Mai bine boicot-ist decât comunist? (partea a II a)

Nu sunt secrete pentru nimeni originea socialistă a formaţiunii USL (PSD+PNL) şi apartenenţa declarată (niciodată infirmată) a liderului spiritual al PSD la Partidul Comunist (căruia Ceauşescu „i-a întinat idealurile”). Nu e secret pentru nimeni poziţia de mentor a lui Ion Iliescu faţă de mai tânărul lider al PSD şi prim-ministrul nostru. Mai sunt astfel neobişnuite o întreagă serie de simpatii, ba faţă de Putin, ba din partea lui Voronin, ba pentru Che Guevara- criminalul comunist „însetat de sânge” (cum singur declara) cu aură de erou rebel?

Poziţia Europei, oripilată în faţa tropăiturilor de la Bucureşti, o ştim. Pus la colţ, USL–ul sare în capul opoziţiei, pozând în marii neînţeleşi ai Europei. Încovoiat sub cele 11 porunci ale Raportului MCV, guvernul înăspreşte răzbunarea faţă de preşedintele suspendat, creând o ceaţă totală în legătură cu organizarea referendumului, ceea ce-l face pe William Hague, ministrul britanic de Externe, să dea o fugă pe aeroportul Băneasa spre a-i aminti premierului român de promisiunile făcute la Bruxelles.

Tot „îngrozit” s-a declarat şi preşedintele grupului Partidului Popular European din Parlamentul European, Joseph Daul, care consideră că plângerile penale depuse de USL împotriva a 14 persoane, lideri ai PDL, şi a preşedintelui suspendat Traian Băsescu, arată faptul că în România „libertatea de exprimare este din nou ameninţată". Invocând şi el obiceiuri comuniste de comportament, el aminteşte că „inventarea duşmanilor naţiunii" era o practică a Partidului Comunist.

Europa îşi transmite semnalele ei de îngrijorare pe toate canalele, sperând ca mesajul ei unanim „SOS democraţia în pericol în România” să dea o dimensiune asupra pericolului.

Românii au şansa să iasă din transa indusă de atâţia ani de „trustul de presă independent” al lui Dan Voiculescu şi să vadă cum au fost păcăliţi. Europa nu poate fi bănuită ca fiind nici băsistă nici pedelistă. Lecţia pe care o învăţăm acum, după 22 de ani de comunism vopsit este că cine atacă justiţia şi statul de drept ne atacă de fapt pe noi. Noi devenim cei vulnerabili în faţa unei forţe oarbe care se foloseşte de orice pentru propria-i putere.

În faţa întrebărilor Europei executivul de la Bucureşti răspunde prin atacuri meschine (gen FSN anii 90 cu „noi nu ne vindem ţara”, „PNŢCD împarte droguri şi dolari”). Insolenţa atacurilor „nu suntem colonie a Europei”, „Barroso este un politruc”, e un fenomen nemaiîntâlnit. Cine şi-ar permite asemenea ieşiri dacă nu are o acoperire în altă parte? Voronin nu s-a putut abţine să-şi facă publică simpatia pentru cei doi de la Bucureşti. Poate un cuvânt de felicitare din partea Moscovei ar pune lucrurile în context?

Dar este asta ce ne dorim? O nouă axă Bucureşti-Moscova-Beijing în condiţiile în care în cele două ţări există chemări în instanţe internaţionale pentru procese de încălcări grave ale drepturilor omului? Noi am fost acolo - pe timpul lui Gheorgiu Dej, a lui Ceauşescu şi n-am ieşit de acolo nici pe vremea lui Iliescu. Vrem oare să mergem înapoi, tocmai când justiţia a început să facă diferenţa, iar Europa ne luase în calcul pentru Schengen?

Vrem oare să fim, a câta oară, o masă de manevră cumpărată cu pomeni şi promisiuni? Să validăm ego-urile celor care, ca şi Voiculescu, gândesc „Nu avem toată Puterea, până nu luăm şi Justiţia”?

Traian Băsescu a greşit mult, de aceea şi-a pierdut din electorat, şi-a pierdut partidul, a pierdut din încredere. Ceea ce i se întâmplă acum e o lecţie pe care istoria i-o serveşte inevitabil. Prin felul temperat de a fi, pare că el îşi da seama de asta. Dar indiferent dacă a înţeles sau nu, indiferent dacă va fi sau nu un preşedinte mai bun datorită acestor noi înţelegeri, miza referendumului nu mai este el.

Un NU împotriva demiterii sale, devine, în tot contextul de acum, un NU împotriva abuzului asupra Justiţiei, a democraţiei, a libertăţii de gândire. Un NU împotriva fantomei comunismului, a minciunii agresive, a teatrului ieftin şi pervers.

Cu toţii ne dorim un preşedinte mai bun, ne dorim o altă clasă politică. O cu totul altă clasă politică în care numele sonore ale celor de acum (din toate partidele) să fie legendă. Însă vom putea avea libertatea de a ne alege alţi oameni dacă intrăm în cursa întinsă de cei de acum? Ei n-au fost capabili să vină democratic la guvernare (nu prin traseişti plătiţi), n-au putut aduce în faţa Curţii Constituţionale nişte capete de acuzare valide unei demiteri, n-au obţinut nimic prin merite, n-au construit nimic pozitiv, n-au arătat nici un interes pentru ţară, atunci de ce i-am asculta? De ce i-am crede că reprezintă o variantă mai bună decât ce avem acum? Pentru că ştiu să arate cu degetul?

Oricum, Codul de Bune Practici în Materie de Referendum, emis de Comisia Europeană pentru Democraţie prin Drept (Comisia de la Veneţia) arată, la art 7.a, că „nu se recomandă (e vorba de o recomandare) un cvorum (prag, procentaj minimal) de participare, întrucât îi asimilează pe cei care se abţin, cu partizanii votului negativ. Prin urmare, Comisia statuează faptul că persoanele care se abţin să participe la un referendum, sunt asimilate cu partizanii votului negativ. Cu alte cuvinte, dreptul la vot poate fi exercitat atât prin participarea cât şi prin neparticiparea la votare. Ca atare, susţinătorii preşedintelui au tot dreptul moral şi legal de a nu se prezenta la referendum, exprimându-şi astfel, implicit, votul negativ şi dezacordul faţă de solicitarea USL de a demite preşedintele ţării.

Şi atunci de ce „să boicotezi este nedemocratic”? Pentru că aşa zice Iliescu? De când îngrijorarea lui bruscă pentru democraţia din România? Nu pare să aibă sursă comună cu îngrijorarea liderilor UE.

Cred că cel mai tare ar trebui să ne îngrijorăm noi că după 22 de ani am ajuns într-un punct din care am plecat, cu acelaşi autor al mineriadelor şi al puciului de atunci vorbindu-ne despre democraţie.

Problema noastră e că n-am avut niciodată în cei 22 de ani tăria să ne desprindem de Iliescu, (aşa cum nu ne-am desprins niciodată de Ceauşescu, cu adevărat). De aceea ne aflăm astăzi într-un prezent ceţos. USL este de puţin timp la putere, dar a reuşit să dărâme multe lucruri construite cu efort şi să ne ocupe prea mult timp din viaţă. Ne putem imagina oare cum va arăta viitorul împreună cu ei?