IICCMER continuă căutarea trupurilor partizanilor anticomunişti, ucişi de Securitate

Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER) îşi continuă demersurile de căutare şi deshumare a victimelor regimului comunist.

Începând cu ziua de luni, 31 august, IICMMER organizează, în parteneriat cu Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei din Cluj-Napoca (MNIT), o acţiune de investigaţii arheologice pe teritoriul comunei Bistra, jud. Alba. Acţiunea are drept obiectiv căutarea, descoperirea şi deshumarea rămăşiţelor pământeşti a cinci persoane ucise la 4 martie 1949 într-o confruntare armată cu trupele şi agenţii Securităţii, informează IICCMER, într-un comunicat de presă remis Epoch Times.

Activităţile din teren se vor desfăşura în colaborare cu Primăria comunei Bistra, Muzeul Naţional al Unirii din Alba Iulia, Muzeul de Istorie şi Ştiinţele Naturii Aiud şi Muzeul de Istorie Turda.

IICCMER reaminteşte că fenomenul rezistenţei armate anticomuniste a cunoscut o mare amploare pe teritoriul Transilvaniei, cea mai mare densitate de formaţiuni care s-au opus regimului comunist acţionând în zona Munţilor Apuseni, pe teritoriul fostelor judeţe Alba, Cluj şi Turda. Dintre acestea, cea mai importantă a fost organizaţia Frontul Apărării Naţionale - Corpul de Haiduci, creată şi condusă de un fost ofiţer de carieră, maiorul Nicolae Dabija, secondat de fraţii Alexandru şi Traian Macavei.

Născut în 1907 la Galaţi, Nicolae Dabija a devenit ofiţer de carieră, fiind răsplătit cu mai multe ordine şi decoraţii româneşti şi germane, inclusiv Ordinul Mihai Viteazu, pentru faptele sale de vitejie pe frontul de Răsărit, unde a fost trimis în 1941. Rănit de două ori, Dabija nu a participat la campania din vest, iar după război a rămas în armată la o unitate de grăniceri. În iulie 1946 a trecut la cerere în cadrul disponibil, înainte de a fi dat afară de comunişti. Datorită faptului că fusese decorat cu Ordinul Mihai Viteazul, a fost împroprietărit cu cinci hectare de pământ la Aradul Nou, unde s-a şi stabilit cu soţia după 1946. Aici a început să se manifeste în mod activ împotriva noii orânduiri impuse de comunişti.

În contextul evoluţiilor politice din România, maiorul Dabija a intrat în contact cu mai multe persoane implicate în rezistenţa anticomunistă. Aşa i-a cunoscut şi pe fraţii Macavei, originari din Bucium Muntari, jud. Alba, împreună cu care, în decembrie 1948, au pus bazele organizaţiei Frontul Apărării Naţionale

Grupul şi-a stabilit tabăra permanentă în munţi, la nord de valea râului Arieş, pe teritoriul comunei Bistra din jud. Alba, la cota 1200 în locul cunoscut sub denumirea de Groşi. La începutul lui 1949, aici au fost construite două adăposturi pentru cazarea membrilor organizaţiei. A fost ridicată o cabană din lemn şi s-a amenajat un amplu semibordei îngropat parţial în pământ, care era acoperit cu grinzi rotunde de brad peste care s-au aşezat glii de pământ înierbat pentru a se masca locul. Urmele acestui adăpost sunt vizibile şi în prezent.

Organizaţia era structurată după principii militare, fiind conceput un statut ce prezenta caracteristicile unui regulament militar, un program de instrucţie precum şi un jurământ ce trebuia depus de către toţi membrii aflaţi în tabără. Se redactase şi o proclamaţie-manifest ce trebuia multiplicată şi răspândită în mai multe zone ale ţării. Maiorul Dabija intenţiona să unifice sub comanda lui toate grupările anticomuniste din Apuseni, dar şi să-şi coordoneze acţiunile cu luptătorii anticomunişti din alte părţi ale ţării

La începutul lunii martie 1949 în tabăra de la Groşi se aflau 25 de persoane, cele mai multe străine de zonă. Între timp, autorităţile aflaseră de grupul de partizani din apropierea comunei Bistra şi au întreprins imediat măsuri pentru anihilarea lui, Securitatea recurgând la presiuni şi şantaje asupra populaţiei locale.

Locul a fost aflat de la un membru al organizaţiei care a fost arestat şi torturat, fiind folosit apoi ca şi călăuză în teren. În dimineaţa zilei de 4 martie 1949, Securitatea a atacat tabără cu două plutoane din cadrul Batalionului 7 de Securitate de la Floreşti - Cluj, alcătuite din circa 80 de soldaţi în termen, subofiţeri şi ofiţeri, şi mai multe cadre operative de la Serviciul Judeţean al Securităţii Poporului Turda. Operaţiunea din teren a fost coordonată şi supravegheată de colonelul Mihai Patriciu, şeful Regionalei de Securitate Cluj, secondat de căpitanul Kovacs Mihai, şeful S.J.S.P. Turda.

Tabăra partizanilor, în care la momentul respectiv se aflau 22 de persoane, a fost împresurată şi atacată prin surprindere, iar în urma puternicului schimb de focuri în care s-a folosit armament de infanterie, grenade şi încărcături de trotil, au rezultat morţi şi răniţi de ambele părţi. Dintre partizani au fost ucişi prin împuşcare patru bărbaţi (Cigmăian Ioan, Decean Petru, Maier Iosif, Mitrofan Lucian) şi o femeie, Maier Elena, soţia lui Maier Iosif, ale căror corpuri vor fi căutate de IICMER, începând de luni.

"A doua zi, în 5 martie, câteva cadre de la Biroul Securităţii din Câmpeni însoţite de 20 de soldaţi, de primarul, sanitarul şi şeful Postului de Miliţie al comunei Bistra şi de câţiva tineri aleşi din localitate, s-au deplasat la tabăra de la Groşi pentru a cerceta şi îngropa cadavrele partizanilor. Iniţial, trupurile morţilor au fost stivuite pe priciul din fundul adăpostului semiîngropat după care s-a încercat dislocarea şi surparea acoperişului peste ele, ceea ce nu s-a reuşit din lipsa uneltelor corespunzătoare. Ca urmare, toate cadavrele au fost scoase afară şi depuse unele peste altele în magazia de alimente a taberei, care era amenajată într-o mică cavitate subterană, săpată şi acoperită cu grinzi de lemn cămăşuite cu pământ, după care structura superioară a fost prăvălită peste trupuri.", informează IICMER.

La începutul primăverii, nişte ţărani care au trecut prin zonă au observat cadavrele aflate în descompunere şi au mai aruncat nişte pământ peste ele ca să fie ferite de animalele sălbatice. Acest loc este mormântul-cavou unde şi astăzi încă mai zac osemintele acelor oameni. Locul aproximativ al mormântului comun a fost indicat IICCMER de un localnic care a participat la înhumarea victimelor.

Imediat după atacarea taberei şi anihilarea nucleului Frontului Apărării Naţionale - Corpul de Haiduci, au început arestările altor membri şi susţinători ai grupului din satele de munte sau de pe Valea Mureşului, dar şi în localităţi mai îndepărtate. Fiind trădat de unii ţărani, maiorul Dabija a fost capturat în 22 martie 1949 în cătunul Gârde din apropierea Bistrei. A fost anchetat în mai multe locuri şi judecat alături de mai mulţi inculpaţi de către Tribunalul Militar din Sibiu. A fost condamnat la moarte împreună cu alte şase persoane, toţi fiind executaţi la Sibiu în 28 octombrie 1949.

Zeci de oameni au fost condamnaţi la ani grei de închisoare, însă unii dintre ei, contrar hotărârilor judecătoreşti, au fost scoşi din penitenciare şi executaţi de Securitate prin împuşcare sau ştrangulare. Alţi membri ai grupării, care au scăpat la început de arestare, au fost urmăriţi permanent în perioada ce a urmat, fiind în cele din urmă capturaţi, condamnaţi sau chiar ucişi în diverse împrejurări, mai arată IICCMER.

Biografia persoanelor ucise şi îngropate la Groşi precum şi alte informaţii despre demersul IICCMER pot fi accesate aici

Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii de cititori de pe pagina noastră de Facebook.