Misterul autorilor manuscriselor de la Marea Moartă pare a fi descifrat

Rămăşiţele găsite în apropierea locului în care au fost descoperite manuscrisele sugerează că aceste corpuri făceau parte dintr-o fraternitate evreiască celibată cunoscută sub numele de esenieni.

Manuscrisele de la Marea Moartă au fascinat cercetători şi istorici, după ce străvechile texte au fost găsite în urmă cu 70 de ani, împrăştiate într-o serie de peşteri din Cisiordania.

Estimându-se că au fost scrise între anii 200 î.H. şi 100 d.Hr., manuscrisele conţin unele dintre cele mai vechi înscrisuri în ebraică şi aramaică pe piei tăbăcite şi papirusuri.

În ciuda faptului că experţii citează textele ca fiind printre cele mai mari descoperiri arheologice ale secolului al XX-lea, originile şi autorii lor au rămas un mister de zeci de ani.

Încă de la descoperirea lor, s-au emis o serie de ipoteze cu privire la cine a creat sau a supervizat textele, inclusiv soldaţi, meseriaşi, oameni din epoca fierului sau beduini.

Recent, o analiză a rămăşiţelor găsite în cele 33 de morminte nou descoperite ar putea ajuta experţii să înţeleagă istoria misterioasă a textelor.

Analizele scheletelor sprijină o teorie anterioară potrivit căreia manuscrisele au fost scrise sau păstrate de membrii unei secte religioase a frăţietăţii, numită secta Eseniană, care a existat între secolele II-I î.Hr. în Palestina.

La fel ca şi manuscrisele, mormintele s-au găsit în Qumran, o regiune arheologică din Cisiordania, de-a lungul ţărmului nord-vestic al Mării Moarte.

Antropologii de la Autoritatea Antichităţilor din Israel au datat scheletele, dezvăluind că acestea au o vechime de aproximativ 2.200 de ani, existând aproximativ din aceeaşi perioadă cu manuscrisele.

Dar nu doar vârsta scheletelor a făcut legătura dintre acestea şi textele antice.

Doar 3 dintre cele 33 de schelete nu au fost identificate ca fiind de sex masculin, pe baza unor factori precum dimensiunea corporală şi forma pelviană.

Rămăşiţele celorlalte 3 cadavre ar fi putut să fie tot de sex masculin, dar nu există suficiente dovezi pentru a fi evaluate cu certitudine.

Dintre cele 30 de schelete identificate ca aparţinând bărbaţilor, fiecare avea vârsta cuprinsă între 20 şi 50 de ani - uneori poate chiar mai în vârstă - atunci când au murit.

Aceste paralele sugerează că aceştia au fost odată membri ai misterioasei secte Eseniene, potrivit cercetătorilor.

"Nu ştiu dacă aceştia au fost cei care au produs manuscrisele de la Marea Moartă din regiunea Qumran", a declarat cercetătorul Yossi Nagar pentru Science News.

"Dar comasarea bărbaţilor adulţi de diferite vârste îngropaţi la Qumran este similară cu ceea ce s-a întâmplat la cimitirele mănăstirilor bizantine".

Având în vedere lipsa semnelor de răni de pe oase, este puţin probabil ca bărbaţii să fi fost soldaţi, au notat cercetătorii.

Dr. Nagar a prezentat concluziile săptămâna trecută în cadrul reuniunii anuale a Şcolilor Americane de Cercetare Orientală.

Deoarece nu pare ca din grup să fi făcut parte vreo femeie, a fost probabil o „comunitate de oameni ideologic celibaţi... a cărei proporţie a vârstei morţii copiilor şi adulţilor se potriveşte societăţilor monastice comune din deşert din perioadele ulterioare“, au reiterat cercetătorii, conduşi de Dr. Nagar.

Anumite descoperiri de pe sit-urile din jurul Qumran au sugerat că acesta a fost fondat cu peste 2.700 de ani în urmă.

Populaţia din Qumran a abandonat zona după ce războiul a distrus regiunea, revenind pentru a o reocupa timp de 200 de ani, până în jurul anului 68 d.Hr.

O teorie timpurie despre crearea manuscriselor de la Marea Moartă susţinea că membrii unei secte evreieşti antice, celibate, esenienii, trăiau în Qumran.

Teoria susţine că grupul a scris manuscrisele de la Marea Moartă sau a fost păstrătorul documentelor juridice, filosofice şi religioase.

În ultimii 30 de ani au fost prezentate multe alte teorii, inclusiv aceea potrivit căreia manuscrisele au fost scrise de păstorii beduini, meşteşugari şi soldaţi romani.