Oana Gheorghiu, despre Metrorex: Angajările se fac doar cu acordul sindicatului. Promovările, aproape exclusiv din interior

Vicepremiera interimară Oana Gheorghiu a făcut marţi, într-o postare Facebook, o radiografie a modului cum funcţionează şi este administrat Metrorex arătând multiplele deficienţe generate de un management rigid dar şi propuneri de redresare printr-o „intervenţie profesionistă, făcută în interesul companiei şi al călătorilor”.

Redăm postarea Oanei Gheorghiu:

Metrorex transportă zilnic peste 600.000 de oameni. Problema la Metrorex nu este că primeşte bani de la stat.

Problema este că, ani la rând, managementul companiei şi statul român au administrat Metrorex fără preocuparea reală pentru sănătatea companiei pe termen lung.

O companie poate supravieţui mult timp pe subvenţii, dar nu poate supravieţui la infinit fără deciziile necesare.

Metroul nu va fi niciodată o afacere care produce profit. În toate marile oraşe ale lumii, transportul public este subvenţionat şi este perfect normal să fie aşa.

Însă în acelaşi timp:

- deficitul cumulat în perioada 2018–2025 a ajuns la aproximativ 1,17 miliarde lei;

- costul real al unei călătorii este mult mai mare decât preţul real al unei călătorii;

- compania plăteşte aproximativ 40 milioane euro pe an pentru mentenanţă, iar contractele nu par să protejeze suficient interesele companiei;

- beneficiile extra-salariale din Contractul Colectiv de Muncă încarcă suplimentar nota de plată.

În loc să pregătească Metrorex pentru viitor, managementul a tolerat ani întregi un sistem rigid, închis şi tot mai greu de reformat.
În plus, contractul colectiv de muncă conţine prevederi care au făcut extrem de dificilă aducerea de oameni noi şi competenţi din exterior:

- angajările se fac doar cu acordul sindicatului;

- promovările sunt realizate aproape exclusiv din interior;

- managementul ajunge să negocieze permanent decizii operaţionale care ar trebui asumate managerial.

Când vreme de ani întregi aduci aproape exclusiv oameni formaţi în interiorul aceluiaşi sistem, fără competiţie reală şi fără expertiză nouă, compania începe inevitabil să se blocheze în propriile reflexe.

În organigramă găsim:

- 11 contabili-şefi peste alţi 35 de contabili;

- peste 100 de posturi economice şi administrative;

- 39 ingineri economişti.

Nu spun asta pentru a ironiza oamenii care muncesc la Metrorex. Chiar din contră: Metrorex are foarte mulţi profesionişti care ţin efectiv sistemul în viaţă şi care muncesc zilnic într-un mediu extrem de dificil.

Dar tocmai pentru a-i proteja pe aceşti oameni şi pentru a proteja compania trebuie spus adevărul:

O companie nu poate evolua sănătos atunci când managementul evită ani întregi deciziile dificile şi lasă problemele să se adune până când ele devin imposibil de ignorat.

În acelaşi timp:

- compania deţine terenuri, spaţii şi baze sportive insuficient valorificate;

- contractele importante generează litigii şi riscuri financiare;

- iar deciziile importante sunt blocate luni întregi între management, minister şi sindicat.

Iar nota de plată vine întotdeauna:

- prin infrastructura care se degradează;

- prin presiune pe bugetul public;

- prin servicii mai slabe pentru călători;

- sau prin ideea că singura soluţie este creşterea preţului biletului.

Da, probabil că la un moment dat şi preţul biletului va trebui discutat onest. Dar nu poţi cere oamenilor să plătească mai mult înainte să faci curăţenie în interiorul sistemului.

Nu poţi cere mai mult de la cetăţean înainte să tai costurile absurde, să repari dezechilibrele şi să demonstrezi că banii existenţi sunt administraţi responsabil.

De aceea am propus pentru Metrorex un management de redresare, selectarea unei echipe cu experienţă reală în restructurare şi transformare organizaţională, capabilă să ia decizii dificile, să renegocieze contracte, să reorganizeze compania şi să o readucă pe o direcţie sustenabilă. Altfel spus, o intervenţie profesionistă, făcută în interesul companiei şi al călătorilor.

Pentru că Metrorex nu aparţine unui partid, ci oamenilor care aşteaptă în fiecare dimineaţă pe peron şi care au dreptul la un sistem administrat responsabil.

Ce trebuie să înţelegem este că în multe companii de stat, problema nu este lipsa banilor. Problema este lipsa deciziilor.