Legea malpraxisului, la un pas de adoptare

România este la un pas să adopte o lege care ar simplifica situaţia pacienţilor prejudiciaţi de nepăsarea sau neştiinţa unor medici: legea malpraxisului. Ar fi, de fapt, o aliniere la regulamentul european prin care pacienţii sunt despăgubiţi în cel mult 90 de zile dacă pot dovedi că au avut de suferit moral, psihic sau fizic de pe urma unui serviciu medical.

Prin proiectul actual, lucrurile se simplifică: în cazul unei astfel de probleme, pacientul ia legătura cu managerul spitalului sau cu medicul, care la rândul lor merg la societatea la care sunt asiguraţi. Asiguratorii stabilesc prejudiciul, iar mai apoi vin cu o ofertă. Interesant este faptul că pentru fiecare traumă medicală va exista o despăgubire bănească.

Astfel, un pansament uitat în corpul pacientului va avea un “preţ”, un diagnostic greşit alt preţ, un tratament necorespunzător va fi tarifat şi el, cele mai scumpe fiind neglijenţa şi administrarea greşită a unui medicament sau tratament, precum şi neinformarea pacientului de către medic asupra unor riscurilor la care se supune.

Având în vedere tendinţa din statele Uniunii Europene de soluţionare a cazurilor de malpraxis prin mediere, prin prezentul proiect de act normativ se introduc prevederi pentru facilitarea procedurilor administrative şi reducerea la minimum a procedurilor juridice. Astfel, asigurătorul este obligat ca într-un anumit termen să facă o propunere pentru despăgubirea victimei prejudiciilor.

De asemenea, direcţiile de sănătate publică judeţene şi a municipiului Bucureşti pot angaja mediatori autorizaţi pentru soluţionarea conflictelor dintre victimele malpraxisului şi personalul medical sau furnizorul de produse şi servicii medicale, sanitare sau farmaceutice. Dacă victima prejudiciului şi personalul medical, furnizorii de produse şi servicii medicale, sanitare sau farmaceutice ajung la o înţelegere, vor încheia un contract de tranzacţie, cu acordul asigurătorului. Prin aceasta se preîntâmpină un proces dintre victima prejudiciului şi personalul medical, furnizorii de produse şi servicii medicale, sanitare sau farmaceutice, în care să se pretindă noi despăgubiri pentru prejudiciile produse.

În România, pacientul aşteaptă un tratament care deseori vine prea târziu, se împrumută ca să plătească medicii „la negru” sau să îşi cumpere medicamente de care, de fapt, nu au nevoie, iar de multe ori tot pacientul este cel care „plăteşte” neglijenţa sau neştiinţa unor medici. Exemple sunt destule: de la vestitul caz Ciomu, a cărui victimă şi-a găsit foarte greu dreptatea în instanţă, până la povestea bolnavului de cancer a cărui familie a primit 20.000 de euro de la CEDO – care a stabilit că pacientul nu a avut un tratament corespunzător - la 6 ani după ce omul a murit.