Liderii Khmerilor Roşii sunt judecaţi (în cele din urmă)

Cu un an în urmă, nimeni nu a prezis răscoalele din primăvară arabă care au răsturnat îndelungatele regimurile opresive din Egipt, Libia, Maroc, Yemen şi, probabil în curând, din Siria. Nici nu şi-a imaginat cineva frustrarea colectivă, neliniştea şi anxietatea care a dat protestelor Ocupaţi Wall Street (OWS) puterea necesară să aprindă întreaga Americă în această toamnă.

Schimbările sociale şi politice au fost semnul distinctiv al secolului XX. Ele s-au văzut în numeroase războaie sau au eliberat ţările emergente care ieşeau din sărăcia lumii a treia. Cât de multă istorie de dinainte de 1980, ştiu tinerii protestatari OWS, cu adevărat? Cu siguranţă nu destulă.

Liderii Khmerilor Roşii – cei care au mai rămas din cercul interior al lui Pol Pot şi au luat parte la experimentul comunist brutal şi eşuat – sunt în sfârşit judecaţi pentru genocid, tortura şi înrobirea fraţiilor lor din Cambodgia. Dar dacă începutul procesului pentru crime împotriva umanităţii sprijinit de ONU, adesea amânat, cu mari întârzieri, care acum durează acum de cinci ani, al rebelilor octogenari cambogieni reprezintă vreun semnal, acesta este că adevărul nu va ieşi la lumină, ci va fi batjocorit.

Cambodgia a pierdut peste 25% din populaţia sa de 7 milioane, mai multe sute de mii de oameni devenind infirmi din cauza minelor de teren lăsate după ce khmerii roşii au fost dispersaţi de vietnamezi peste graniţa tailandeza în 1979. Cu toate acestea, numai un membru al regimului khmerilor roşii a fost condamnat în legătură cu această suferinţă îngrozitoare: Duch, torţionarul-şef al închisorii notorii Toul Sleng.

Pentru cei care ţin socoteala: de la negocierile de pace ale ONU şi de la repatrierea poporului cambodgian la începutul anilor 1990, au trecut două decenii, cinci ani de moţiuni pre-proces, la un cost de 200 milioane de dolari, în creştere, cu zero lideri condamnaţi pentru plănuirea masacrului "câmpurilor ucigaşe". Iar Duch - criminalul responsabil pentru cele 15.000 de crime vicioase de la centrul de tortură S-21, a primit o pedeapsă de numai nouăsprezece ani de închisoare. Justiţia continuă să moară în Cambodgia.

Braţul defectuos al justiţiei

Până în prezent, Camerele Extraordinare ale instanţelor din Cambodgia, care s-au împotmolit în birocraţia Organizaţiei Naţiunilor Unite şi în dreptul internaţional şi cambodgian, şi Convenţiile de la Geneva. Au realizat prea puţine. Permiţându-le la trei din cei patru lideri ai khmerilor roşii să spună în apărarea lor că au comis acele atrocităţi pentru a "proteja poporul împotriva vietnamezilor", nu este doar o bătaie joc faţă de adevăr, dar li se permite, în acelaşi timp, să rescrie istoria.

Cum este posibil ca liderii seniori, care au comis crimele, execuţiile şi foametea, şi au distrus vieţile a peste 2 milioane de cetăţeni, în mai puţin de patru ani, să scape cu asemenea crime? Simplu, ţineţi un proces ONU în Cambodgia.

Câţiva supravieţuitori au fost judecaţi şi condamnaţi şi înainte. În primul rând, Ieng Sary a fost judecat de o instanţă vietnameză în 1979. Apoi, tot Sary şi câteva dintre cadre au fost judecaţi în Phnom Penh în 1994. Desigur, regele Cambodgiei le-a acordat o amnistie regală în 1998, într-o încercare de a lăsa în urmă trecutul.

Cei care sunt judecaţi astăzi sunt Nuon Chea, ideologul-şef şi mâna dreaptă a lui Pol Pot; Ieng Sary, vice-prim ministru şi cumnatul lui Pol Pot; şi Khieu Samphan, fostul şef de stat khmerilor roşii. Despre soţia lui Sary, Ieng Thirith, arestată în 2007, s-a considerat luna trecută că nu poate trece printr-un proces, din cauza bolii Alzheimer. Lovită de uitare!

În calitate de ministru pentru afaceri sociale al regimului, Thirith a epurat managerii şi directorii din clădirile guvernamentale, spitale şi fabrici de aprovizionare, în colapsul Phnom Penh-ului în 17 aprilie 1975. Apoi a fost responsabilă de centrele de detenţie în care erau deţinuţi cei care au supravieţuit şi au fost forţaţi să lucreze în câmpurile de orez în condiţii inumane. Tot ea a pus adolescenţi şi ţărani needucaţi responsabili de spitale şi medicamente.

La o zi după căderea Phnom Penh-ului, khmerii roşii au asasinat cetăţenii care purtau ochelari – erau consideraţi intelectuali, inclusiv medici, dentişti, profesori, avocaţi, contabili şi oficiali. Pe măsură ce masacrul s-a extins, khmerii roşii au evacuat peste 1 milion de cetăţeni şi i-au alungat în mediul rural, unde trudeau ca sclavi, mureau de foame, sau erau executaţi în epurări periodice.

Khmerii Roşii anonimi

În timpul Războiului din Vietnam, khmerii roşii, care au fost alungaţi în jungla aflată de-a lungul frontierei vietnameze, de guvernul Lon Nol sprijinit de CIA, şi-au şlefuit abilităţile de luptă, au supravieţuit bombardării americane şi au învins armata Lon Nol, punând astfel capăt războiului civil de cinci ani.

Când au intrat Phnom Penh în acea zi fatidică de aprilie, localnicii, epuizaţi de război, au crezut că sunt liberi în sfârşit. Dar ceea ce au aflat în curând a fost că khmerii roşii aveau alte planuri pentru cei care au supravieţuit războiului civil şi exilului.

Ei, la fel ca restul lumii, nu ştiau cine sunt liderii khmerilor roşii. Khmerii roşii au tăiat toate legăturile cu lumea exterioară, cu excepţia conducerii comuniste din China, şi au pus naţiunea în întuneric. Niciun fel de schimburi comerciale. Nicio formă de comunicare cu exteriorul. Niciun fel de relaţie cu presa internaţională. Nimic.

Abia în 1977, după una dintre epurările periodice, violente şi alimentate de paranoia ale khmerilor roşii, lumea a putut afla identitatea conducătorilor anonimi şi forma lor brutală de comunism agrar.

Când numele Saloth Sar (aka Pol Pot), Sary Ieng, Nuon Chea, Khieu Samphan, Sen Fiul şi Khieu Ponnary - prima soţie a lui Pol Pot – au ieşit la suprafaţă, Vestul a ştiut că se confruntă cu o dramă. Pol Pot, care a murit în 1998, nu a fost judecat pentru crime împotriva umanităţii, iar cercul său interior era format din intelectuali, crescuţi în familii bune şi care au învăţat budismul. Ei au fost educaţi în străinătate, cei mai mulţi dintre ei în Franţa, unde au prins gustul şi au dezvoltat idei comuniste.

Intelectualii khmerilor roşii

După ce au fost alungaţi de la putere, au apărut ororile gropilor comune, câmpurilor ucigaşe şi sutelor de fotografii ale cetăţenilor torturaţi şi ucişi în S-21. Puţini au înţeles de ce sau cum s-a putut întâmpla aşa ceva. De ce ar ucide intelectualii alţi intelectuali cu acelaşi sânge, nume, cultura şi ţară? A fost un mister dureros. Dar când jurnaliştii şi istoricii au reuşit să intre în ianuarie 1979 într-o Cambodgie ca din Epoca de piatră, s-a revărsat un adevăr sălbatic.

Din moment ce liderii khmerilor roşii au fost educaţi în străinătate, au apărut întrebări cu privire la motivaţia efectuării unor astfel de orori propriului popor. De unde a izvorât atâta ură? Ce a alimentat un astfel de comportament sociopat?

Astăzi, procurorul cambodgian Chea Leang a promis că va prezenta probele care ar putea dovedi că khmerii roşii au dat naştere "unuia dintre cele mai brutale şi oribile [regimuri] din istoria modernă."

Dincolo de strigătele liderilor cambodgieni actuali care încearcă să submineze procesul, cea mai mare preocupare este aceasta. Vor prezenta procurorii mai mult decât multitudinea de cadavre ucise de khmerii roşii, şi se vor întoarce în timp pentru a spune lumii adevărul? Faptul că liderii khmerilor roşii au fost educaţi în străinătate, au urmat sfaturile lui Mao Tsedun şi au hotărât să distrugă şi apoi să refacă naţiunea lor odată frumoasă, într-o casă a morţii.

James Grundvig este reporter, scriitor şi cronicar independent cu sediul în New York.