Lituanienii din apropierea centralei nucleare de la Ignalina se tem pentru viaţa lor

Liniştea ce înconjoară azi Ignalina, o centrală nucleară din era sovietică, similară cu cea de la Cernobâl, ascunde un fapt tulburător: într-unul dintre cele două reactoare, există încă combustibil nuclear, la trei ani după ce centrala a fost închisă din motive de siguranţă, relatează Washington Times, care preia Associated Press.

Un dispozitiv de depozitare temporară a combustibilului uzat şi a deşeurilor radioactive este cu patru ani în urma calendarului stabilit, consumând bani într-un moment în care cele 27 de state membre ale Uniunii Europene se luptă cu o criză economică paralizantă.

Deşi statele membre ale UE nu au nevoie de permisiunea Uniunii pentru a construi centrale nucleare, ele trebuie să respecte normele sale de siguranţă. Din acest motiv, problemele cu care se confruntă azi Ignalina au provocat mânia UE, care a ameninţat cu tăierea finanţării pentru dezafectarea centralei nucleare.

Din acest motiv, există îngrijorări că Ignalina va rezista ani, eventual chiar decenii, mai mult decât se planificase.

Întârzierile survenite la Ignalina şi costurile masive implicate constituie un avertisment pentru UE, care şi-a propus să dezafecteze zeci de centrale nucleare în următoarele două decenii.

În naţiunile sărace din Europa de Est, unii se tem că reactoarele închise lăsate în uitare prezintă riscuri extraordinare.

Deşi un dezastru nuclear major este mult mai puţin probabil într-o centrală închisă decât într-una funcţională, există pericolul eliberării de materiale radioactive în aer sau sol, iar lucrătorii se confruntă cu expunerea la doze letale.

În octombrie 2010, conductele radioactive legate de reactorul 1 au plesnit în timpul curăţării, eliberând câteva sute de tone de nămol radioactiv. Deşi acesta nu a trecut de pereţii de beton din interiorul clădirii şi nu a fost nimeni rănit, accidentul a provocat panică, în special deoarece centrala a admis într-un comunicat că tehnologia de curăţare nu mai fusese testată înainte în industria nucleară.

De asemenea, centralele nucleare inactive ar putea reprezenta o tentaţie pentru terorişti sau pentru traficanţii de materiale nucleare. În plus, doar puţine reactoare din întreaga lume au fost complet dezafectate, ceea ce înseamnă că procesul este în mare măsură necunoscut.

Combustibilul nuclear uzat este de departe cea mai mare problemă a dezafectării centralei Ignalina, fiind extrem de radioactiv, pentru mii de ani de acum încolo.

Pe termen lung, Lituania speră să trimită combustibilul uzat în Rusia, unde a fost fabricat. Pentru moment însă, ţara nu are unde să depoziteze acest combustibil uzat, de vreme ce dispozitivul de stocare temporară, care ar fi trebuit sa fie gata atunci când centrala s-a închis în 2009, nu este încă finalizat.

Lucrările de dezafectare la centralele nucleare din Lituania, Slovacia şi Bulgaria au bătut pasul pe loc din cauza contractelor vagi, a aprobărilor lente, a litigiilor comerciale şi a schimbărilor de management, potrivit oficialilor implicaţi în proiecte.

Întrucât închiderea centralelor a fost o condiţie pentru aderarea acestor state la Uniune, UE plăteşte aproape toată factura. Suma este imensă, peste 2,6 miliarde de dolari până în prezent, dintre care peste jumătate se duc către Ignalina - centrala cu cele mai mari probleme.

Cele trei ţări au reevaluat costurile totale ale dezafectării la 6,8 miliarde dolari, faţă de o estimare iniţială de 5,1 miliarde de dolari - fără a include cea mai dificilă sarcină - dezafectarea miezurilor reactoarelor.

Sarcina ar urma să fie finalizată între 2025 şi 2035, însă ar putea dura şi costa mai mult.

Este un semn îngrijorător pentru planurile UE de a închide o treime din cele 143 de reactoare active din statele UE, până în 2025. Blocul are in prezent 77 de reactoare închise, în diferite stadii de dezafectare.