Kepler dezvăluie secretul supernovelor

Datele oferite de misiunea Kepler a NASA au fost folosite de astronomii japonezi pentru a investiga supernovele – explozii gigant care au loc pe stele asemănătoare Soarelui - într-un studiu publicat în Nature.

Supernovele sunt evenimente magnetice puternice, mult mai mari decât exploziile solare. Ele erup deasupra unor pete stelare gigant de pe o varietate de stele, dar mecanismul din spatele lor este neclar.

Până în prezent, teoria cea mai plauzibilă este că ele sunt asociate cu exoplanetele - planete gazoase gigant care orbitează foarte aproape, perturbând câmpurile magnetice ale stelelor şi declanşând supernove în locul de reunire a liniilor câmpurilor.

Analizând observaţiile legate de aproximativ 83.000 de stele în peste 120 de zile, Hiroyuki Maehara şi colegii săi de la Universitatea Kyoto, din Japonia, au descoperit 365 de supernove pe 148 de stele. Datele sugerează că supernovele sunt mai frecvente pe stelele mai tinere decât Soarele nostru, care se rotesc rapid, dar evenimentele de pe stelele mai bătrâne sunt aproape la fel de puternice.

Bradley Schaefer, astrofizicianul de la Universitatea din Louisiana care a scris un articol în News and Views, a discutat despre aceste izbucniri stelare într-un interviu telefonic şi le-a descris ca "evocatoare, interesante şi uimitoare".

"Supernovele pot fi de milioane sau chiar miliarde de ori mai puternice decât cea mai mare explozie solară de până acum, iar o supernovă de mărime medie din constatările lui Maehara este de mii, până la milioane de ori, mai puternică", a spus Schaefer.

În studiul lor, Maehara şi colegii săi au menţionat că nu există nici o dovadă de explozii solare din ultimii 2.000 de ani, dar o explozie din 1859 - evenimentul Carrington - a fost estimată să aibă doar o miime din energia generată de o supernovă de mărime medie din studiul Kepler.

Această explozie a fost de 6,5 ori mai puternică decât cea mai mare explozie solară din istoria recentă, de când au fost lansaţi în spaţiu sateliţii, în 1989. Când furtuna magnetică rezultantă a lovit Pământul, aceasta a provocat fenomenul de arc electric în cablurile de telegraf şi incendii în staţiile de telegraf, şi aurore au fost observate în apropierea unor latitudini tropicale.

Setul de date colectat de echipă lui Maehara indică faptul că exoplanetele nu provoacă supernove, din moment ce nu s-a observat prezenţa nici uneia în apropierea stelelor studiate.

Deşi originile lor rămâne evazive, Schaefer susţine că supernovele sunt semnificative din mai multe motive şi reprezintă mai mult decât "o provocare majoră pentru fizicienii stelari".

Supernovele au loc şi pe planete şi, dacă sunt asociate cu exoplanetele, ar putea ajuta astronomii să 'vâneze' astfel de planete.

"Statisticile privind supernovele stelare ar trebui să fie egale cu statisticile privind exoplanetele, şi, prin urmare, aceasta ar putea fi o modalitate de a obţine date demografice pe eşantioane mari de exoplanete", a explicat Schaefer.

Important este că astfel de stele ar putea avea un efect catastrofal asupra corpurilor cereşti din jur atunci când explodează, arzând toate planetele şi formele de viaţă din apropiere.

"Ele au implicaţii asupra locurilor ce pot fi colonizate de oamenii viitorului şi asupra astrobiologiei", a spus Schaefer.

"Supernovele ar putea fi cea mai eficientă modalitate de a crea compuşi organici complecşi (cum ar fi amino-acizii, toate acestea ducând la începutul unei vieţi extraterestre), la fel ca în experimentul Miller-Urey."

Acest experiment a încercat să reproducă condiţii ipotetice de pe un Pământ primitiv, în care fulgerul sau alte tipuri de radiaţii energetice ar putea transforma compuşi organici simpli, cum ar fi metanul şi dioxidul de carbon, în ingredientele necesare pentru susţinerea vieţii.