În Mali, Franţa s-a angajat într-un război de tip Afganistan

În Mali, François Hollande s-a angajat într-un război în care sunt în joc obiective strategice importante pentru Franţa şi Europa şi care beneficiază de sprijinul diplomatic - nu militar - al ONU, SUA, UE şi Rusia, dar care pare imposibil de câştigat pe calea armelor. Un conflict în care există noi ameninţări de pondere uriaşă pentru industria nucleară, dependentă de importurile dintr-o regiune, care a devenit un nou focar mondial de tensiune. Preşedintele Hollande s-a văzut obligat să intervină militar, vineri, în faţa riscului ca grupările jihadiste să se apropie periculos de Mopti, oraşul care le-ar fi deschis porţile spre capitala Bamako, unde rezidă o importantă comunitate franceză, notează luni ziarul ABC.

Intervenţia forţelor aeriene, staţionate în Chad, a provocat pierderi importante inamicilor şi a frânat avansul trupelor rebele, care s-au instalat deja în nordul statului Mali. În această zonă rebelii au preluat controlul şi au creat un recunoscut stat islamist Azawad, ale cărui frontiere se întind la nord de Mali până la vest de Niger, unde industria nucleară franceză are interese strategice importante. Cu trupe desfăşurate şi la Bamako, Parisul speră să ofere garanţii de securitate resortisanţilor francezi din Mali, cărora li s-a recomandat să revină în Franţa, 'dacă prezenţa lor nu este cu adevărat indispensabilă'.

Comandantul suprem al armatei franceze, François Hollande a decis să recurgă la aviaţie pentru a impune legea grupurilor jihadiste. Preşedintele s-a lăudat deja cu primele succese militare, anunţând că 'a fost frânat avansul teroriştilor şi au fost provocate pierderi semnificative inamicilor'. Totuşi cucerirea părţii de nord a Mali, aflată în mâinile islamiştilor radicali, este practic imposibilă doar prin bombardamente aeriene. Exterminarea totală a acestor grupuri nu pare posibilă. De unde şi riscurile incendiare ale intervenţiei franceze, lipsită de un obiectiv strategic clar şi de un sfârşit previzibil. Şi care, pe deasupra, agravează toate celelalte ameninţări care planează deja asupra intereselor nucleare ale Franţei în Niger, un stat de frontieră, unde micile grupuri islamiste, instalate în nordul statului Mali, pot face incursiuni cu destulă uşurinţă.

Prin intervenţia militară în Mali, Franţa înfruntă un mozaic de organizaţii teroriste precumAl-Qaeda din Maghreb Islmaic (AQMI), Mişcarea pentru unicitate si jihad în Africa de Vest (Mujao) sau Ansar Dine (Apărătorii islamului). Multe din aceste facţiuni îşi dispută controlul asupra statului islamic fantomă Azawad. După războiul din Libia, o parte din uriaşul arsenal acumulat de colonelul Gaddafi a trecut în mâinile unor facţiuni ale acestor grupări, spre surprinderea militarilor francezi care totuşi nu puteau să ignore acest important risc. Răspunsul unanim al rebelilor a fost: 'Noi nu avemavioane, iar Franţa este o mare putere militară. Dar noi avem credinţă în Allah. Iar această credinţă este de neînvins'.

Altfel spus, Franţa a intrat într-un război de gherilă împotriva unor grupări islamiste radicale care nu par să ţină seama de bombardamentele strategice tradiţionale. Iar experienţa istorică a Afganistanului nu invită la optimism. Aceleaşi grupări au reamintit francezilor că de-acum încolo vor fi ameninţaţi în toate ţările arabe. Încercarea tragică de sâmbătă de eliberare a unui agent al serviciilor secrete franceze, sechestrat în Somalia, a eşuat din cauză că teroriştii au fost anunţaţi în prealabil de sosirea agenţilor francezi. Agenţii au venit cu cinci elicoptere, dar cu câţiva kilometri înainte de ţintă localnicii au alertat de venirea lor. În schimbul de focuri au murit opt civili alături, probabil, de ostaticul francez.