'Modern Monetary Theory' dezvoltată în SUA, câştigă adepţi şi în Europa

Poţi crede într-o teorie economică care susţine că cheltuielile publice nu sunt o datorie a cetăţenilor ci o bogăţie a lor? Că guvernele pot garanta ocuparea deplină a forţei de muncă? Şi că un stat, atât timp cât are puterea de a emite monedă, nu poate falimenta niciodată? Teoria în cauză se numeşte ''Modern Monetary Theory'' (MMT) şi a fost dezvoltată în SUA, câştigând adepţi şi în Italia unde este susţinută de jurnalistul Paul Barnard, relatează luni publicaţia L'Espresso.

Barnard a fost cel care a creat o mişcare de activişti şi a organizat trei conferinţe cu economiştii americani care au dezvoltat teoria. Luni, 26 noiembrie, lansează programul mişcării, mai întâi on-line, sub forma unui manifest cu un anunţ pe o pagină întreagă într-un cotidian. Aceasta pentru că, spune Barnard, italienii ar trebui să ştie că MMT şi nu politica reducerilor de cheltuieli publice a guvernului Monti este calea de a scoate ţara din recesiune.

''MMT este una dintre acele interpretări ciudate ale sistemului economic care ajung la modă atunci când există criză şi se visează la o soluţie facilă', afirmă Michele Boldrin, profesor la ''Washington University'' din Saint Louis, şi unul dintre cei şapte promotori ai mişcării ''Opriţi declinul''.

Barnard a ripostat: 'Vorbim de o teorie elaborată de reputaţi profesori universitari de la Universitatea din Missouri-Kansas, şi care are printre precursorii săi cercetători cum ar fi Abba Lerner şi Hyman Minsky. În loc de ridiculizarea MMT, economiştii care i se opun ar trebui să studieze funcţionarea monedei moderne'.

Pe ce bază se poate susţine că dacă statul face cheltuieli publice nu se îndatorează? Sau că este posibilă o Italie cu şomaj zero? 'Statul emite lichidităţi pentru a plăti, de exemplu, construirea unei autostrăzi. Entitatea privată care face lucrările încasează în contrapartidă bani de la stat. Deci, este adevărat că datoria statului este venitul cetăţeanului, bogăţia sa', spune Barnard. Dar în acest fel statul nu s-a îndatorat? Barnard infirmă: ''O ţară cu suveranitate monetară îşi poate onora întotdeauna datoriile prin emiterea de noi lichidităţi. De decenii, moneda nu mai este legată de un bun fizic, aşa cum era aurul, ci este o creaţie 'virtuală' a statului, care prin urmare nu poate intra niciodată în incapacitate de plată''.

Dar în acest fel se riscă o creştere a inflaţiei. 'În cazul în care cheltuielile publice se fac pentru investiţii productive, odată cu masa monetară cresc şi bunurile şi serviciile produse, de aceea nu există exces de monedă', spune Barnard, care precizează: ''Acest proces poate continua până la atingerea ocupării depline a forţei de muncă. Numai dacă se creează lichiditate şi atunci când este atinsă ocuparea deplină a forţei de muncă şi capacitatea productivă maximă, atunci inflaţia devine o problemă. Dar nu înainte'.

Prea frumos pentru a fi adevărat, în opinia lui Boldrin, care explică: ''Dacă statul emite lichidităţi în scopuri neproductive nu poate decât să creeze monedă în faţa a nimic, cu alte cuvinte inflaţie. Dacă, în schimb, finanţează o activitate productivă, atunci ajută cu siguranţă economia. Dar pentru a atinge acest scop nu era nevoie să se inventeze o teorie numită MMT. Era suficient să se ia una care există de secole şi care poartă numele de socialism'. Barnard neagă că este vorba de socialism, afirmând că înseamnă 'a face interesul public''. 'Este adevărat că statul direcţionează activitatea economică, dar aceasta este exercitată de privaţi, cărora le revin profiturile', spune el.

Divergenţele dintre MMT şi economiştii ''mainstream'' privind euro sunt ireconciliabile. În opinia lui Barnard, uniunea monetară sugrumă economia naţională. Nemaiavând o monedă proprie, statul nu poate face cheltuieli publice fără a cere resurse pieţelor. Prin urmare, ţara are puţini bani pentru a stimula economia şi trebuie să depună toate eforturile pentru a plăti dobânzile la împrumuturi. Problema este rezolvabilă, potrivit MMT, doar ieşind din zona euro şi revenind la moneda naţională. Boldrin ironizează însă: 'În acest fel, toţi italienii care deţin obligaţiuni de stat se vor trezi cu o valoare scăzută cu 20%, ceea ce este, grosso modo, devalorizarea prevăzută a noii lire faţă de euro''.

Barnard suisţine că va exista devalorizare, dar va privi tocmai euro. ''Dacă Italia iese din zona euro, uniunea monetară nu va mai avea viitor. Cei care deţin euro vor dori să-i vândă', prevede Barnard. 'În timp ce în Italia, pentru toate plăţile, inclusiv taxe, vor fi recunoscute doar lirele. Banca Italiei va trebui să intervină pentru a modera aprecierea noii lire', susţine el.

Chiar şi economiştii care susţin ieşirea din zona euro spun că, în acest caz, va exista o devalorizare moderată a noii monede în timp ce MMT spune că lira va fi de-a dreptul supraevaluată. Boldrin concluzionează că MMT este ''o carte de vise'.