'Mutter' Angela Merkel

În 1990, Angela Merkel (născută la Hamburg în 1954) era o tânără de 30 de ani, cu părul scurt şi ciufulit, care se îmbrăca în haine largi. Apărea frecvent alături de ziarişti şi camerele de filmat pentru că fusese numită purtătoare de cuvânt a primului guvern democratic al RDG. A ţinut mereu să spună că vine din Est pentru a sublinia valorile pe care le presupun libertatea de expresie, de mişcare şi de religie, de care nu se puteau bucura est-germanii până la căderea Zidului Berlinului, notează luni ziarul La Verdad, într-un articol publicat dupa alegerile legislative din Germania câştigate de blocul conservator (CDU-CSU) al actualului cancelar.

S-a căsătorit de foarte tânără cu Ulrich Merkel, de la care mai păstrează numele. Mariajul lor a durat patru ani, după care s-a căsătorit cu actualul ei soţ, Joachim Sauer. Nu are copii, dar cu toate acestea, în Germania, unde 70% din populaţie s-a declarat mulţumită de activitatea sa în fruntea guvernului, i se spune drăgăstos Mutter - mama - în contrast cu slaba apreciere de care se bucură în ţările din sudul Europei, precum Grecia, unde este reprezentată cu mustaţă şi în uniformă SS. Ea a declarat în acest sens că 'se bucură că oamenii se pot exprima liber, fără să fie trimişi la închisoare'.

Helmut Kohl, care a intrat în istorie drept cancelarul reunificării, a avut-o aproape de la începutul procesului până în decembrie. După primele alegeri comune în cele două Germanii, 'fata lui Kohl' a fost aleasă deputat şi a fost numită apoi în fruntea Ministerului Tineretului, pentru a satisface reprezentarea feminină şi a germanilor din Est.

Merkel a ştiut să profite de oportunităţi datorită părintelui său politic şi a continuat să escaladeze poziţiile. Următorul său pas a fost Ministerul Mediului, unde a rămas până în 1998, în anul căderii lui Kohl ca urmare a scandalului de finanţare ilegală a partidului Uniunii Creştin Democrate (CDU). Odată cu el a căzut şi Wolfgang Schäuble, actualul ministru de finanţe al lui Merkel, care ar fi trebuit să-i succeadă lui Kohl în postul de cancelar.

Merkel s-a implicat într-o activitate complexă, pentru care a dat dovadă de un leadership deosebit, de care majoritatea conducerii partidului, formată din bărbaţi, nu o credeau în stare. Acest factor a ajutat-o să-şi îndeplinească obiectivele. Schäuble, care fusese desemnat preşedinte al partidului după plecarea lui Kohl, a numit-o secretar general. De pe această poziţie şi-a pus la cale strategia, care avea să o propulseze la vârf şi de unde nu a mai fost posibil să fie dată la o parte. Ea a ştiut, mai ales, să manevreze în interiorul unui partid zguduit de plecarea unui lider ce părea veşnic.

Merkel a publicat un articol istoric în Frankfurter Allgemeine, în care pleda pentru necesitatea de a se desprinde de Helmut Kohl, o idee pe care a susţinut-o şi în reuniunile pentru depăşirea crizei interne a partidului, unde a făcut manevrele necesare pentru a-i lua locul fostului său mentor politic, în fruntea CDU. De atunci Merkel nu a făcut nicio mişcare greşită, a renunţat la paşii aventuroşi, iar în 2005 a fost aleasă cancelar.

'A folosi timpul necesar pentru o analiză şi a găsi soluţia cea mai adecvată este o caracteristică a studenţilor la matematică', a spus Hans-Ulrich Beeskow, fostul profesor al Angelei Dorotea Kasner, care a studiat matematicile în Gemania de Est. Beeskow este sigur că aceasta este metoda de lucru a cancelarului, care s-a dovedit pragmatică înainte de toate. În acei ani de opoziţie, Merkel a sprijinit în 2003 intervenţia lui George W. Bush în Irak, plasându-se în tabăra opusă coaliţiei social-democrate şi verzilor, care conducea ţara. În martie 2011, ca urmare a catastrofei de la Fukushima, a marcat o cotitură totală în politica sa nucleară, anunţând închiderea progresivă a centralelor până în 2022. O decizie care arată că profesorul Beeskow avea dreptate: fosta lui studentă a analizat situaţia şi a găsit soluţia cea mai potrivită pentru a se menţine la putere, încă patru ani de-acum încolo.