Istoria, lăsată în paragină: Micul Trianon tânjeşte după gloria „Nababului”

Palatul Cantacuzino din Bucureşti, azi Muzeul George Enescu de pe Calea Victoriei, şi Castelul Zamora de la Buşteni, două dintre superbele clădiri ale României lăsate moştenire de Grigore Cantacuzino, ar fi putut avea o “soră“ cel puţin la fel de frumoasă, Palatul Micul Trianon de la Floreşti. „Nababul” Gheorghe Grigore Cantacuzino, unul dintre cei mai importanţi politicieni ai ţării pe vremea Regelui Carol I, totodată şi unul dintre cei mai bogaţi - de aici şi porecla sa - a lăsat României o mulţime de case şi palate, dar probabil că cel mai frumos dintre ele nu a ajuns niciodată să strălucească la întreaga sa valoare, iar acum a ajuns o ruină.

La câţiva kilometri de Ploieşti, în localitatea Floreşti, rezistă încă de mai bine de 100 de ani ruinele Palatului Cantacuzino, acum în paragină. Un palat care trebuia să fie copia Trianonului, o capodoperă arhitectonică, şi care a fost completat de o suită de grădini şi fântâni, tot după modelul celor de la Versailles. Arhitectul Ion D. Berindey a avut în minte construirea unui palat în stil eclectic francez, care trebuia să fie copia clădirii Trianonului de la Versailles. Lucrările au fost făcute cu pietrari şi zidari din Franţa, iar palatul a beneficiat de toate cuceririle tehnicii din epocă, inclusiv betonul şi granitul, armate cu şină de cale ferată. Micul Trianon a fost construit pe trei nivele inegale: demisol, parter şi etaj, iar pe faţada sudică, deasupra intrării în holul de onoare, se vede şi azi o sculptură în basorelief, reprezentând doi îngeri care poartă blazonul familiei. După modelul parcurilor franţuzeşti, în faţa palatului a fost construit un bazin cu apă şi mai multe terase care coborau în trepte spre lunca râului, printr-un parc de 148 de hectare. De asemenea, un alt detaliu spectaculos este acela că la intrarea pe domeniu se află un castel de apă înalt de 30 metri, care seamănă izbitor de mult cu Turnul Chindiei de la Târgovişte.

Drama Palatului a pornit de la însăşi finanţatorul său, căci lucrările nu au fost terminate în totalitate, boierul Cantacuzino murind pe neaşteptate în anul 1913 din cauza unei pneumonii. În 1940, când Palatul era aproape terminat, a venit peste el războiul şi a fost părăsit, nu pentru multă vreme, ci doar până a fost “descoperit” de nemţi. După război, hoţii şi sovieticii au prădat şi devastat frumoasa construcţie, iar pe vremea comuniştilor a devenit chiar sediu CAP… În timpul celor două ocupaţii, cea germană şi cea sovietică, au fost furate tabla din cupru de pe acoperiş, sobele de teracotă şi toate piesele de mobilier. A urmat naţionalizarea, iar lovitura de graţie dată palatului a venit în anul 1965, când în clădirile anexe s-a înfiinţat un sanatoriu TBC care adăposteşte şi acum aproape 150 de pacienţi.

Interesant este faptul că, din 2009, domeniul are un proprietar: Radu Tudorache, fost şef la Autoritatea Naţională de Reglementare a Comunicaţiilor. Localnicii spun, însă, că noul proprietar este o prezenţă extrem de rară în zonă, singura sa investiţie la Micul Trianon fiind un gard de sârmă cu care, de curând, a împrejmuit ruinele.

În timpul celor două ocupaţii, cea germană şi cea sovietică, au fost furate tabla din cupru de pe acoperiş, sobele de teracotă şi toate piesele de mobilier.

Aflat pe lista monumentelor istorice din România, Palatul pare a fi sortit destinului de a nu fi terminat niciodată. Din construcţia minunată a mai rămas doar o ruină, iar superbele grădini din jur nu sunt acum decât păşuni tocmai bune pentru oi şi capre.