Miliband rămâne ambiguu pe tema organizării unui referendum privind rămânerea Marii Britanii în UE

Liderul Partidului Laburist britanic, Ed Miliband, a reuşit să găsească soluţia la dilema europeană pe care o are de mai multe luni: s-a angajat să organizeze în viitoarea legislatură un referendum privind rămânerea sau nu a Marii Britanii în Uniunea Europeană doar în cazul 'improbabil' în care un acord ar obliga Londra să cedeze mai multă suveranitate Bruxellesului, notează joi ziarul El Pais.

Anunţul, anticipat de Miliband într-un articol din ziarul Financial Times şi confirmat apoi într-un discurs, are un mare impact politic. În primul rând pentru că duce cu un pas mai departe poziţia laburiştilor cu privire la referendum. Până acum ei se limitau să se angajeze că britanicii vor ratifica sau nu cedarea de mai multă suveranitate Bruxellesului; acum consultarea nu ar mai fi doar asupra unei cedări concrete de putere, ci cu privire la permanenţa Marii Britanii în UE.

Oricât de 'improbabilă', cum spune chiar Miliband, ar fi această posibilitate, este totuşi un pas în acord cu agenda marcată de eurosceptici, care în câţiva ani au trecut de la a cere un rol mai mic al Marii Britanii în UE să pretindă o consultare populară pe tema ieşirii din Uniune. Există şi un aspect mai semnificativ pe termen scurt: el marchează terenul de joc european pentru viitoarele alegeri generale din 2015. Spre deosebire de conservatorii lui David Cameron, Miliband a decis să-şi asume riscul să meargă la aceste alegeri fără promisiunea, voită sau nu şi indiferent de situaţie, de a organiza unui referendum privind Europa.

El îşi asumă însă un risc calculat: l-ar putea costa unele voturi şi, cine ştie, poate chiar victoria în aceste alegeri, dar îl lasă cu mâinile libere dacă reuşeşte să ajungă în Downing Street. După mai multe luni de ezitare, laburiştii au ajuns la concluzia că venirea la putere, cu obligaţia de a convoca un referendum european, le va ipoteca primii ani la Downing Street. Un referendum ar putea chiar forţa demisia viitorului premier dacă britanicii ar sfârşi prin a vota ieşirea ţării din UE.

Este un teren politic foarte alunecos, iar poziţia laburiştilor se potriveşte cu cea menţinută de ceva timp de liberal-democraţi, care nu este exclus să decidă din nou soarta viitorului premier şi a guvernului după alegerile din 2015. Intrarea conservatorilor în opoziţie ar însemna şi o trecere în planul al doilea, cu zgomotul de rigoare, a referendumului european. Anunţul a fost bine primit de organizaţiile patronale: Sir Mike Rake, preşedintele CBI (Confederaţia Industriilor Britanice), a salutat declaraţia, deoarece 'clarifică panorama', iar 'incertitudinea nu este de ajutor când vrei să asiguri investiţii pe termen lung'.

Miliband şi-a explicat decizia cu argumentul că prioritatea lui dacă va câştiga alegerile nu va fi o dezbatere privind permanenţa în UE, ci 'să se concentreze pe înfruntarea crizei costului vieţii prin crearea de locuri de muncă şi prosperitate'. El şi-a fixat şi o agendă reformistă clară legată de UE, inclusiv impunerea unor controale tranzitorii pentru lucrătorii din UE şi restricţionarea accesului lor la serviciile sociale, în linie cu poziţiile susţinute de eurosceptici.