Le Pen, 'bestia neagră' a lui Hollande

După zece zile de la învestirea lui François Hollande, partidele politice franceze s-au lansat în campania pentru alegerile legislative, care vor avea loc la 10 şi 17 iunie. Miza este mare: dreapta vrea să se răzbune, căutând 'o coabitare' cu Hollande, care are nevoie de o amplă majoritate parlamentară pentru a-şi transpune în practică programul electoral. Iar Frontul Naţional aspiră să devină arbitrul acestei egalităţi tehnice dintre socialişti şi conservatori şi să revină, după o pauză de 24 de ani, în Adunarea Naţională, notează vineri ziarele La Razon şi ABC.

Între timp, partidul radical încearcă să rentabilizeze succesul obţinut în alegerile prezidenţiale. Un sondaj al Ifop publicat de ziarul Le Parisien preconizează o luptă dură pentru controlul Adunării Naţionale. Partidul Socialist (PS) ar fi cel mai votat cu 34,5% din intenţiile de vot, urmat la mică distanţă de conservatoarea Uniune pentru Mişcarea Populară (UMP), cu 33%. S-ar putea ca, aşa cum visa Marine Le Pen, FN să devină arbitrul acestei egalităţi între stânga şi dreapta în perspectiva celui de-al doilea tur din 17 iunie, în care vor intra toţi candidaţii care în primul au obţinut sub 12,5% din voturi.

Sondajul prevede ca extrema dreaptă, cu 16%, să revină în Camera inferioară cu între 10 şi 12 deputaţi după o pauză de 24 de ani, dar nu îşi va atinge obiectivul de a avea un grup parlamentar, pentru care este nevoie de 15. Iar aceasta, pentru că micile partide sunt victime ale sistemului electoral majoritar, care favorizează crearea de majorităţi stabile. Frontul Naţional a reuşit să treacă de pragul electoral doar în 1986, când scurta introducere a sistemului proporţional i-a oferit 35 de mandate.

Francois Mitterrand, simţindu-se ameninţat, a modificat legislaţia electorală în 1985 / 86, iar FN a intrat în parlament, în frunte cu Jean-Marie Le Pen. Dar preşedintele socialist a revenit la vechea legislaţie, pentru a bara accesul extremei drepte. De atunci, FN oscilează între 13 şi 19 % de voturi, obţinând însă victorii semnificative în alegerile cantonale, municipale, regionale şi europene. În pofida succesului obţinut de Marine, în alegerile prezidenţiale, victoria sa este mai puţin importantă decât spera familia Le Pen pentru a forma un grup parlamentar şi a obţine astfel fonduri de la stat.

Acest scenariu are însă şi unele efecte 'perverse': FN creşte în detrimentul UMP (partidul lui Sarkozy) care va pierde teren. În timp ce PS, din contră, va putea beneficia de 'campania de destabilizare a extremei drepte împotriva dreptei moderate. Socialiştii, deşi avantajaţi de războiul fratricid dintre candidaţii UMP şi FN. au anunţat prin lidera lor, Martine Aubry, că 'vor face tot posibilul pentru ca Frontul Naţional să fie învins, sprijinind candidatul republican cel mai bine plasat în turul al doilea. În schimb, Marine Le Pen a dorit să fie mai ambiguă: 'Dacă ajungem în turul doi, ne vom uita la cine a rămas în cursă, vom cântări sinceritatea unora şi pericolul altora şi vom lua deciziile după caz'.

Prin urmare, PS a început să facă eforturile necesare pentru a evita ca excesul de încredere să se transforme într-o înfrângere. Ministrul adjunct al economiei, Benoît Hamon, a recunoscut că 'dacă pierdem alegerile legislative, victoria lui Hollande nu a servit la nimic'. Şi guvernul trebuie validat la urne, având în vedere că 26 din cei 34 de membri candidează la un mandat, iar preşedintele a anunţat că îl va demite pe cel care nu îl obţine.