Liiceanu, către magistraţi: Ce facem când România e captivă, e capturată de grupuri de crimă organizată?

Prezent la dezbaterea publică organizată de GDS şi Revista 22 pe tema legilor Justiţiei puse pe repede-înainte în Parlament, filozoful Gabriel Liiceanu a intervenit după ce judecători, procurori, inclusiv şefa DNA, au expus viciile modificărilor care vizează legile Justiţiei, atrăgându-le atenţia antevorbitorilor săi că astfel de discuţii îşi au sensul atunci când porneşti de la premisa că ceea ce spui va trece rampa şi că celor de la putere chiar le pasă de ceea ce cred magistraţii, că vor să discute, ceea ce nu este cazul în prezent, România fiind prizoniera unor clanuri.

În acest context, magistraţii ar trebui să admită că şi-au atins limita, căci reţeaua aşezată peste România e enormă iar ei nu pot demantela aceasta cu resursele pe care le au în prezent.

"Am fost provocat ascultându-i pe predecesorii mei să vă spun că o dezbatere dusă în direcţia aceasta nu va duce la absolut nimic şi că acest mod de a dezbate aici între noi nu va trece rampa dincolo de noi nici măcar pentru cei care sunt din GDS sau ziarişti. Discuţia canalizată către detaliile tehnice ale domeniului nu va avea niciun efect de ameliorare a situaţiei. Aş porni din cu totul altă parte o dezbatere de genul acesta. Aş constata, în primul rând, că România în momentul de faţă, aşa cum a funcţionat 27 de ani, a atins limitele democraţiei, în sensul că a ajuns într-un punct în care a reuşit să creeze un impas din care noi nu mai ştim să ieşim. Adică am ajuns la situaţii de o gravitate extremă... care pun în pericol existenţa acestei ţări şi a acestui popor, cu legile democraţiei în mână.

Lucrul pe care aş vrea să îl discutăm cu dvs din punctul meu de vedere ar fi ce se întâmplă cu o societate dacă este privită din perspectiva instituţiilor magistraturii, a judecătoriilor, procurorilor, când se constată că în momentul de faţă România e captivă, e capturată de grupuri care au reuşit să se organizeze sub forma... cum numiţi dvs? - crimă organizată.

Dacă există dosare cu acest titlu şi ele vizează structurile extreme de conducere ale societăţii româneşti, atunci te întrebi cum poate legea să îşi privească eşecul văzând în ce măsură toată ţara stă sub mâna unor oameni care au organizat totul în România sub eticheta crimă organizată. Cum? Felul în care vorbiţi dvs, cu precauţie, întrebându-vă, nu stiu de ce se grăbesc (adoptarea modificărilor la legile Justiţiei - n.r.), presupune că avem în faţă parteneri de bună-credinţă. Eu nu cred că cineva din sală îşi imaginează că o discuţie de genul ăsta se poate face cu nişte oameni care nu au nicio urmă de bună-credinţă", a declarat Liiceanu, adresându-se magistraţilor din sală, printre care şefa DNA şi reprezentanţi ai Consiliului Superior al Magistraturii.

În opinia filozofului, România în clipa asta este pe mâna unor clanuri, a unor bande organizate care au folosit toată structura democraţiei întorcând-o împotriva poporului pe care îl guvernează.

“Ce faceţi în această situaţie, e întrebarea mea ca cetăţean? Dacă în punctul ăsta am ajuns, care este rostul dvs? Vă veţi lupta cu ei din perspectiva CSM dând avize negative la un program care îşi va urma drumul indiferent de avizele dvs?

Aşadar, de ce se grăbesc? Ştiţi cu toţii răspunsul. Deci, dacă îl ştiţi e de ce nu discutăm lucrurile pe faţă, spunând 'ne-am atins limitele, nu putem face mai mult', câtă vreme Liviu Dragnea e pus într-un dosar în care e declarat responsabil pentru păgubirea ţării ăsteia, a fiecăruia dintre noi, şi de alte furturi enorme legate de banii Europei, atunci ce discutăm? Nu se întâmplă nimic cu ei, nu ştim cât durează cercetarea lor, ce constatăm e că reţeaua aşezată peste România e enormă, nu cred că puteţi să o demantelaţi cu resursele pe care le aveţi, aşa cum sistemul de sănătate din România nu face faţă cu medicii pe care îi are şi ar trebui să aibă de 10 ori mai mulţi medici, la infracţionalitatea care s-a strâns în straturi din ce în ce mai dense de-a lungul a 27 de ani bănuiesc că ar trebui să avem de 10 ori mai mulţi judecători şi procurori. Aşadar, ce vorbim? (...)

De ce jucaţi rolul de a intra în discuţie cu bună-credinţă cu oameni care nu au nicio bună-credinţă, cu ministru al Justiţiei care face pe faţă rolul unui slujitor al intereselor acestei bande de crimă organizată, de ce discutăm la acest nivel? Nu vedeţi că de luni de zile toată ţara, toate televiziunile, toate ziarele discută detalii care nu duc la nimic? (...) Credeţi că ei chiar vor să stea de vorbă cu dvs pe propunerile pe care le-aţi făcut? Ştiţi foarte bine că vor să ajungă în altă parte, adică să-şi facă un corpus de legi care să-i apere după ce au furat şi nenorocit ţara.

Deci, întrebarea este ce facem când democraţia a ajuns un instrument în mâna infracţiunii, ce facem? Ăsta e lucrul care interesează lumea, ce facem? Cum de acceptaţi ca oamenii care intră în puşcării – şi puşcăriile să devină institute de cercetare – ca agramaţi şi infractori să facă lucrări ştiinţifice, cum acceptaţi aşa ceva, cum acceptaţi atâtea şi atâtea lucruri, inclusiv discuţia cu ei pe acest teren, da' ce, credeţi că vor să discute cu adevărat despre fiscalitate, vor cu adevărat discuţii publice, vor consfătuiri? Nu vor, ştiţi prea bine. Aveţi în faţă structuri infracţionale care funcţionează după legea infracţionalităţii. Ei trebuie să se acopere, să se salveze, asta e tot. (...) Dacă s-a ajuns să se spună: stau eu la închisoare în locul lui Dragnea, numai să plece! Doamnă, condamnaţi-l şi eu mă înscriu primul pe listă să preiau parte din condamnare. Vă spun sincer că mi-aş da parte din libertate să salvez ţara de astfel de monstruozităţi. (...) Discuţia trebuie să se facă între justiţia de bună-credinţă care sunteţi dvs, noi care suntem societatea civilă şi să ne întrebăm împreună ce e de făcut când nu se mai discută în limbajul tradiţional al democraţiei şi totul a devenit o farsă!”, a declarat Liiceanu.

Filozoful a ţinut să precizeze că reproşurile sale nu se îndreaptă spre magistraţi, rămaşi poate singurul sprijin al societăţii civile şi că ceea ce trăim este rezultatul absenteismului la vot.

"Aş fi foarte nefericit să se creadă că reproşurile mele se îndreaptă spre magistraţi, pentru ca ei sunt singurul nostru sprijin", a precizat Liiceanu.

Potrivit filozofului, fiecare popor care a intrat în spaţiul democraţiei îşi trăieşte democraţia pe care i-o oferă spaţiul lui istoric, iar noi, românii, nu putem sări peste umbra istoriei noastre.

"Niciun om cu bun-simţ nu poate să vă ceară (vouă, magistraţilor n.r.) să funcţionaţi altfel decât aţi funcţionat. Dacă se poate reproşa ceva, trăim democraţia celor ce n-au ieşit la vot. Singura soluţie este ca cei ce au făcut dezastrul ăsta stând trufaşi acasă să îl repare, să repare ce ne-au făcut, şi asta mână în mână cu cei care mai au ţinuta dvs", a adăugat Liiceanu.