Iulian Fota: Avem nevoie de o rezervă strategică de tineri pentru Armata Română. Suntem mult rămaşi în urma Poloniei şi a balticilor
Expertul în securitate naţională Iulian Fota a opinat, într-o intervenţie la postul B1 TV, că Europa şi România traversează un context deosebit de complicat, marcat de pregătiri militare şi intensificarea eforturilor de înarmare. În viziunea sa, ţara noastră este mult rămasă în urmă în ceea ce priveşte rezerva strategică a armatei şi trebuie să atragă tinerii către o carieră militară, pentru a-şi consolida capacitatea de apărare în faţa ameninţărilor din regiune.
Jurnalistă: Este vorba despre un context destul de complicat în care Europa se pregăteşte, se înarmează, România la fel. Foarte mulţi au interpretat, au văzut chiar nişte înţelesuri ascunse, că sunt chemaţi oamenii la armată, că suntem pregătiţi pentru război, că începe războiul. Evident, e genul de informaţie care să creeze şi foarte multă emoţie.
Pe de altă parte, Armata României trebuie să se pregătească, toate ţările Europei se pregătesc. E un context important cel în care sunt făcute aceste pregătiri şi înarmarea în acelaşi timp. Cât de bună este ideea aceasta de a atrage tinerii spre o carieră militară?
Iulian Fota: Ideea e necesară. Avem nevoie de tineri, avem nevoie de o rezervă strategică pentru Armata română. Suntem mult rămaşi în urma altor state. Rezerva strategică a Poloniei e deja de peste 40.000 de oameni. Ei au început imediat după 2014, după anexarea ilegală a Crimeei de către Rusia. România s-a mişcat foarte încet, foarte greu, târziu a adoptat o astfel de lege. Înţeleg că acum se doreşte o îmbunătăţire a legii adoptate prin 2017 sau 2018. Şi de-abia avem câteva mii de oameni în rezerva armatei. Suntem mult rămaşi în urma Poloniei.
Polonezii şi balticii, în general, sunt atât de departe încât îşi pregătesc inclusiv spitalele pentru situaţii de război şi, vedeţi, noi ne certăm dacă facem sau nu spitale din PNRR. Deci România este mult rămasă în urmă şi aici vina numărul unu este a politicienilor. Şi asta handicapează şi armata în acest efort de a mări rezerva. Pentru că, după părerea mea, mai ales după ce Rusia a atacat din nou Ucraina în 2022, clasa politică a făcut o mare greşeală, a încercat să liniştească lumea, n-a dorit să discute deschis despre situaţia creată prin agresiunea rusă, a dus până în ultima clipă de a trage concluzia corectă, necesară, că România este în război.
Concluzia asta a venit abia cu Ilie Bolojan într-o primă fază şi după aceea cu Nicuşor Dan, când a fost ales preşedinte. Îmi aduc aminte, în 2024, premierul Marcel Ciolacu a avut cel puţin 3-4 intervenţii de-a lungul anului - pe acestea le-am văzut eu, poate au fost mai multe - în care tot timpul spunea că Rusia nu ne atacă, că nu e nevoie să băgăm bani în înarmare şi aşa mai departe.
Deci când ai avut o atitudine politică atât de greşită, atât de păcătoasă, şi când clasa politică a fugit de responsabilitatea ei numărul unu, apărarea ţării, e foarte greu pentru o armată să vină să convingă populaţia, pentru că populaţia este în momentul ăsta, eu cred, într-o stare de asta, la mijlocul unor contradicţii. Pe de o parte, repet, ani de zile politicul a calmat lucrurile în mod artificial, greşit, fals şi a încercat să inducă o imagine greşită. Pe de altă parte, lumea vedea la televizor că nişte lucruri se întâmplă. Îi vezi pe europeni că se agită, se pregătesc, vin cu tot felul de măsuri. Şi în România nu vezi aceeaşi, cum să zic, mişcare, atitudine, poziţionare, cum vezi în restul Europei. Şi atunci, evident că te întrebi ca cetăţean: mă, dar unde e adevărul? Că pe de-o parte, uite, europenii se pregătesc, dar la noi lumea zice că e bine, nu ne atacă nimeni. Care e, de fapt, drumul şi încotro trebuie să o luăm?
Deci, eu sper că, odată, cu această schimbare majoră de politică în România, apropo de economie, şi pe zona asta de securitate naţională, trebuie lucrurile să fie abordate tranşant, pentru că România este mai ameninţată decât Franţa, Germania şi Marea Britanie.
Şi vedem că ţările astea, de exemplu, stabilesc toate acorduri bilaterale să se ajute unele pe altele dacă cineva va fi atacat, ele fiind că şi noi, NATO şi UE. Şi atunci nu poţi să te întrebi de ce sunt aia atât de panicaţi şi de îngrijoraţi de atâtea măsuri şi atâţia bani pe care le-ai dat pe înarmare şi la noi atmosfera e atât de mioritică.
Jurnalistă: În momentul acesta în armată sunt cei mai mulţi bani. Deci, pragmatic vorbind, pentru cineva care şi-ar dori o carieră, poate având şi structura necesară pentru aşa ceva, e o soluţie foarte bună să se orienteze chiar şi spre această industrie, industria de apărare?
Iulian Fota: Să ne înţelegem, în armată sunt doar 2-2 şi ceva la sută, dacă or fi, că, cu situaţia asta economică, rămâne să vedem la sfârşitul anului în ce măsură ne ţinem de ce am promis. Armata a avut şi bugete de 1,6% în 2023, iar datorită genialităţii lui Marcel Ciolacu, în fine, depăşim momentul ăsta. Deci, cei mai mulţi bani sunt dincolo de bugetul armatei. Ţara are 98% din buget, să facă ce trebuie cu ei, sperăm că vor fi bine cheltuiţi. Armata are un 2 - 2 şi ceva să-i cheltuie cum trebuie. Nu sunt mulţi, salariile nu sunt mari în armată.
Ideea asta că sunt bani mulţi în armată, trebuie să o explicăm. Unde într-adevăr sunt bani mulţi, sunt bani mulţi pe anumite capabilităţi, pentru că astea sunt scumpe ele de felul lor. Patriotul, o corvetă, o fregată, avioanele F-16, astea sunt echipamente care costă de la câteva milioane bucata, cum e un F-16, la câteva sute de milioane - cum este o corvetă sau o navă mai modernă. Deci, acolo sunt bani mulţi, dar ăia sunt tot banii noştri, nu îi dăm la alţii, îi băgăm în capabilităţile care trebuie să ne apere pe noi. Altfel, salariile nu sunt deloc mari în armată, dimpotrivă, salariile sunt chiar neatractive şi mici.
Cei 12.000 de lei de care vorbeaţi dumneavoastră erau, dacă nu mă înşel, pe toate cele patru luni. Deci, cât avem aici? 3.000 de lei pe lună? Păi, comparaţi cu miile de euro pe care le iau şmecherii ăştia prin consilii de administraţie şi o să vedeţi că ăsta va fi un motiv în plus, pentru ca lumea să nu fie încântată de oferta armatei. Pentru că nedreptatea e mare şi e foarte greu să se apere o ţară, când nedreptatea în interior e mare şi lumea suferă, şi pe de altă parte le ceri să îşi dea inclusiv viaţa dacă e nevoie pentru apărarea ţării.
Deci, am avut nişte ani proşti în privinţa asta, cu multe erori şi multe greşeli. Greşelile astea încep să fie reparate, dar aici o să fie nevoie de foarte multă dedicaţie şi participare din partea clasei politice. Pentru că, să vă mai spun un lucru pe care lumea îl vede, că nu poţi să ceri armatei - războiul nu e treaba armatei, războiul e treaba clasei politice. Deci, politicul hotărăşte şi plecarea la război, şi pregătirea pentru război, şi cine ne este adversar şi pentru ce fel de război ne pregătim. Or, în momentul ăsta, cel puţin ce am văzut eu de la începerea agresiunii, clasa politică s-a cam spălat pe mâini de responsabilitatea asta. Au lăsat-o statului pe tot felul de motive.
E momentul ca clasa politică să-şi ia înapoi responsabilităţile astea. Preşedintele şi premierul au început să facă paşi în direcţia asta, paşi buni, importanţi, dar trebuie să fie urmaţi şi de celelalte partide politice. Pentru că, repet, apărarea ţării nu e obligaţia armatei cum nu e nicio obligaţia SIE sau SRI. Apărarea ţării este obligaţia, în primul rând, a clasei politice.
