În China fertilitatea terenurilor agricole scade într-un ritm alarmant

Timp de 50 de ani, grosimea stratului de pământ negru fertil de pe terenurile agricole din nord-estul Chinei a scăzut cu 50%. Stratul de cernoziom care creştea cu un centimetru timp de mai multe decenii, este acum în scădere cu circa un centimetru pe an.

Pământurile regiunilor din nord-estul Chinei, bogate în cernoziom, au fost dintotdeauna considerate principalele zone de cultivare a culturilor alimentare. În prezent, acestea sunt în pragul unei crize fără precedent, relatează ediţia chineză a Economic Information

Suprafaţa solurilor negre fertile din partea de nord-est a ţării, în provinciile Heilongjiang, Jilin, Liaoning şi regiunea Mongoliei Interioare, constituie 35.233 mii de hectare. Producţia anuală de culturi alimentare (porumb, orez rotund, grâu, etc.) în aceste regiuni constituie a cincea parte din producţia totală din ţară.

Creşterea continuă a poluării cu deşeuri industriale şi alte substanţe toxice determină o deteriorare semnificativă a fertilităţii acestor pământuri.

Locuitorii regiunilor menţionate spun că dacă ai sfărâma pământul cu mâna, ţi-ar rămâne pete de petrol pe degete, iar stratul de cernoziom poate fi străpuns cu un beţişor pentru mâncare.

Experţii susţin că pentru formarea unui centimetru de sol fertil este de nevoie de aproximativ 50 de ani, iar pentru o jumătate de metru - peste o mie de ani. În prezent, stratul de sol negru în nord-estul Chinei scade de la 0,3 până la 1 centimetru pe an. În anii '50, acest strat a fost de aproximativ un metru, iar acum grosimea lui este de mai puţin de o jumătate de metru. În unele zone cernoziomul aproape a dispărut şi culoarea neagră a terenului cândva fertil a căpătat o nuanţă galbenă.

„Anterior, dacă săpai la o adâncime de o jumătate de metru, solul era încă negru, iar acum la 20 de centimetri - dai deja de lut”, - relatează un ţăran, pe nume Chan, din satul Sandaokan, provincia Heilongjiang, într-un interviu acordat corespondentului publicaţiei Economic Information

Pan Gensin, profesor de la Universitatea Agricolă din Nanjing, consideră degradarea solurilor este rezultatul goanei necontrolate după o creştere a PIB-ului, proces în care nu se acordă suficientă atenţie mediului înconjurător.

„Reducerea fertilităţii solului este direct legată de factorul uman şi are loc din cauza poluării acestuia cu deşeuri miniere, industriale, de irigare cu apă murdară, etc., ceea ce sugerează că ar trebui să găsim la un alt model de dezvoltare a producţiei din ţară decât cel existent în ultimii ani”, a declarat profesorul.

Articolul menţionează, de asemenea, că în multe regiuni autorităţile locale consideră că „poţi să mori de intoxicaţie, dar trebuie să menţii rata de creştere PIB-ului”. Astfel, aceste organe ale puterii devin adesea un fel „de umbrelă de protecţie” pentru companiile care îşi aruncă ilegal deşeurile în sânul naturii şi creează o situaţie anormală, atunci când dezvoltarea producţiei este egală cu aprofundarea poluării, iar dezvoltarea economiei este egală cu distrugerea mediului înconjurător.

Potrivit statisticilor Ministerului pământului şi resursele naturale ale Republicii Populare Chineze, actualmente, circa 10% din terenul arabil din ţară este poluat cu metale grele. În sudul ţării aproximativ jumătate din pământuri sunt contaminate cu cadmiu, arsenic, mercur şi alte metale grele toxice, precum şi compuşi organici de origine petrolieră.

Pe lângă poluarea cu reziduuri industriale, solurile din China suferă de pe urma folosirii excesive a substanţelor chimice şi a pesticidelor. Pe an, China foloseşte aproximativ 1,3 milioane de tone de substanţe chimice toxice, ce depăşeşte media mondială de 2,5 ori.

În conformitate cu datele Institutului Agricol al provinciei Yuannan, doar 0,1% din substanţele chimice utilizate în provincie ucid insectele dăunătoare, celelalte 99, 9% pătrund în ecosistem şi constituie o sursă de contaminare a solului cu metale grele şi hormoni.

Potrivit experţilor, în rezultatul degradării terenurilor arabile din ţară, producţia agricolă scade cu 10 milioane de tone în fiecare an.