NASA urmăreşte un fenomen vast în câmpul magnetic al Pământului. Ce este Anomalia Atlanticului de Sud

NASA a monitorizat o anomalie ciudată în câmpul magnetic al Pământului: o regiune uriaşă de intensitate magnetică mai scăzută pe cerul de deasupra planetei, care se întinde între America de Sud şi sud-vestul Africii, relatează Science Alert.

Acest fenomen vast şi în continuă dezvoltare, numit Anomalia Atlanticului de Sud, i-a intrigat şi îngrijorat pe oamenii de ştiinţă de ani de zile, poate mai mult decât pe cercetătorii NASA.

Sateliţii şi navele spaţiale ale agenţiei spaţiale sunt deosebit de vulnerabile la slăbirea intensităţii câmpului magnetic din cadrul anomaliei şi la expunerea rezultată la particulele încărcate de la Soare.

Anomalia Atlanticului de Sud (SAA) - comparată de NASA cu o „adâncitură” în câmpul magnetic al Pământului sau cu un fel de „groapă în spaţiu” - nu afectează în general viaţa pe Pământ, dar nu acelaşi lucru se poate spune despre navele spaţiale orbitale (inclusiv Staţia Spaţială Internaţională), care trec direct prin anomalie în timp ce se învârt în jurul planetei la altitudini joase pe orbita terestră.

În timpul acestor întâlniri, intensitatea redusă a câmpului magnetic din interiorul anomaliei înseamnă că sistemele tehnologice de la bordul sateliţilor se pot scurtcircuita şi funcţiona defectuos dacă sunt lovite de protoni de înaltă energie proveniţi de la Soare.

Aceste lovituri aleatorii pot produce, de obicei, doar defecţiuni de nivel scăzut, dar prezintă riscul de a provoca pierderi semnificative de date sau chiar deteriorarea permanentă a componentelor cheie - ameninţări care obligă operatorii de sateliţi să oprească în mod regulat sistemele navelor spaţiale înainte ca acestea să intre în zona anomaliei.

Reducerea acestor pericole în spaţiu este unul dintre motivele pentru care NASA urmăreşte SAA; un altul este că misterul anomaliei reprezintă o mare oportunitate de a investiga un fenomen complex şi dificil de înţeles, iar resursele şi grupurile de cercetare extinse ale NASA sunt deosebit de bine echipate pentru a studia acest fenomen.

„Câmpul magnetic este, de fapt, o suprapunere de câmpuri din mai multe surse de curent”, a explicat în 2020 geofizicianul Terry Sabaka de la Centrul Goddard de zboruri spaţiale al NASA din Greenbelt, Maryland.

Sursa principală este considerată a fi un ocean învolburat de fier topit din interiorul nucleului exterior al Pământului, la mii de kilometri sub pământ. Mişcarea acestei mase generează curenţi electrici care creează câmpul magnetic al Pământului, dar nu neapărat în mod uniform, se pare.

Se crede că un uriaş rezervor de rocă densă, numit Provincia Africană cu Viteză de Forfecare Scăzută (African Large Low Shear Velocity Province), situat la aproximativ 2.900 de kilometri sub continentul african, perturbă generarea câmpului magnetic, provocând efectul dramatic de slăbire – efect amplificat de înclinarea axei magnetice a planetei.

„SAA observată poate fi, de asemenea, interpretată ca o consecinţă a slăbirii dominaţiei câmpului dipolar în regiune. Mai precis, un câmp localizat cu polaritate inversată creşte puternic în regiunea SAA, făcând astfel ca intensitatea câmpului să fie foarte slabă, mai slabă decât cea a regiunilor din jur”, a declarat Weijia Kuang, geofizician şi matematician NASA Goddard în 2020.

Deşi există încă multe lucruri pe care oamenii de ştiinţă nu le înţeleg pe deplin despre anomalie şi implicaţiile sale, noi informaţii aruncă lumină asupra acestui fenomen ciudat.

De exemplu, un studiu condus de heliofizicianul NASA Ashley Greeley în 2016 a arătat că SAA se deplasează încet în derivă, ceea ce a fost confirmat de urmărirea ulterioară de către CubeSats în cercetarea publicată în 2021.

Cu toate acestea, nu doar că se deplasează. Chiar mai remarcabil, fenomenul pare să fie în curs de divizare, cercetătorii descoperind în 2020 că SAA pare să se împartă în două celule distincte, fiecare reprezentând un centru separat de intensitate magnetică minimă în cadrul anomaliei mai mari.

Ce înseamnă acest lucru pentru viitorul SAA rămâne necunoscut, dar, în orice caz, există dovezi care sugerează că anomalia nu este o apariţie nouă.

Un studiu publicat în iulie 2020 a sugerat că fenomenul nu este o ciudăţenie recentă, ci un eveniment magnetic recurent care ar fi putut afecta Pământul încă de acum 11 milioane de ani.

Dacă este aşa, acest lucru ar putea indica faptul că Anomalia Atlanticului de Sud nu este un declanşator sau un precursor al răsturnării câmpului magnetic al întregii planete, lucru care se întâmplă cu adevărat, chiar dacă nu timp de sute de mii de ani la un moment dat.

Un studiu mai recent, publicat în acest an, a constatat că SAA are, de asemenea, un impact asupra aurorelor observate pe Pământ.

Evident, rămân mari întrebări, dar cu atâtea întâmplări legate de această mare ciudăţenie magnetică, este bine de ştiut că cea mai puternică agenţie spaţială din lume o urmăreşte la fel de îndeaproape.

„Chiar dacă SAA se mişcă lent, trece prin unele schimbări de morfologie, aşa că este, de asemenea, important să continuăm să o observăm prin misiuni continue. Pentru că asta ne ajută să facem modele şi predicţii”, a declarat Sabaka.