Jocul final al Siriei are consecinţele sale

Ultima scenă a dramei prelungite din Siria este aproape. Puţini observatori ai Siriei se mai întreabă acum dacă regimul lui Assad va cădea; ei doar se întreabă câte zile sau luni va mai dura. Dar, indiferent de durată, mult mai importante sunt consecinţele şi valurile pe care le va face căderea regimului lui Assad în politicile regionale şi internaţionale.

Aron Lund, un jurnalist independent din Suedia şi autor al cărţii "Visul Damascului," o relatare a istoriei politice a familiei lui Assad şi a Partidului Ba'ath, spune că acesta este începutul sfârşitului, deoarece regimul lui Assad a pierdut controlul asupra unor părţi din zonele kurde şi asupra anumitor zone rurale sărace dominate de sunniţi, pe această listă părând să urmeze regiunile estice.

Până în prezent, regimul a demonstrat că este rezistent, dar luna trecută au avut loc unele evoluţii rapide, subliniază Lund. Armata de opoziţie a lansat o ofensivă majoră în Damasc, ucigând mai mulţi membri cheie din cadrul regimului, iar generalul de brigadă Manaf Tlass, un confident al preşedintelui Assad, a dezertat.

Totuşi este greu de prezis cum şi când se va termina totul.

"Multe lucruri se bazează pe presupuneri", susţine el. "Dacă oamenii cred că regimul va cădea, există posibilitatea ca ei să iasă în stradă, aşa că am putea vedea efectul de bulgăre de zăpadă, dar şi opusul este posibil. Acesta este un regim care poate lupta bine timp îndelungat, dar de asemenea poate cădea foarte repede."

Principalele grupuri care se luptă cu regimul depind acum de sprijinul puterilor occidentale.

Statele Unite şi Franţa, şi aliaţii lor regionali, cum ar fi Arabia Saudită, Qatar şi Turcia, toate sunt interesate de opoziţie şi ar dori ca anumite grupuri să preia puterea, susţine Lund.

Acest lucru nu reprezintă neapărat o alianţă ideologică compatibilă. De exemplu, nimeni nu se aşteaptă ca Siria să îşi inverseze complet şi imediat politica faţă de Israel, dar asta s-ar putea să nu fie atât de important acum, susţine Lund.

El arată spre Libia ca exemplu, unde rebelii islamişti, susţinuţi de Franţa şi Statele Unite ale Americii, l-au înlăturat pe Moammar Gaddafi, acest lucru îmbunătăţind relaţia libienilor şi percepţia lor despre Vest.

"Chiar şi acum, aceasta este o alianţă destul de oportunistă din partea Occidentului, dar asta e valabil şi pentru rebeli. Totul se poate schimba ulterior, în funcţie de grupurile care vor beneficia de sprijinul continuu al Vestului", a spus el.

Multor sirieni obişnuiţi le pasă de relaţia ţării lor cu guvernele occidentale, crede Lund.

"Politica siriană este pătrunsă de un puternic naţionalism sirian şi arab. Guvernul exploatează acest lucru în propaganda sa, acuzându-i pe rebeli că ar fi agenţi străini. Există cu siguranţă multe discuţii în rândul sirienilor, şi, probabil, multă îngrijorare", a spus el.

Pe de altă parte, acum când violenţa a crescut, din ce în ce mai mulţi sirieni fac apel în mod deschis pentru o intervenţie occidentală, ceva nemaiauzit cu un an în urmă, a adăugat el.

Dinamica locală din regiune va fi afectată, dar este dificil să ştii exact cum se va termina.

Un factor-cheie în zonă este relaţia dintre Iran, Israel şi Liban. Siria, ţară arabă naţionalistă şi seculară, şi teocraţia persană din Iran sunt parteneri ciudaţi, dar şi-au creat o relaţie puternică în jurul duşmanilor lor comuni: Statele Unite şi Israelul. Fără un aliat în Siria, capacitatea Iranului de a influenţa regiunea este semnificativ slăbită, susţine Lund.

Israelul, pe de altă parte, se află într-o poziţie precară. Acesta se teme de un guvern islamist în Siria, care ar putea fi un aliat puternic al Hamas, dar şi de o destabilizare generală, care ar putea perturba pacea.

Hezbollahul libanez sprijinit de Iran sau alte grupuri ar putea decide să acţioneze împotriva Israelului, sau o facţiune rămasă din cadrul regimului sirian ar putea deveni disperată şi ar putea ameninţa Israelul.

Anterior, Israelul şi Siria au acţionat unul împotriva celuilalt în mod indirect, de multe ori prin intermediul Libanului, dar "dacă şi când regimul Assad va cădea, totul se va schimba", a declarat Lund.

Pe o scară geopolitică globală, o schimbare în Siria ar putea avea consecinţe extinse.

Într-o analiză din această săptămână pentru firma globală de informaţii Stratfor Global, George Friedman spune că înlăturarea regimului lui Assad va aduce beneficii Statelor Unite în mai multe moduri: Iranul va fi slăbit, iar zona ar putea dezvolta un echilibru de putere care să nu aibă nevoie constantă de o intervenţie americană, din moment ce Turcia va începe să echilibreze mai mult influenţa Iranului.

Acest lucru va elibera Washingtonul de preocuparea faţă de problemele globale, inclusiv China şi Rusia. Beijingul şi Moscova ar prefera să vadă Statele Unite împotmolite într-o altă intervenţie costisitoare.

În plus, dacă Assad cade fără intervenţie occidentală, Friedman susţine că acest lucru va crea un precedent pozitiv pentru neintervenţie, precedent ce ar fi salutat de Pentagon şi NATO.