Incredibil: 2 milioane de planuri şi documente secrete scurse în presa daneză dezvăluie buncărele secrete ale Rusiei

Peste două milioane de documente secrete prezintă bazele nucleare ale Rusiei, în cele mai mici detalii, potrivit Danwatch. Jurnaliştii de la publicaţia daneză citată şi de la cea germană Der Spiegel au obţinut acces la o colecţie uriaşă de documente, publicate din greşeală de companiile câştigătoare ale licitaţiilor de achiziţii publice. Acestea au publicat accidental online fişiere clasificate.

Printre documentele în cauză se numără planuri detaliate ale bazei ultra-secrete din Iasni, unde sunt staţionate rachetele Avangard, cu toate detaliile posibile, de la amplasarea toaletelor şi hărţi ale tunelurilor, până la sisteme de securitate şi camere de supraveghere.

La 1 martie 2018, preşedintele rus Vladimir Putin a susţinut un discurs la Moscova, în faţa tuturor liderilor politici ai ţării, în care anunţa o serie de noi sisteme de arme nucleare care, spunea el, urmau să conducă ţara în secolul XXI şi să plaseze Rusia cu un pas înainte în cursa înarmărilor cu Occidentul.

„Nimeni nu a vrut vreodată să ne asculte. Aşa că acum ascultaţi-ne”, a fost retorica incisivă a lui Putin la acea vreme, adresată liderilor occidentali nevoiţi să asculte.

Ceea ce Vladimir Putin nu a menţionat prea mult a fost amploarea modernizării complexului de arme nucleare al ţării, pe care Rusia o desfăşura deja.

O modernizare gigantică, pregătită de mai bine de un deceniu şi care era deja în desfăşurare chiar în timp ce Putin vorbea de la tribuna din Moscova, în 2018.

Acum, publicaţia daneză citată, în colaborare cu publicaţia germană Der Spiegel, dezvăluie în premieră detalii necunoscute până acum despre o modernizare masivă a infrastructurii militare în cele mai bine protejate facilităţi din Rusia.

Cu toate că autorităţile ruse au restricţionat în mod repetat accesul la baza de date, jurnaliştii au reuşit să obţină acces la documente folosind, printre altele, o reţea de servere din Rusia, Kazahstan şi Bielorusia.

În acest context, documentele dezvăluie cum, în paralel cu dezvoltarea de noi sisteme de armament, au fost construite facilităţi complet noi în întreaga Rusie: baze întregi au fost aproape rase de pe faţa pământului şi reconstruite de la zero, sute de noi barăci, turnuri de veghe, centre de comandă şi depozite au fost ridicate, şi au fost săpaţi kilometri întregi de tuneluri subterane.

Nivelul de detaliu din aceste materiale îi determină acum pe mai mulţi experţi să avertizeze cu privire la o breşă majoră în securitatea Rusiei, care, în cel mai rău caz, ar putea face noile baze nucleare vulnerabile la atac.

Dintre milioanele de documente scurse, sute de planuri originale erau ale bazelor Forţelor Strategice cu Rachete, situate lângă oraşul Iasni, care, din 2019, sunt echipate cu Avangard – unul dintre noile sisteme nucleare ale Rusiei, care joacă un rol central în planurile preşedintelui Putin de a depăşi Occidentul în cursa înarmărilor.

Fără precedent din anii 1970

Şeful Nuclear Information Project din cadrul Federation of American Scientists, danezul Hans M. Kristensen, susţine că este „complet incredibil” faptul că a fost posibilă această scurgere de informaţii. El a urmărit îndeaproape dezvoltarea arsenalelor nucleare ale marilor puteri de mai multe decenii.

„Cercetarea voastră este cea mai detaliată pe care am văzut-o vreodată în spaţiul public despre structura acestor facilităţi. Trebuie să mă întorc până în anii ’60 sau ’70 pentru a-mi aminti planuri de construcţie similare. Să vezi aşa ceva pentru sistemele noi... este un capitol complet nou”, spune el.

Numeroasele documente dezvăluie în primul rând amploarea modernizării ruse. Acestea arată livrări de cantităţi uriaşe de oţel, nisip, ciment, cărămizi şi materiale de izolaţie. Dar şi lucruri mai sensibile, precum sisteme IT, instalaţii electrice, alimentare cu apă, încălzire şi ventilaţie.

Există descrieri detaliate ale sistemelor de securitate: trei rânduri de garduri electrice pe perimetrul exterior al bazelor, senzori pentru activitate seismică şi radioactivitate, uşi şi ferestre rezistente la explozii, clădiri din beton armat şi sisteme de alarmă cu contacte magnetice şi senzori infraroşu. În unele cazuri, este precizat chiar şi tipul şi locaţia camerelor de supraveghere din interiorul clădirilor.

Documentele dezvăluie şi dispunerea internă a facilităţilor în detalii minuţioase. Se specifică unde mănâncă soldaţii, unde dorm şi unde merg la toaletă. Se precizează şi unde se relaxează, ce echipamente de exerciţiu folosesc (în principal benzi de alergat şi gantere), ce jocuri joacă pentru a trece timpul (şah şi dame) şi ce semne sunt afişate pe pereţi („Stop! Întoarce-te! Zonă interzisă!” etc. Sunt indicate încăperile din subsol unde se află costumele de protecţie şi dulapurile cu arme. Se precizează în detaliu unde sunt situate sălile de control şi care clădiri sunt conectate prin tuneluri subterane.

„Materiale ca acestea reprezintă informaţii de intelligence de nivel maxim. Dacă înţelegi cum se distribuie electricitatea sau de unde vine apa şi vezi cum sunt conectate diferitele sisteme, poţi identifica punctele tari şi slabe şi poţi găsi un punct vulnerabil pentru atac”, spune Philip Ingram, fost colonel şi comandant al Batalionului 1 de Informaţii Militare din Armata Britanică.

Gravă deficienţă procedurală

După ce autorităţile ruse au descoperit că secretele militare ale ţării erau adesea incluse în materialele de licitaţie, parlamentul rus a adoptat, în decembrie 2020, o nouă lege pentru a înăspri regulile privind achiziţiile publice militare.

În aceeaşi perioadă, Ministerul rus al Apărării a creat o nouă bază de date pentru achiziţiile militare, care trebuia să fie închisă publicului.

Cu toate acestea, oficialii companiilor de construcţii militare din Rusia au continuat să publice documente sensibile în baza de date deschisă. Astfel, publicaţia daneză şi cea germană au identificat planuri de construcţie sensibile pentru bazele nucleare strategice, ataşate unor licitaţii datând chiar din vara anului 2024.

„Faptul că aţi reuşit să găsiţi aceste documente sugerează că a avut loc o deficienţă gravă de proceduri în Rusia. Documente de acest tip, referitoare la proiecte de apărare extrem de sensibile, nu ar fi trebuit niciodată să fie făcute publice sub nicio formă. Asemenea informaţii sunt de o valoare enormă”, afirmă Philip Ingram.

Aceeaşi evaluare este împărtăşită şi de Tom Røseth, expert în politică de securitate rusă şi profesor principal de informaţii la Şcoala de Stat Major din Norvegia, echivalentul Academiei de Apărare din Danemarca.

„Aceasta este o informaţie pe care Rusia, evident, ar fi dorit să o păstreze secretă. Nu înseamnă că informaţia reduce valoarea facilităţilor, dar le face potenţial mai vulnerabile”, a declarat el.

Potrivit surselor din serviciile de informaţii cu care au vorbit jurnaliştii, modernizarea forţelor nucleare ale Rusiei este un fenomen monitorizat îndeaproape. Acelaşi lucru este valabil şi pentru serviciile de informaţii daneze.

„Serviciul de Informaţii al Apărării din Danemarca (FE) urmăreşte îndeaproape evoluţiile unităţilor militare ale Rusiei – inclusiv dezvoltarea facilităţilor nucleare ale acesteia”, a transmis FE.

„Rusia a devenit mai dependentă de armele sale nucleare şi le va acorda un rol mai proeminent în descurajarea faţă de Occident. Aceasta se datorează erodării forţelor convenţionale ale Rusiei”, au mai spus Serviciile daneze.

O schimbare fundamentală de politică de securitate

Potrivit lui Tom Røseth, documentele scurse confirmă că modernizarea forţelor nucleare strategice ale Rusiei este reală şi că în spatele discursului despre noi arme şi infrastructură stau acţiuni foarte concrete.

Într-un moment în care Rusia poartă un război agresiv în Europa, iar majoritatea ţărilor europene se înarmează masiv, el consideră că este de interes public fundamental să se ştie ce se întâmplă, de fapt, la bazele nucleare ruseşti.

„Este important să avem o înţelegere corectă a situaţiei, pentru că încă sunt mulţi care nu recunosc pe deplin situaţia în care se află Europa acum – o schimbare fundamentală de politică de securitate”, spune Tom Røseth.

„De aceea este important să arătăm că Rusia şi-a modernizat arsenalul nuclear. Au ameninţat în mod regulat cu arme nucleare în timpul războiului din Ucraina. Este relevant pentru public să ştie că Rusia este capabilă – şi cu atât mai mult cu cât şi-au ajustat doctrina nucleară şi acum au un prag mai scăzut pentru utilizarea armelor nucleare”, adaugă el.

Noua cursă a înarmării

Dacă îl întrebi pe Hans M. Kristensen, modernizarea rusă ar trebui văzută în primul rând ca o înlocuire fundamentală a vechilor sisteme din epoca sovietică – şi nu ca ceva care ar dezechilibra serios echilibrul fragil dintre marile puteri.

Totuşi, este necesară monitorizarea atentă a dezvoltărilor de la bazele ruseşti. Mai ales pentru că marile tratate internaţionale care ar trebui să limiteze numărul anumitor tipuri de rachete şi focoase nucleare s-au prăbuşit în mare parte, iar mecanismele de inspecţie pe teren au fost suspendate. Oficial, nu a mai avut loc nicio inspecţie între SUA şi Rusia din aprilie 2020.

În acest context, documentele descoperite pot juca un rol crucial în înţelegerea intenţiilor Rusiei cu programul său nuclear.

„Este important să aflăm ce fac ruşii şi să înţelegem intenţiile sistemelor lor strategice. Există ceva în infrastructură care îţi permite să înţelegi mai bine doctrina lor şi modul în care vorbesc despre ea? Ceea ce spun este, de fapt, adevărat?”, se întreabă Hans M. Kristensen.

„Poate fi foarte periculos să reacţionezi exagerat în acest domeniu. Aşadar, din această perspectivă, astfel de informaţii pot fi extrem de importante.”

Ultima linie de apărare, când totul este pierdut

Potrivit surselor din cercurile de securitate europene, Forţele Strategice de Rachete ale Rusiei formează coloana vertebrală a descurajării nucleare cu trei componente a ţării.

Pe lângă bombele nucleare grele pe care forţele de rachete le pot lansa din silozuri subterane sau camioane mobile, Rusia mai are şi arme nucleare aeriene şi maritime, lansabile de pe bombardiere speciale sau submarine.

Peste 50.000 de soldaţi fac parte din forţele de rachete, împărţite în trei armate principale, 12 divizii şi peste 40 de regimente.

Potrivit experţilor, cele aproape 900 de focoase nucleare operaţionale din baze şi rachetele intercontinentale care le pot lansa au în principal o importanţă psihologică. Sunt arme care, teoretic, pot fi folosite. Dar majoritatea experţilor sunt de acord că orice utilizare ar putea escalada rapid într-un război nuclear global total.

Poate tocmai de aceea, Forţele Strategice de Rachete ale Rusiei se văd pe sine ca o forţă de ultimă instanţă, o forţă totală care intervine doar atunci când totul este pierdut. Motto-ul lor oficial este la fel de poetic pe cât este de sinistru: „După noi – tăcerea”

Totuşi, experţii din lumea occidentală consideră în continuare că riscul unui război nuclear este scăzut, deoarece nici măcar Vladimir Putin nu are interesul unui conflict nuclear care ar distruge inevitabil Rusia.

El a subliniat anterior că Rusia nu va fi prima care să folosească arme nucleare şi că, în schimb, se pregăteşte doar să răspundă în cazul unui atac.

„Da, pare că doar stăm cu mâinile în sân şi aşteptăm ca cineva să folosească arme nucleare împotriva noastră. Ei bine, da, asta e situaţia. Dar atunci orice agresor trebuie să ştie că răzbunarea este inevitabilă şi că va fi anihilat”, a declarat Putin.

Ameninţarea distrugerii reciproce este, în general, considerată esenţială pentru stabilitatea dintre marile puteri, de-a lungul mai multor decenii. Dar ea oferă şi avantaje geopolitice.

„Fără această ameninţare, politica externă a Rusiei ar arăta diferit”, spune o sursă experimentată dintr-o ţară NATO, care a vorbit sub protecţia anonimatului. Fără un asemenea „as” în mânecă, nu este sigur că Rusia ar fi atacat Ucraina, crede sursa.

Deşi cele două baze din Iasni se află acum în stare de alertă, potrivit lui Tom Røseth, lipsa de securitate ar putea determina autorităţile ruse să investigheze dacă ar trebui făcute modificări.

„Cu siguranţă se va evalua dacă putem reduce vulnerabilităţile care au fost identificate. De exemplu, ar putea fi trasee noi pentru cabluri sau consolidarea unor locuri cu ciment. Problema este că schimbarea infrastructurii la astfel de facilităţi costă foarte mult”, spune el.

Jurnaliştii de la Danwatch şi Der Spiegel au încercat să obţină un comentariu din partea Ministerului Apărării din Rusia, întrebând dacă consideră că publicarea planurilor constituie o breşă de securitate şi dacă aceste planuri expun vulnerabilităţile bazelor.

Până la momentul publicării, nu a fost primit niciun răspuns.