere erau conturate la nivelul 2016-2017. Erau mici semne pe aici şi pe acolo, o televiziune care făcea nu ştiu ce, un individ care spunea iarăşi un lucru apropo de fascism, legionari, ceauşism.

Ştiţi care e toată problema? Şi asta n-am văzut niciodată, pentru că noi n-am vrut să studiem comunismul ca să înţelegem postcomunismul. Pentru că unii au trăit bine din postcomunism, şi atunci au protejat postcomunismul cât au putut, pentru că asta i-a avantajat.

Omul nou în România este un experiment, într-o foarte mare măsură, reuşit. Construit în anii '80, prin recuperarea teoriei legionarilor şi a altor considerente ideologice, omul nou a înflorit, a devenit matur şi şi-a pus în practică opera asta nocivă în anii '90, într-o foarte mare măsură, şi parţial la jumătatea lui 2000.

Universităţile private, fabricile de diplome, dacă vă uitaţi, sunt înfiinţate de oameni noi. Oameni care sunt educaţi, crescuţi, maturizaţi în anii '80 şi care înfloresc în anii '90, în special. Deci toate fenomenele astea, pentru că era o miză pentru unii, şi până în ziua de azi sunt o miză, n-au fost niciodată studiate, analizate.

Am pus azi de dimineaţă pe Facebook coperta cărţii lui Tom Gallagher, "Furtul unei naţiuni", un intelectual britanic de foarte bună calitate, care ne-a avertizat încă de prin '97, '98, pe aici pe undeva, asupra unor chestii care după aceea s-au întâmplat, cum au furat ăştia, uitaţi-vă apropo de ce povestea şi ministrul Miruţă anterior, cum o mână de şmecheri au furat o parte din România în folos propriu şi în continuare au muls numai pentru ei, noi fiind ca să zic aşa, prizonieri în propria noastră ţară.

Deci povestea asta cu falia este rezultatul nostru.

Şi vă spun o chestie, din păcate, România aşa a evoluat istoric. România niciodată n-a... poate începând o lună, '90 după Revoluţie, acolo am fost o Românie unită, din 2 decembrie când a căzut Ceauşescu şi cam 3 săptămâni am fost o Românie unită, după care România iarăşi s-a rupt în bucăţi. România la 1848, la 1859, când vreţi dumneavoastră, la 1918, a fost ditamai cearta în elita intelectuală transilvăneană, ce facem cu Transilvania? O facem Republica Independentă, separat de România, sau o unim.

Deci noi niciodată n-am fost pe aceeaşi lungime de undă toţi în acelaşi timp, de-aia luptăm unii împotriva altora şi am luptat de mai multe ori. Deci ăsta, până la urmă, e un fenomen natural şi n-ar trebui să ne sperie. Ce ne trebuie nouă? Şi aici e discuţia.

Cifrele pe mine nu mă speria atât de tare, iar nostalgia se vede. Eu intram la clasă în fiecare an, că am studenţi. Am predat 10 ani la Universitatea Bucureşti. Măcar o dată la doi ani dădeam de 1-2 studenţi nostalgici. Întrebam: "De ce eşti nostalgic după epocă?" "Păi îmi spunea tata că toţi aveau locuri de muncă. Îmi spunea mama că erau casele ieftine şi puteai să-ţi iei casă uşor".

Adică problemele pe care ei le au astăzi le reflectă prin prisma punctual a unor chestii bune date din trecut, în special prin familie.