Litigiile din Asia de Est continuă să crească

După ce steagul japonez a fost furat de pe maşina ambasadorului de la Beijing, disputa privind dreptului de proprietate asupra micilor insule din Marea Chinei de Est a atins noi culmi.

Nu e vorba doar de China. Disputa reaprinsă a Japoniei cu Coreea de Sud, la aproape şapte decenii după sfârşitul celui de-al doilea război mondial, sugerează că Japonia încă nu a recăpătat încrederea ţărilor pe care le-a invadat şi ocupat în trecut. De asemenea, disputele reprezintă o reflectare a declinului Japoniei, a apariţiei unor noi centre de putere şi a naţionalismului în creştere.

Rădăcinile acestor dispute teritoriale provin din secolul al XIX-lea, când Japonia a învins China în războiul din 1894-1895, război dus pentru a deţine supremaţia asupra Coreei. În tratatul ulterior, China a fost nevoită să pună capăt suzeranităţii sale asupra Coreei. Japonia a refuzat să recunoască independenţa Coreei, ocupând-o în 1905 şi anexând-o în 1910.

La începutul anului 1895, Cabinetul japonez a încorporat Senkaku – cinci insule nelocuite şi trei roci cu o suprafaţă totală de 7 kilometri pătraţi, cunoscute sub numele de Insulele Diaoyu în limba chineză – în teritoriul ţării.

Deşi sunt mici, ele sunt mult mai mari decât insulele care stau la baza litigiului dintre Japonia şi Coreea de Sud, numite Takeshima de Japonia şi Dokdo de Coreea de Sud.

Japonia controlează Insulele Senkaku, iar coreenii administrează Dokdo.

Vorba zicalei, posesia reprezintă nouă zecimi din lege. Japonia nu recunoaşte pretenţiile Chinei, insistând că nu există nicio dispută în legătură cu Senkaku. O poziţie similară este luată de Coreea în legătură cu Dokdo.

Disputele primesc o cotă disproporţionată de atenţie pentru o ţară care se luptă cu urmările unui cutremur şi unui dezastru nuclear, cu provocări demografice şi cu stagnare economică.

Implicarea SUA

Japonia s-a confruntat cu fenomenul de 'uşă turnantă' (fenomen prin care oamenii se rotesc constant înăuntrul şi în afara guvernului, afacerilor, grupurilor de experţi etc.) în cadrul guvernelor, în ultimii şase ani. Lee Myung-bak, preşedintele Coreei de Sud din 2008, a interacţionat cu cinci lideri japonezi. Hu Jintao, liderul de partid din China din anul 2003, a interacţionat cu şapte.

O astfel de succesiune rapidă înseamnă că niciun lider nu a deţinut funcţia suficient de mult pentru a fi influent în politica externă. Deci Japonia, în ciuda unei încercări din 2009 de a se integra şi mai mult în Asia, este la fel de dependentă de Statele Unite ale Americii ca şi până acum.

În mod inevitabil, Statele Unite ale Americii sunt implicate în problemele Japoniei. Shinsuke Sugiyama, un oficial japonez, a căutat şi a obţinut confirmarea în Washington, pe 22 august, că Insulele Senkaku sunt incluse în tratatul de securitate SUA-Japonia.

Asta înseamnă că Statele Unite vor ajuta la apărarea acestor insule, dacă sunt atacate de China. China se opune ferm oricărei aplicări a tratatului de securitate SUA-Japonia asupra Insulelor Diaoyu.

Statele Unite ale Americii nu vor să fie târâte într-un război cu China pentru o grămadă de pietre, dar, în acelaşi timp, ele trebuie văzute ca un aliat de încredere nu numai de Japonia, dar şi de Coreea de Sud, Filipine şi alte ţări. În timp ce la suprafaţă litigiile sunt în legătură cu câteva pietre nesemnificative, valoarea lor reală se află sub fundul mării, crezându-se ca ar deţine depozite mari de petrol şi gaze naturale.

De fapt, Japonia şi Statele Unite ale Americii efectuează în prezent un exerciţiu militar lung de o lună, care implică recapturarea insulelor controlate de trupe inamice. Ei insistă că exerciţiul nu vizează nicio ţară.

În disputa dintre Japonia şi Coreea de Sud, Washingtonul este prins la mijloc, pentru că doi din cei mai importanţi aliaţi ai săi din Asia sunt în conflict. Statele Unite ale Americii, obligate prin tratat să apere atât Japonia cât şi Coreea de Sud, a încercat să convingă Tokyo şi Seul să colaboreze mai strâns în materie de securitate, dar în luna iunie, Coreea de Sud s-a retras brusc dintr-un pact de împărtăşire de informaţii militare cu Japonia. În aceeaşi lună, cele trei naţiuni au efectuat exerciţii militare comune.

Certurile recente

Naţionalismul în creştere din toate cele trei ţări a agravat disputele teritoriale, deşi certurile recente au fost declanşate de factori diferiţi.

Pe 15 august, o barcă cu activişti politici din Hong Kong a eludat navele japoneze ale Pazei de Coastă. Şapte persoane au debarcat pe insula principală Diaoyu, fluturând steaguri chineze şi taiwaneze. Taiwanul, cunoscut în mod oficial sub numele de Republica Chineză, revendică şi el insulele.

Activiştii, evident dorind să instige Beijingul şi Taipeiul la o acţiune mult mai agresivă pentru a-şi susţine pretenţiile teritoriale, au refuzat să părăsească insula. Paza japoneză de Coastă i-a reţinut, declanşând un protest diplomatic din partea Chinei.

Detenţia extrem de mediatizată şi deportarea ulterioare a stârnit mânia Chinei. În pofida politicii Chinei de a evita confruntări cu Japonia, până pe 19 august, au avut loc proteste anti-Japonia în mai multe oraşe din China, iar Beijingul nu s-a oprit din a arăta Japoniei că este presat de public.

În timp ce activiştii care au debarcat pe insule au stimulat disputa cu China, chiar dacă printr-un sprijin tacit, în cazul Coreei de Sud a fost un exerciţiu ierarhic, preşedintele Lee Myung-bak decizând să viziteze Insulele Dokdo pe 10 august – o premieră pentru un lider coreean. Mandatul lui Lee se încheie în februarie, iar succesorul său va fi ales în cadrul alegerilor din decembrie.

Îndemn la căinţă

Cu cinci zile mai târziu, Seul a serbat Ziua Eliberării, care coincide cu predarea Japoniei în al doilea război mondial.

În discursul său cu ocazia Zilei Eliberării, Lee a cerut Japoniei să ia "măsuri responsabile" faţă de transformarea femeilor coreene în sclave sexuale în timpul războiului, pentru a servi soldaţii japonezi. Cu o zi înainte, el a cerut Împăratului Akihito să îşi ceară scuze faţă de victimele colonialismului japonez înainte de a vizita Coreea. Oficialii japonezi raportează că împăratul nu are intenţia de a vizita Coreea de Sud.

Prim-ministrul Yoshihiko Noda i-a trimis o scrisoare lui Lee, în care protesta la adresa vizitei sale pe insula Takeshima şi îi cerea liderului coreean să îşi ceară scuze de la împărat.

În ceea ce poate fi foarte bine o mişcare fără precedent, subliniind emoţiile şi postura politică a acestor dispute, guvernul sud-coreean a refuzat să accepte scrisoarea lui Noda, anunţând că va fi returnată. Atunci când un diplomat coreean a înapoiat scrisoarea, Ministerul japonez de Externe a refuzat să o primească. Scrisoarea a fost în cele din urmă înapoiată cu ajutorul serviciilor poştale.

Relaţiile Japoniei cu vecinii săi au o temă constantă: în ciuda mai multor runde de scuze oficiale din partea guvernului pentru comportamentul din trecut, politicieni, ale căror acţiuni ridică semne de întrebare cu privire la dacă Japoniei îi pare sau nu rău cu adevărat, continuă să apară.

Cu ocazia aniversării capitulării Japoniei, pe 15 august, doi membri ai Cabinetului Noda au vizitat altarul Yasukuni, consacrat celor 2,5 milioane de victime japoneze de război, inclusiv criminali de război de primă mână, în ciuda unei cerinţe din partea lui Noda ca niciun membru al cabinetului său să nu viziteze altarul. Administraţia Noda a etichetat gestul drept "vizite private."

În privinţa problemei sclavelor sexuale din timpul războiului, Japonia şi-a recunoscut responsabilitatea şi şi-a cerut scuze în 1993. Cu toate acestea, unii politicieni continuă să se întrebe dacă evenimentele au avut loc. Toru Hashimoto, primarul din Osaka şi un pretendent puternic pentru postul de prim-ministru în viitoarele alegeri, a cerut Coreei să prezinte dovezi.

La începutul acestei luni, Noda a fost de acord să dizolve Camera Inferioară şi să organizeze alegeri "anticipate", în schimbul sprijinului pentru o măsură fiscală. Japonia ar putea avea un alt prim-ministru în câteva luni.

Între timp, guvernul încearcă să organizeze şi să îmbunătăţească relaţiile cu vecinii. Japonia a anunţat că va înlocui ambasadorii săi din China, Coreea de Sud şi Statele Unite ale Americii, într-o încercare de a avea un control mai ferm asupra politicii sale externe.

Un guvern japonez coerent şi pe durată mai lungă este esenţial pentru soluţionarea luptei pentru resurse naturale şi a naţionalismului în creştere din China şi Coreea de Sud. Încercările de a utiliza aceste dispute teritoriale în scopuri politice nu este de bun augur pentru pacea şi stabilitatea regională.

Frank Ching este un jurnalist şi scriitor din Hong Kong, a cărui carte "Strămoşii: 900 de ani din viaţa unei familii din China" a fost recent republicată pe suport de hârtie. Copyright © 2012 Centrul Yale pentru Studiul Globalizării (Yaleglobal.yale.edu).