În Rusia nu mai este posibilă o revoluţie, afirmă analistul german Alexander Rahr

În Rusia revoluţia nu mai este posibilă: un lider al opoziţiei trebuie să iasă chiar din interiorul sistemului, cum s-a întâmplat odată cu Boris Elţin, declară directorul Centrului 'Berthold Beitz' de pe lângă Consiliul German pentru Relaţii Externe, Alexander Rahr. În opinia analistului german, deocamdată din tot anturajul lui Vladimir Putin doar Alexei Kudrin ar avea şanse să obţină un sprijin destul de important din partea populaţiei ruse.

În actuala Rusie nu există nicio tiranie în frunte cu Putin, după cum ar dori să prezinte unii lucrurile, afirmă Rahr într-un interviu acordat cotidianului rus Gazeta. Mulţi îl consideră pe Vladimir Putin un lider absolut legitim şi sunt destul de mulţumiţi de posibilităţile lor, inclusiv de libertatea personală, nu politică, pe care o au. De aceea, Rahr consideră că sistemul politic din Rusia este destul de stabil, chiar dacă potenţial de protest există.

În ultimii zece ani, nivelul de trai din Europa şi din Rusia s-a apropiat, chiar dacă mulţi ruşi nu doresc să recunoască acest lucru. Europenii sunt sufocaţi de taxe şi impozite, astfel că aproape nu mai au bani de buzunar; în Rusia salariile sunt mai mici, însă rămân mai mulţi bani pentru consum. Din acest motiv, Alexander Rahr nu vede un serios potenţial pentru proteste în Rusia.

De asemenea, analistul german consideră că statul rus este mai 'social' decât în anii 1990 şi din acest motiv comuniştii ruşi nu mai pot miza pe cereri privind majorarea ajutoarelor sociale: statul rus împarte deja cu cetăţenii. Dea aceea, pentru Partidul Comunist votează în Rusia mulţi oameni în vârstă, iar aceştia sunt dispuşi să iasă în stradă doar în cazuri extreme. În pofida idealizării trecutului sovietic, ei conştientizează că acesta nu poate fi resuscitat. Rahr nu vede în actualul Partid Comunist din Rusia potenţialul de a mobiliza clasa muncitoare, care votează în masă pentru Putin.

Referitor la cazul tinerelor din formaţia rock Pussy Riot, care au interpretat în interiorul Catedralei Iisus Mântuitorul un cântec anti-Putin şi anti-Biserică, Rahr afirmă că şapte ani pedeapsă cu închisoarea sunt prea mulţi, dar că tinerele trebuiau să se gândească ce fac. Nu poţi să provoci oamenii, ţinând cont de faptul că astăzi pentru mulţi ruşi ortodoxia devine principalul rost al vieţii, subliniază analistul german.

Din acest punct de vedere, Rusia nu poate fi comparată cu Europa: europenii trec într-o lume postcreştină, în care dubiile sunt exprimate în mod deschis. În Rusia, dimpotrivă, are loc o revenire la tradiţiile vechii Rusii. De aceea, mai logic ar fi să se compare Rusia cu ţări fundamentaliste. În Iran sau în altă ţară arabă blasfematoarele ar fi fost bătute cu pietre. Este adevărat că, spre deosebire de Islam, Creştinismul este construit pe ideea iertării, afirmă Alexander Rahr.

Odată cu renaşterea religiozităţii, în Rusia s-au acutizat relaţiile interconfesionale şi interetnice. Întrebat de Gazeta despre problemele integrării populaţiei netitulare din Germania, Rahr subliniază deosebirile dintre cele două ţări. Pericolul extremismului există în Germania, însă este puţin probabil ca vreun cartier din Koeln sau din Berlin să încerce, cum s-a întâmplat în Caucazul de Nord din Rusia, să-şi creeze propriul stat sau să implementeze legile Sharia.

Mulţi străini au venit iniţial în Germania pentru un loc de muncă temporar, însă apoi au rămas aici, iar 'lifturile sociale' funcţionează în continuare prost şi pentru ei, şi pentru copiii lor. Le este greu să devină membri deplini ai elitei germane şi ruşilor care au emigrat în Germania şi care au adus cu ei valorile din URSS.

Potrivit lui Rahr, germanii cred cu tărie în cultura lor, iar cei veniţi trebuie să devină germani. Însă, nu este clar cât de mult vor putea germanii să menţină această 'linie naţională'. Cu cât mai mulţi turci şi originari din Europa de Est vor veni în Germania, cu atât mai mult se va dilua societatea germană. Acesta este un proces dureros, iar problemele de integrare le provoacă politicienilor mari bătăi de cap.

Rusia trebuie să urmeze exemplul mai vechi al SUA şi să se deschidă pentru europeni, pentru ca fluxul să meargă nu spre Vest, ci spre Est. Pentru aceasta este necesară nu doar anularea vizelor, ci şi elaborarea unor strategii comune. Cu toate acestea, atunci când asemenea strategii se discută, în Rusia apar suspiciuni că Occidentul se gândeşte la colonizarea teritoriului rus, însă modernizarea imensului spaţiu siberian este în primul rând în interesul Rusiei.

Rahr este convins că Putin doreşte o apropiere de Europa, însă el nu este înţeles de ruşi. Acelaşi Putin formulează adesea nişte idei foarte interesante, cum ar fi, de exemplu, crearea unei zone de comerţ liber, însă apoi acestea sunt date uitării. În Germania, dacă este formulată o idee inedită toţi o discută şi în final rezultă un produs concret. În Rusia, în schimb, discursul frumos al preşedintelui este discutat două zile, apoi totul este dat uitării.

Dacă Rusia va pierde posibilitatea unei modernizări comune a Siberiei cu Europa, deja peste 50 de ani acolo vor conduce asiaticii. E bine sau rău acest lucru nu se ştie, însă în mod clar Europa va avea de pierdut, atenţionează în final analistul german.