Negocierile nucleare cu Iranul se prelungesc până în iunie 2015

Termenul limită pentru un acord nuclear cu Iranul a fost extins până la sfârşitului lui iunie 2015, după ce discuţiile din Viena au eşuat să ajungă la un acord cuprinzător.

Este vorba de fapt de un acord interimar, semnat la Geneva la 24 noiembrie 2013 între Iran şi Grupul '5 1' (SUA, China, Rusia, Franţa, Marea Britanie şi Germania), care expiră luni şi care va fi prelungit timp de şapte luni, au explicat sursele menţionate.

Secretarul britanic de externe Philip Hammond a declarat că s-a făcut un progres bun dar că “nu este posibilă încheierea unui acord pe baza termenului limită iniţial.”

Grupul 5 1 doreşte că Iranul să îşi suspende programul nuclear în schimbul ridicării sancţiunilor impuse de Vest.

Totodată, şeful diplomaţiei britanice a precizat că Iranul va beneficia de o dezgheţare a activelor sale în valoare de până la 700 de milioane de dolari pe lună pe timpul negocierilor.

Diplomaţii se aşteaptă să ajungă la un acord politic până în 1 martie 2015, iar detaliile tehnice complete ale acordului să fie confirmate până în 1 iulie.

Hammond a mai declarat că eşecul încheierii unui acord este dezamăgitor, adăugând că este conştient că cei care s-au opus acordului au fost vocali atât în Iran cât şi în SUA, motiv pentru care discuţiile vor continua şi în decembrie.

În timpul negocierilor au fost abordate trei puncte sensibile: – dorinţa statelor vestice de a reduce capacitatea Iranului de îmbogăţire a uraniului pentru a împiedica Republica Islamică să obţină material pentru arme nucleare; – Iranul doreşte ridicarea imediată a sancţiunilor dar statele vestice doresc să amâne ridicarea lor pentru a se asigura că Teheranul îşi respectă promisiunile; – Iranul a eşuat să explice testele explozive sau alte activităţi care ar putea fi legate de un posibil program de arme nuclear şi a refuzat accesul inspectorilor nucleari internaţionali în complexul militar Parchin.

Uraniul puternic îmbogăţit poate fi folosit pentru crearea unei bombe nucleare, pe când la centralele energetice este folosit numai uraniu slab îmbogăţit.

Conform tratatelor internaţionale, fiecare ţară are dreptul de a-şi dezvolta energie nucleară iar Teheranul spune că nu urmăreşte construirea de arme nucleare ci doar să obţină energie atomică, în scopuri medicale şi paşnice, lucru neconfirmat încă de Agenţia Internaţională pentru Energie Atomică.

Consiliul de Securitate al ONU a adoptat şase rezoluţii începând cu 2006, cerând Iranului să nu mai îmbogăţească uraniul şi aplicând sancţiuni pentru a forţa Teheranul să se conformeze.

Începând cu 2012, SUA şi UE au impus sancţiuni suplimentare asupra băncilor iraniene şi asupra exporturilor de petrol iranian, lovind puternic economia ţării şi veniturile sale din petrol.

Atât Arabia Saudită cât şi Israelul se opun achiziţionării de arme nucleare de către Iran. Prinţul saudit Saud al-Faisal a vizitat Viena în weekend pentru discuţii cu secretarul de stat american John Kerry, deşi ţara să nu este implicată oficial în discuţii.

Premierul israelian Benjamin Netanyahu, a cărui ţară nu a exclus bombardarea centrelor nucleare iraniene, a spus pentru BBC că “lipsa unui acord este mai bună decât un acord slab.”