Liderul birmanez pro-democraţie, Aung San Suu Kyi - „Mandela” a Asiei

De-a lungul vieţii lor nu au avut ocazia să se cunoască, dar cei doi împărtăşesc idealuri şi multe date concrete. La 12 iunie 1964, justiţia sud-africană l-a condamnat pe Nelson Mandela la închisoare pe viaţă. O săptămâna mai târziu, Aung San Suu Kyi împlinea 19 ani şi îşi făcea bagajul pentru a pleca la Oxford, să studieze Filozofie şi Ştiinţe Politice şi Economice. După 27 de ani, în 1990, Mandela îşi recâştiga libertatea şi îşi propunea să conducă ţara pe calea reconcilierii democratice. În acelaşi an, Suu Kyi câştiga majoritar alegerile legislative - al căror rezultat a fost anulat de Junta militară - dar în loc să guverneze, a fost privată de libertate, notează vineri ziarul La Vanguardia.

Au fost 15 ani de captivitate, la închisoare sau în arest domiciliar. Ca Nelson Mandela, San Suu Kyi a devenit un simbol internaţional al rezistenţei eroice şi paşnice a unei ţări; o imagine a represiunii. Iar dacă Mandela a fost la vremea lui singura speranţă pentru populaţia de culoare a Africii de Sud, Suu Kyi, la 66 de ani, reprezintă pentru locuitorii din Birmania singura speranţă ca cineva să pună capăt într-o zi represiunii militare a ţării. Cea mai bună descriere a acestei femei minione şi fragile este cea făcută de preşedintele comitetului de înmânare a premiului Nobel pentru Pace, Francis Sejested, cu care a fost recompensată Suu Kyi, pentru a fi 'un extraordinar exemplu de putere a celor care nu au putere'.

Prezenţa ei trezeşte un mare respect populaţiei şi o ură profundă Juntei militare. Mai ales preşedintelui, generalul Than Shwe. Nu întâmplător Suu Kyi este fiică a generalului Aung San, părintele independenţei birmaneze, asasinat la 19 iulie 1947 de radicali, când avea doar doi ani, iar ţara se afla în plină tranziţie spre independenţă. La 15 ani a plecat în India cu mama sa, Daw Khin Kyi, care fusese numită ambasadoare a Birmaniei în acea ţară. De acolo s-a dus la Oxford, unde a studiat filosofia şi l-a cunoscut pe soţul său, Michael Aris, cu care are doi copii, Alexander şi Kim. După ce a lucrat ca secretară la Naţiunile Unite şi ca profesoară în India, Suu Kyi a decis să se reîntoarcă în ţară, în 1988 pentru a îngriji de mama ei grav bolnavă, în ciuda ameninţărilor guvernului militar condus de dictatorul Ne Win.

La întoarcere a găsit o Birmanie diferită de cea pe care o lăsase cu aproape 30 de ani în urmă. Ţara se afla în plină agitaţie politică. În august acel an a izbucnit o revoltă numită 'Mişcarea 8888'. Mii de studenţi au ieşit în stradă, muncitori şi călugări pentru a cere reforme democratice. Regimul a reprimat-o cu o sângeroasă lovitură militară. 'Ca fiică a tatălui meu nu puteam rămâne indiferentă la ceea ce se întâmpla', a spus ea într-un discurs la Rangun, din 26 august 1988, când a creat o mişcare pentru drepturile omului şi democraţie. În iulie 1989, a fost plasată în arest domiciliar, iar un an mai târziu, Liga Naţională pentru Democraţie (LND), obţinea 82% din voturi la alegerile din mai 1990.

Eşecul la urne al partidelor lor i-a determinat pe militari să ignore voinţa poporului, să anuleze rezultatele şi să confirme condamnarea lui San Suu Kyi, căreia i-a fost refuzat contactul cu soţul britanic şi cei doi copii. Recunoscută ca deţinută de conştiinţă de Amnesty International, visul ei ca drama birmaneză să nu cadă în uitare a fost recompensat în 1991 cu premiul Nobel pentru Pace, care i-a făcut numele cunoscut în întreaga lume. În 1995, presiunea internaţională i-a forţat eliberarea, dar Junta Militară a plasat-o din nou în arest domiciliar un an mai târziu, constatând creşterea numărului celor care îi aşteptau mesajele de speranţă la sfârşit de săptămână.

Unul din capitolele cele mai dure ale captivităţii sale a fost când soţul ei, Michael, a murit de cancer în 1999, la Londra, aşteptând viza guvernului birmanez pentru a-şi lua adio de la soţia lui. De atunci Junta a încercat să-i frângă voinţa, eliberând-o sau închizând-o din nou. Dar San Suu Kyi pare de neclintit în ciuda fragilităţii sale. După eliberare, în noiembrie 2010, s-a conectat la reţelele sociale pentru a comunica cu tinerii. Şi la fel ca Mandela în Africa de Sud, după niciun un an Aung San Suu Kyi şi-a recuperat rolul politic în Birmania în ciuda forţării sale la tăcere. De-acum încolo ea va avea voce în Parlament, de unde această mare doamnă va inaugura o nouă eră birmaneză.